9:1 Cand a ispravit Solomon de zidit Casa Domnului, casa imparatului si tot ce a gasit cu cale sa faca,
Cand a ispravit Solomon. Lucrarea la templu a fost inceputa in anul al 4-lea al lui Solomon (cap. 6,1) si a fost terminata 7 ani mai tarziu, in al 11-lea an al lui (cap. 6,38). Construirea palatului a luat alti 13 ani (cap. 7,1). In felul acesta, programul combinat de constructie a Templului si palatului a luat 20 de ani (cap. 9,10; 2 Cronici 2,1), fiind incheiat in al 24-lea an al domniei lui. Cat priveste sensul exact al cuvintelor ,,cand a ispravit Solomon”, se naste o intrebare: sa insemne aceasta ca numai dupa incheierea perioadei de constructii de 20 de ani s-a aratat Domnul lui Solomon cu solia ca rugaciunea inaltata de el la consacrarea Templului fusese ascultata? Daca asa este, atunci cand a fost consacrat Templul? La scurt timp dupa terminarea lui sau dupa o asteptare de 13 ani, dupa ce a fost terminat intregul program de constructii? Daca Templul a fost consacrat la scurt timp dupa terminarea lui, sa fi asteptat, oare, Domnul timp de 13 ani pana sa-i spuna lui Solomon ca rugaciunea lui fusese ascultata? Sau s-ar putea ca, dedicarea sa nu fi avut loc decat dupa 13 ani de la terminarea Templului? Acestea sunt intrebari la care, din cauza scurtimii naratiunii, nu suntem in masura sa raspundem cu siguranta absoluta. Se pare, insa, ca raspunsul la rugaciunea lui Solomon a sosit la scurt timp dupa pronuntarea acelei rugaciuni (vezi PK 45).
9:2 Domnul S-a aratat a doua oara lui Solomon, cum i Se aratase la Gabaon.
A doua oara. Dumnezeu se aratase lui Solomon prima data intr-un vis de noapte, avut la Gabaon, la inceputul domniei lui (cap. 3,4-15). Din nou, el a avut o vedenie de noapte (PK 45), dar aceasta solie prezinta un contrast fata de solia vedeniei de mai inainte. Atunci tema predominanta a fost o fagaduinta si o incurajare (cap. 3,12–14; 6,12.13); acum, de asemenea, erau fagaduinte si incurajare, dar mai erau si avertizari solemne despre relele rezultate pe care avea sa le aduca neascultarea.
9:3 Si Domnul i-a zis: Iti ascult rugaciunea si cererea pe care Mi-ai facut-o, sfintesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca sa pui in ea pentru totdeauna Numele Meu, si ochii Mei si inima Mea vor fi acolo pe vecie.
Iti ascult. Lui Solomon i s-a dat asigurarea ca cuvintele arzatoarei lui rugaciuni au fost ascultate. El facuse tot ce i-a stat in putere pentru a incuraja poporul sa fie credincios fata de Domnul si poruncile Lui. Dumnezeu a onorat spiritul si intentia sa, iar acum i-a dat o noua asigurare a favorii divine. Cat de adesea da Domnul copiilor Sai, expresii reinnoite de incredere, proaspete aratari din inaltime, laude pentru slujirile lor de mai inainte, fagaduinte de favoare si binecuvantare pentru zilele care vor veni!
Sfintesc casa aceasta. Numai Dumnezeu poate sfinti. Prezenta Lui sfinteste lucrurile. Templul era sfant pentru ca Dumnezeu era acolo. Pe dinafara, el avea aceeasi infatisare ca o cladire din lemn si piatra construita de mainile oamenilor, un loc de splendoare si frumusete, dar acum ,ea a fost sfintita, o casa sacra, impodobita cu prezenta nevazuta a unui Dumnezeu sfant. Lucrurile sfinte sunt intelese numai spiritual. Oameni cu inima invartosata nu pot sa vada nici o deosebire intre sacru si profan. Sfantul Sabat, Cuvantul lui Dumnezeu, casa de inchinare, pot sa apara pentru ei ca nedeosebindu-se de lucrurile pamantesti obisnuite. Cerul poate sa fie foarte aproape, dar ei nu-l vad. Accentul care se pune in aceasta vedenie pe ,,casa aceasta pe care ai zidit-o”, ,,locul acesta”, sugereaza ca vedenia a fost data in incinta sacra a Templului, intocmai dupa cum locul vedeniei a fost ,,cea mai insemnata inaltime” la Gabaon, unde Solomon se dusese sa aduca o jertfa (cap. 3,4).
