2:19 Caci este un lucru placut, daca cineva, pentru cugetul lui fata de Dumnezeu, sufera intristare, si sufera pe nedrept.
Placut. [,,Vrednic de lauda”, KJV]. Gr. charis, ,,har”, aici ,,placut” (vezi comentariul de la Ioan 1,14; Romani 1,7; 3,24; 1 Corinteni 1,3). Compara cu ocazia in care Domnul Isus a folosit cuvantul charis – ,,ce rasplata vi se cuvinte?” (Luca 6, 32). Ca un sclav crestin sa ramana credincios fata de un stapan arogant si ,,greu de multumit” (1 Petru 2,18) este nevoie de mult har de la Dumnezeu. Fiindu-i placuta devotiunea sclavului credincios, Dumnezeu ii acorda putere divina pentru a-i face povara mai usor de suportat.
Pentru cugetul lui fata de Dumnezeu. Literal, ,,din cauza constiintei lui fata de Dumnezeu”, o constiinta iluminata de Duhul Sfant, care Il are in vedere pe Dumnezeu in indeplinirea datoriilor zilnice. Constientizarea prezentei Sale il face in stare pe credincios sa conlucreze cu cerul si sa traiasca o viata de biruinta, triumfand peste problemele dificile si amare ale vietii.
Sufera intristare. Sau ,,continua sa indure intristarile”. Cunoasterea faptului ca in orice experienta dureroasa a vietii Dumnezeu sta alaturi de noi, aduce curaj si seninatate.
Pe nedrept. Principiul acesta se aplica nu doar sclavului crestin, ci si tuturor credinciosilor care sunt judecati pe nedrept si calomniati. Stiind ca Dumnezeu vede totul si judeca cu dreptate, crestinul care ,,sufera” va rabda nedreptatea asa cum, cu atata noblete, a facut-o Hristos, Domnul sau (vezi comentariul de la Matei 5,10–12).