1:11 Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos, care era in ei, cand vestea mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate.
Ce. Sau ,,cu privire la care”.
Vreme. Gr. kairos (vezi comentariul de la Marcu 1,15; Faptele Apostolilor 1,7). Profetii erau informati cu privire la unele aspecte ale intruparii Rascumparatorului, la fel cum este biserica de azi informata despre a doua venire a Domnului Hristos. Totusi, ei nu stiau timpul exact al celei dintai veniri, desi cercetau cu sarguinta toate indicatiile cu putinta cu privire la sosirea lui Mesia (vezi comentariul de la Luca 3,15).
Ce imprejurari. Sau ,,cu privire la ce fel de imprejurari”.
Avea in vedere. Gr. deloo (vezi comentariul de la 2 Petru 1,14). Timpul verbului din limba greaca da de inteles ca Duhul staruia in a arata lucrurile semnificative cu privire la misiunea Domnului Hristos.
Duhul lui Hristos. Adica Duhul Sfant (vezi comentariul de la Romani 8,9; vezi Galateni 4,6). Unii sugereaza ca expresia aceasta inseamna ,,Duhul care este Hristos” si compara textul acesta cu 2 Corinteni 3,17.18 (vezi comentariul de acolo). Aceasta interpretare Il prezinta pe Domnul Hristos ca pe Cel care lucra personal asupra mintii profetilor din Vechiul Testament, luminandu-i cu privire la datoriile prezente si la evenimentele viitoare. Altii sustin ca expresia aceasta ar trebui sa zica: ,,Duhul trimis de Hristos”, adica Duhul Sfant (vezi comentariul de la Ioan 15,26; 2 Petru 1,21). Fiecare dintre aceste opinii apara divinitatea si preexistenta Domnului Hristos si statorniceste inspiratia divina a Vechiului Testament. Profetii nu erau manati de toane personale, ci de influenta directa a Duhului asupra mintii lor. Ei vorbeau ca portavoce a Duhului si scriau in calitate de scribi ai Lui.
Vestea mai dinainte. [,,Marturisea mai dinainte”, KJV]. Prin profeti, Duhul oferea adesea noi informatii cu privire la lucrarea Domnului Hristos, asa incat planul lui Dumnezeu devenea tot mai clar.
Patimile lui Hristos. Literal, ,,suferintele spre [sau ‚pentru’] Hristos”, adica suferintele destinate Domnului Hristos. Astfel este intarita opinia crestina ca suferinta Domnului Hristos era un subiect al profetiilor din Vechiul Testament (vezi comentariul de la Isaia 53; Faptele Apostolilor 3,18; 26,22.23). Desi iudeii au inteles gresit importanta unor astfel de profetii, crestinii din biserica primara au prins cu usurinta adevarata lor insemnatate. Vezi comentariul de la Luca 24,25–27.
Slava de care aveau sa fie urmate. Literal, ,,slava de dupa aceste lucruri [‚suferinte’]”, adica invierea Domnului Hristos, inaltarea Lui si toate evenimentele asociate cu a doua venire si vesnica Sa domnie.