Pe vecie. N-a fost in intentia lui Dumnezeu ca Templul din Ierusalim sa fie vreodata nimicit. Daca Templul ar fi ramas sfant, el ar fi dainuit pe vecie. Daca Israel ar fi continuat sa ramana credincios fata de Domnul, Numele Sau si prezenta Sa ar fi ramas in el pentru totdeauna, ca o marturie pentru lumea intreaga ca Israel era alesul Domnului, a Lui ,,comoara aleasa” ... ,,dintre toate popoarele” (Exod. 19:5; vezi PK 46). Cat despre sensul lui ,,pe vecie”, vezi cele de la Exod.
12:14.
9:4 Si tu, daca vei umbla inaintea Mea, cum a umblat tatal tau David, cu inima curata si cu neprihanire, facand tot ce ti-am poruncit, daca vei pazi legile si poruncile Mele,
Si tu, daca vei umbla. Toate fagaduintele de binecuvantare sunt conditionate de ascultare. Nici nu poate fi altfel. Legile naturii, ca si acelea care guverneaza comportamentul moral, sunt legi ale lui Dumnezeu, si oricine calca aceste legi, pacatuieste impotriva Lui insusi. Toate legile lui Dumnezeu sunt date spre folosul omului si pentru lumea in care traieste. Cand aceste legi sunt calcate, rezultatul inevitabil este durere, boala, suferinta, nenorocire si moarte. Aceasta este adevarat atat pentru individ, cat si pentru natiune, colectivitate si lume. Calea ascultarii este singura cale a pacii si a prosperitatii, a vietii si a sanatatii. Bunastarea societatii, pacea natiunii, speranta lumii – toate cer ca oamenii sa invete intelepciunea si valoarea practica a ascultarii de fiecare porunca a lui Dumnezeu. Cand Israel era inca prosper si Solomon era inca tanar, Dumnezeu a dorit sa se stie lamurit ca abaterea nu va aduce bucurie, ci durere, nu binecuvantare, ci dezastru si moarte.
9:5 voi intari pe vecie scaunul de domnie al imparatiei tale in Israel, cum am spus tatalui tau David, cand am zis: Nu vei fi lipsit niciodata de un urmas pe scaunul de domnie al lui Israel.
Pe vecie ... ca Israel. Dumnezeu n-a ales pe copiii lui Israel cu scopul ca mai tarziu sa-i lepede. El n-a ales casa lui David cu scopul ca, mai tarziu, sa lepede casa lui. Fiecare alegere a lui Dumnezeu este o alegere inteleapta, si are ca temei argumente care o arata ca fiind buna. Planul lui Dumnezeu a fost ca tronul lui David si natiunea lui Israel sa fie statornicita pe vecie. In ciuda esecului descendentilor lui David si al lui Israel dupa trup, scopul lui Dumnezeu va fi totusi adus la implinire prin Israelul spiritual (Romani 2,28. 29; 4,16; Galateni 3,29) si prin Isus, fiul lui David (Mica 5,2; Fapte 2,34–36; Romani 1,3).
9:6 Dar daca va veti abate de la Mine, voi si fiii vostri, daca nu veti pazi poruncile Mele si legile Mele pe care vi le-am dat, si daca va veti duce sa slujiti altor dumnezei si sa va inchinati inaintea lor,
Daca nu veti pazi. Omul care nu pazeste poruncile lui Dumnezeu intoarce spatele lui Dumnezeu. ,,Daca Ma iubiti, paziti poruncile Mele.” (Ioan 14,15) ,,Caci iubirea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui.” (1 Ioan 5,3) Adevaratii copii ai lui Dumnezeu pazesc poruncile Lui ,nu pentru ca sunt obligati s-o faca, ci pentru ca doresc sa le pazeasca; nu din teama de Dumnezeu, ci din iubire fata de El.
9:7 voi nimici pe Israel din tara pe care i-am dat-o, voi lepada de la Mine casa pe care am sfintit-o Numelui Meu, si Israel va ajunge de ras si de pomina printre toate popoarele.
