2:5 Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta, si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
Si voi. In original aceste cuvinte sunt accentuate: ,,si voi insiva”. Pietre vii. Apostolul foloseste pentru credinciosi acelasi termen pe care l-a aplicat la Domnul Hristos (v. 4). Datorita unirii sale cu Domnul Hristos cel viu, fiecare credincios este o piatra vie. Fara
o legatura vie cu El, nimeni nu poate trai o viata sfanta (vezi comentariul de la Ioan 6,51.57; 15,1–6) si nici nu se poate astepta sa primeasca viata vesnica (vezi comentariul de la cap. 14,19).
Ziditi. Gr. oikodomeo, acelasi verb pe care l-a folosit si Domnul Hristos cand a anuntat intemeierea bisericii crestine (vezi comentariul de la Matei 16,18). In calitate de Constructor Sef, Domnul Hristos il modeleaza si il pune pe fiecare credincios sincer in locul potrivit in biserica celor rascumparati. Este corecta si traducerea: ,,fiti ziditi”. Aceasta formulare subliniaza supunerea crestinului fata de Dumnezeu, Marele Constructor (vezi comentariul de la Efeseni 2,21.22).
Duhovniceasca. Gr. pneumatikos, ,,care tine de spirit”. Numai cei care isi devoteaza viata slavei lui Dumnezeu vor fi intra in templul celor rascumparati. Petru prezinta biserica aici ca o grupare organizata, fiinte umane unite prin consacrare. Si Pavel se refera la biserica numind-o templu (1 Corinteni 3,16; Efeseni 2,20–22).
Preotie sfanta. Literal, ,,pentru o preotie sfanta”, ,,sa fiti o preotie sfanta”. Aici Petru se refera la faptul ca in virtutea lucrarii de mijlocire a Domnului Hristos, crestinii se bucura de acces liber la Dumnezeu si deci nu au nevoie de un mijlocitor dintre oameni (vezi comentariul de la Evrei 4,16). Preotia aceasta este caracterizata nu numai prin intrarea libera la Dumnezeu, ci si prin sfintenie, separarea de lume, privilegii si obligatii speciale. In timpul mileniului, cei rascumparati vor fi ,,preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos” (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,6).
Sa aduceti. [,,Sa oferiti”, KJV]. Deoarece sunt preoti, crestinii trebuie ,,sa aiba ceva de adus” (Evrei 8,3).
Jertfe duhovnicesti. [,,Jertfe spirituale”, KJV]. Adica jertfe caracterizate printr-un spirit de iubire si consacrare fata de Dumnezeu, in contrast cu animalele care erau sacrificate in cadrul sistemului ritual, care a ajuns sa reflecte numai cu putin mai mult decat indeplinirea formei. Numai aceia care I se inchina ,,in duh si in adevar” (Ioan 4,23.24) pot aduce jertfe ,,placute lui Dumnezeu”. Motivatia si atitudinea sunt proba sinceritatii omului (vezi comentariul de la Matei 20,15). Compara cu sacrificiile aduse de Cain si de Abel (vezi comentariul de la Genesa 4,4.5).
Placute lui Dumnezeu. ,,O jertfa vie” – o viata consacrata – este intotdeauna placuta lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Psalmi 51,16.17; Romani 12,1). Alte jertfe ,,placute lui Dumnezeu” sunt lauda (Evrei 13,15), binefacerea si darnicia (Evrei 13,16). Darurile materiale sunt placute inaintea lui Dumnezeu in masura in care acestea reflecta iubirea si devotiunea datatorului (vezi Faptele Apostolilor 10,4; Filipeni 4,18).
Prin Isus Hristos. Prin Domnul Isus Hristos ne apropiem de Dumnezeu si prin El jertfele noastre pot fi placute. Pentru a-si aduce jertfele inaintea lui Dumnezeu, crestinul nu are nevoie de vreun preot de pe pamant (vezi comentariul de la Evrei 4,16; 10,19–22).