Voi nimici pe Israel. Dumnezeu este sfant si pacatul nu poate ramane in prezenta Lui. Cand oamenii pacatuiesc, ei singuri se despart de Dumnezeu, de viata si binecuvantare. De repetate ori, Dumnezeu a avertizat pe Israel, prin profetii Sai, despre tragicele urmari ale pacatului si solemnele Sale avertizari se pare ca au fost inmultite in ultimele zile ale istoriei lui Israel si Iuda, cand nelegiuirea a adus poporul fata-n fata cu nenorocirea (Isaia 1,19–24.28; Ieremia 7,9-15; Ezechiel 20,7-24; Daniel 9,9-17; Osea 4,1-9; Amos 2,4–6; 4:1–12; Mica 1:3–5; Tefania 3:1–8).
De ras. Vezi Deuteronom 28:37. Nenorocirea si rusinea care au fost partea lui Israel, timp de secole, sunt o tragica implinire a acestui avertisment.
9:8 Si oricat de inalta este casa aceasta, oricine va trece pe langa ea, va ramane incremenit si va fluiera. Si va zice: Pentru ce a facut Domnul asa tarii acesteia si casei acesteia?
Inalta. Ebraicul 'elyon ‘elyon, ,,cel mai inalt”, ,,foarte inalt”, probabil in sensul de notabil ca exemplu. Siriaca si araba redau 'iyin le ‘iyin, ,,ruine”.
9:9 Si i se va raspunde: Pentru ca au parasit pe Domnul, Dumnezeul lor, care a scos pe parintii lor din tara Egiptului, pentru ca s-au alipit de alti dumnezei, s-au inchinat inaintea lor si le-au slujit; de aceea a facut Domnul sa vina peste ei toate aceste rele.
Care a scos. Eliberarea induratoare de catre Dumnezeu, din tara Egiptului, ar fi trebuit sa fie motivul cel mai puternic posibil ca Israel sa fie credincios. Este aproape de neconceput cum a putut sa fie un popor atat de nerecunoscator fata de Dumnezeu care a facut atat de mult pentru el. Ingratitudinea lui Israel si nebunia lor de a lepada un astfel de Dumnezeu, spre a se intoarce la inchinarea la idoli a fost recunoscuta de lume ca fiind tocmai cauza pentru care judecatile au cazut asupra acestui popor.
9:10 Dupa douazeci de ani Solomon zidise cele doua case, Casa Domnului si casa imparatului.
Douazeci de ani. Acesti 20 de ani incep cu al patrulea an al lui Solomon (cap. 6:1), cand el a inceput sa cladeasca Templul. Ei cuprind acei 7 ani ocupati cu lucrarea la Templu (cap. 6:38) si cei 13 ani in timpul carora a fost cladita propria sa casa (cap. 7:1).
9:11 Atunci, fiindca Hiram, imparatul Tirului, daduse lui Solomon lemne de cedru si lemne de chiparos, si aur, cat a voit, imparatul Solomon a dat lui Hiram douazeci de cetati in tara Galileii.
Aur. Aurul pe care Hiram i l-a dat lui Solomon poate ca n-a fost procurat pe vremea cand a fost cladit Templul, ci probabil ca au fost cei 120 de talanti amintiti in v. 14. Dupa 20 de ani de constructii, trezoreria lui Solomon fara indoiala ca era considerabil secatuita si, drept urmare, Solomon s-a intors spre Hiram care poate ca a fost de acord sa procure aur in schimbul cetatilor primite de la Solomon.
Solomon a dat lui Hiram. Aceste cetati nu sunt amintite in invoiala dintre Solomon si Hiram, prin care Hiram trebuia sa furnizeze lemn de constructie si mana de lucru pentru lucrarile de construire a Templului, urmand sa primeasca in schimb, anumite provizii de hrana (1Regi 5:5-11). In acordul original nu este nimic spus despre faptul ca Hiram sa-i procure aur lui Solomon. In conformitate cu prevederile stricte ale codului mozaic, Solomon nu avea dreptul sa predea aceste cetati (Levitic 25:23). Dar nevoile politice lumesti sunt de asa natura ca prevederile tehnice ale legii sunt usor inlaturate.
Galileii. Numele ,,Galileea” inseamna ,,cerc” si se refera la districtul amintit de doua ori in cartea lui Iosua, in care este asezata cetatea Cades (Iosua 20,7; 21,32). Regiunea era la nord-vest de Marea Galileii. Partea vestica a acestui teritoriu ar fi aproape de hotarul Tirului si astfel ar conveni atat scopului lui Hiram, cat si aceluia al lui Solomon.
Se pare ca pe vremea cand a fost facuta invoiala, cetatile acestea au fost populate de locuitori bastinasi ai tarii, mai degraba decat israeliti, pentru ca, la 20 de ani dupa redarea acestor cetati lui Solomon, barbatii lui Israel au fost pusi sa locuiasca acolo (2 Cronici 8,2).
9:12 Hiram a iesit din Tir, sa vada cetatile pe care i le dadea Solomon. Dar nu i-au placut,
Nu i-au placut. Probabil ca Hiram a pus ochii pe golful Accho sau pe unele regiuni bogate in grane, dar a fost dezamagit cand a primit o grupa de cetati inferioare, din interior. Se pare ca Hiram a refuzat darul lui Solomon si niciodata nu a intrat in posesia cetatilor.
9:13 si a zis: Ce cetati mi-ai dat, frate? Si le-a numit tara Cabul, nume pe care l-au pastrat pana in ziua de azi.
Tara Cabul. O cetate Cabul la 14,5 km sud-est de Acre este amintita in Iosua 19:27, in tinutul lui Aser. Dar teritoriul lui Cabul era in Galileea, in tinutul lui Neftali. Hiram isi arata printr-un joc de cuvinte, nemultumirea cu privire la darul lui Solomon. Derivarea exacta si sensul cuvantului ,,Cabul” este necunoscuta. Iosif Flavius afirma ca interpretarea cuvantului, conform cu limba feniciana, este ,,ceea ce nu place” (Antichitati viii 5, 3). Cuvantul se poate intemeia pe radacina arameica kbl kbl, ,,neproductiv”. O traditie rabinica se straduieste sa explice numele ca fiind dintr-o radacina care inseamna ,,pus in fiare”, ,,incatusat”.
9:14 Hiram trimisese imparatului o suta douazeci de talanti de aur.
O suta douazeci de talanti de aur. Venitul anual al lui Solomon era de 666 talanti de aur (cap. 10,14). In felul acesta, suma primita de la Hiram ar fi cam o sesime din venitul anual al lui Solomon. Este cu neputinta a fixa greutatea exacta sau valoarea talantului. O estimare bazata pe cele mai recente cunostinte (Vol. I, pag.169), ar face ca greutatea unui talant sa fie de aproximativ 2,5 kg, iar ca valoare, in puterea de cumparare moderna, de aproximativ 27.636 dolari. Tinand seama de aceste aproximatii, contributia lui Hiram ar fi urcat la 3.316.320 dolari.
9:15 Iata cum stau lucrurile cu privire la oamenii de corvoada pe care i-a luat imparatul Solomon pentru zidirea Casei Domnului si a casei sale Milo, si a zidului Ierusalimului, Hatorului, Meghidoului si Ghezerului.
Corvoada. Restul acestui capitol consta din scurte note istorice si explicative, dar el contine si unele detalii de mare valoare. Corvoada la care se face referire aici a fost amintita in cap. 5,13.14. Aceasta muncitorime recrutata a fost mai intai pentru cladirea Templului si apoi, pentru a palatului si alte lucrari.
Milo. Socotita a fi o citadela sau punct puternic fortificat, in Ierusalim. Deoarece David a locuit in ,,cetatuia” sau ,,castelul” vechii cetati iebusite, luate de el, cunoscuta mai tarziu ca ,,cetatea lui David” (2 Samuel 5,7, 9, 1 Cronici 11,5. 7), probabil ca Milo a fost un loc intarit in cetate, cand aceasta a fost luata de David. Unii cred ca el a fost asezat la capatul de nord-vest al cetatii, unde Muntele Sionului coboara spre Valea Tyropoeon. David (2 Samuel 5,9; 1 Cronici 11,8) si Solomon (1 Regi 9,24; 11,27) au adaugat la primele fortificatii, iar mai tarziu si Ezechia a facut lucrari aditionale (2 Cronici 32,5). Altii au explicat Milo ca fiind terenul dintre dealurile Sion si Moria.
Si a zidului Ierusalimului. David a intarit si a extins mult zidurile vechii cetati iebusite, cladind ,,intariturile de jur-imprejur, in afara si inauntrul lui Milo” (2 Samuel 5,9). Solomon a mai facut reparatii si adaugiri, inchizand anumite puncte slabe de aparare ,din cetatea lui David (1 Regi 11,27). Regii de mai tarziu au continuat sa faca reparatii si adaugiri, pana cand, in cele din urma, zidul trecea aproape de Valea Hinom, la sud (Ieremia 19:2), cuprinzand un zid dublu la sud-est, aproape de gradina imparatului (2 Regi 25,4), un zid in afara cetatii lui David spre est, ,,la apus, spre Ghihon, in vale” si care ,,se intindea pana la poarta pestilor” si pe care ,,l-a facut foarte inalt” (2 Cronici 33,14). Poarta de la coltul de nord-vest era o poarta importanta numita ,,poarta unghiului” (Ieremia 31,38). Aceasta era o sectiune a acestui zid nordic: ,,de la poarta lui Efraim pana la poarta unghiului” (2 Regi 14,13), care a fost daramat de Ioas al lui Israel, in timpul domniei lui Amatia. Ozia a reparat si a intarit zidul, cladind turnuri ,,pe poarta unghiului, pe poarta vaii si pe unghi, si lea intarit” (2 Cronici 26,9).
Hatorului. Aceasta era o cetate importanta in nord, pe inaltime, aproape de apele Merom. Ea a fost cetatea lui Iabin, capetenia confederatiei nordice (Iosua 11,1). Dupa marea victorie a lui Iosua asupra acestei confederatii, el a ars cetatea (Iosua 11,13), iar mai tarziu, i-a dat-o lui Neftali (Iosua 19,36). Avand in vedere importanta cetatii care cuprindea cu privirea un drum important de invazie dinspre nord, Hatorul a fost fortificat de Solomon. Pe vremea lui Peca, a fost luat de Tiglat-Pileser III (2 Regi 15,29).
Meghido. Aceasta era o insemnata cetatuie fortificata, in partea nordica a campiei Esdraelonului. Ea domina o trecatoare dintre campiile Saron si Esdraelon. Cetatea a fost data lui Manase, dar nu fusese supusa pe vremea impartirii tarii (Iosua 17,11-13). Ea este amintita in raportul despre batalia dintre imparatii Canaanului si Debora si Barac (Judecatori 5,19). Cand Ahazia a fost lovit de Iehu, acesta a fugit la Meghido si acolo a si murit (2 Regi 9,27). Tot acolo a avut loc si moartea lui Iosia, cand acesta a incercat sa opreasca fortele lui Neco din Egipt, pe drumul lui la nord de Eufrat (2 Regi 23,29). Meghido a fost excavat in intregime. Printre ruinele dezgropate se numara si grajduri de piatra, cu pardoseli de ciment, ce puteau adaposti aproape 500 de cai. La inceput au fost considerate ca datand din perioada lui Solomon, insa acum acestea sunt atribuite perioadei lui Ahab.
Ghezer. Aceasta era o insemnata cetate canaanita, pe un bastion care se intindea pana in campia maritima, la vreo 11 km vest de Aialon, pe linia de frontiera a lui Efraim (Iosua 16,3). Cetatea a fost data levitilor (Iosua 21,21), dar n-a fost luata pe vremea cuceririi (Judecatori 1,29), cu toate ca, pentru o vreme a fost tributara (Iosua 10,16). Ea ocupa o pozitie strategica in Campia Aialon, o trecatoare importanta, adesea folosita de filistenii care aveau pe aici drumul spre tinuturile inalte centrale. Cetatea este amintita in mai multe ocazii in legatura cu luptele lui David (2 Samuel 5,25; 1 Cronici 14,16; 20,4).
9:16 Faraon, imparatul Egiptului, venise si cucerise Ghezerul, ii daduse foc, si omorase pe Canaanitii care locuiau in cetate. Apoi il daduse de zestre fetei lui, nevasta lui Solomon.
Pentru prezent. (n. trad. Expresie inexistenta in traducerea in romana. In engleza – for a present.). Ghezerul a fost luata de faraon si data ca zestre cu ocazia casatoriei fiicei sale cu Solomon. Exista un mare numar de consemnari despre recunostintele unui important drept teritorial ca zestre cu ocazia nuntilor imparatesti in vechiul Orient.
9:17 Si Solomon a zidit Ghezerul, Bet-Horonul de jos,
Ghezerul. Cetatea aceasta a fost excavata cu grija si raportul biblic despre distrugerea si recladirea lui pe la anul 1000 i.Hr. a fost definitiv confirmat. O descoperire interesanta a fost un tunel in stanca, ce trecea prin stanca in jos, pana la un izvor dintr-o pestera, la 28 m mai jos de suprafata stancii si la 36 m sub actualul nivel al terenului. De notat mai sunt si masivele fortificatii ale cetatii, inclusiv turnurile care au fost mai tarziu adaugate la primele ziduri, posibil de catre Solomon.
Bet-Horonul de jos. Existau doua cetati cu numele de Bet-Horon, amandoua situate intr-o trecatoare muntoasa intre vaile Aialon si Gabaon din tinutul muntos central. Cetatea de jos este cam la 21 km nord-vest de Ierusalim. La 2,5 km mai departe de trecatoare, pe o inaltime de aproape 2500 m, deasupra cetatii de jos, este Bet-Horonul de sus. Ambele cetati au fost fortificate de Solomon (2 Cronici 8,5). Dupa ce i-a batut pe amoniti la Gabaon, Iosua i-a urmarit la vale, prin aceasta trecatoare (Iosua 10,10.11). Filistenii au urcat de-a lungul acestei trecatori pentru a face razboi cu Saul (1 Samuel 13,11) si tot de-a lungul acestei trecatori, generalul Allenby si-a croit drum impotriva turcilor, in primul razboi mondial.
9:18 Baalatul si Tadmorul, in pustia tarii,
Baalatul. Cetatea aceasta n-a fost inca identificata. Ea este grupata impreuna cu cetatile Aialon si Ecron, la marginea campiei maritime, in teritoriul dat la inceput lui Dan (Iosua 19.42-44). Josephus il localizeaza aproape de Ghezer (Antichitati viii. 6. 1).
Tadmorul. Ebraicul Tamor Tamor, dar intr-un text paralel, Tadmor (2 Cronici 8,4). exista mare nesiguranta in ceea ce priveste cetatea despre care este vorba. Unii au identificat-o cu Tamar,
o cetate amintita de Ezechiel ca fiind la hotarul sudic al noii tari a lui Israel (Ezechiel 47,19; 48,28). Localizarea exacta a acestei cetati nu este cunoscuta, dar se crede ca a fost la sud de Marea Moarta. Pe de alta parte, mai este o alta cetate cu numele Tadmor, la aproximativ 225 km sud-est de Damasc si 193 km vest de Eufrat, intr-o oaza din desertul arab. Cetatea aceasta este amintita de mai multe ori in inscriptiile lui Tiglat-Pileser I ca fiind in tara Amurru Amurru (Siria). Dupa multi ani mai tarziu, Tadmorul a ajuns sub controlul romanilor, care l-au numit cu numele lui grecesc de Palmira si aceasta este cetatea pe care Iosif Flavius o priveste ca fiind ,,Tadmorul din pustie” (Antichitati viii. 6. 11). Cuvantul ebraic tamar tamar inseamna ,,palmier”, sens pastrat in numele de mai tarziu de Palmira.
Majoritatea eruditilor nu cred ca ar fi posibil ca regatul lui Solomon sa fi avut o astfel de intindere a frontierelor. Dar in legatura cu cladirea ,,Tadmorului in pustie”, Cronicile raporteaza ca ,,Solomon a mers impotriva Hamatului la Toba si a pus stapanire pe ea” (2 Cronici 8,3.4). Locul acesta s-a crezut a fi o regiune cam la 96 km nord de Damasc si 160 km vest de Tadmor-Palmira, iar mentionarea lui ar indica o campanie in care toata aceasta regiune nordica a fost adusa sub controlul israelit. In 1 Regi 4,24, limita nordica a regatului lui Solomon este dat a fi Tiphsah, o cetate despre care se crede a fi pe Eufrat, cam la 160 km nord de Tadmor. Toate acestea par sa arate ca regatul lui Solomon a fost mult mai mare decat s-a admis de obicei si ca ,,Tadmorul in pustie” (1 Regi 9,18) a putut foarte bine sa fie faimosul Tadmor-Palmira din nordul desertului arab.
In pustia tarii. (In engleza, in the land.) Probabil ca a fost adaugata o expresie spre a indica cu mandrie ca aceasta cetate de granita era inauntrul limitelor intinselor domenii ale lui Solomon.
9:19 toate cetatile slujindu-i ca magazii si fiind ale lui, cetatile pentru care, cetatile pentru calarime, si tot ce a gasit cu cale Solomon sa zideasca la Ierusalim, la Liban, si in toata tara peste care imparatea.
A gasit cu cale Solomon sa zideasca. In mandria ambitiei si a prosperitatii lui, Solomon s-a angajat intr-o extensiva lucrare de constructie. O descriere a unora din ambitioasele lui proiecte este data in Eclesiast 2,4-10, care cuprind case, gradini, livezi, iazuri – ,,tot ce mi-au poftit ochii”. Dornic de a intrece maretele realizari ale intinselor natiuni din jurul lui, ambitia lui Solomon l-a varat in niste lucrari care erau contrare planului Cerului si celor mai bune interese ale statului. Grelele sarcini puse asupra poporului in curand au devenit insuportabile si au dus la nemultumire, amaraciune si, in cele din urma, la revolta.
9:20 Iar pe tot poporul care mai ramasese din Amoriti, Hetiti, Fereziti, Heviti si Iebusiti, ne facand parte din copiii lui Israel,
Verset ce nu a fost comentat.
9:21 pe urmasii lor, care mai ramasesera dupa ei in tara si pe care copiii lui Israel nu-i putusera nimici cu desavarsire, Solomon i-a luat ca robi de corvoada, si asa au fost pana in ziua de astazi.
Robi de corvoada. O corvoada exagerata ,fortata ,in interesul vastelor lucrari de constructie ale lui Solomon. Curand dupa cucerire, unii dintre locuitorii tarii fusesera supusi la tribut, care totusi n-a continuat decat atunci cand Israel era puternic (Judecatori 1,28). David pusese pe multi din locuitorii bastinasi la munca fortata (1 Cronici 22,2).
9:22 Dar Solomon n-a intrebuintat ca robi de corvoada pe copiii lui Israel; caci ei erau oameni de razboi, slujitorii lui, capeteniile lui, capitanii lui, carmuitorii carelor si calarimii lui.
Ca robi de corvoada. Aceasta scutire acordata copiilor lui Israel de acest fel de corvoada impusa locuitorilor bastinasi nu i-a eliberat de anumite feluri de munca fortata. Solomon a luat 30.000 de oameni de corvoada ,,din tot Israelul” (cap. 5,13.14). Cu toate ca au fost depuse eforturi spre a face ca aceasta slujire sa fie cat mai acceptabila cu putinta, ea a produs totusi un resentiment atat de puternic, incat aceasta a fost unul din principalele motive de nemultumire impotriva tronului, la moartea lui Solomon (cap. 12,4) si a avut drept rezultat, omorarea cu pietre a lui Adoram ,care fusese responsabil cu strangerea impozitelor (cap. 12,18).
Oamenii de razboi. Totusi, in ansamblu, s-au facut eforturi sa trateze pe copiii lui Israel ca o rasa superioara si dominanta. Ei au fost alesi sa fie oamenii de razboi ai regelui, curteni, capetenii ai diferitelor intreprinderi, comandanti ai carelor si calaretilor lui. Dar cand puterea absoluta a imparatului a crescut, el a degenerat din ce in ce mai mult, intr-un despot nemilos si opresiv; favoritii lui au devenit aroganti si mandri, iar situatia celor mai putin favorizati, probabil ca diferea de iobagie mai mult cu numele decat in realitate. Drept rezultat, nemultumirea a devenit tot mai adanca si mai raspandita.
9:23 Capeteniile puse de Solomon peste lucrari erau in numar de cinci sute cincizeci, insarcinati sa privegheze pe lucratori.
Capeteniile... peste lucrari. Avand in vedere ca Solomon avea 3.300 de capetenii (vezi cele de la cap. 5,16), cele 550 de capetenii amintite aici trebuie sa fi fost de rang superior. In 2 Cronici 8,10 numarul ,,capeteniilor puse de imparatul Solomon” este dat ca fiind de 250, in timp ce numarul total al ,,supraveghetorilor” este de 3.600 (2 Cronici 2,18). Cartile Regilor si Cronicilor sunt astfel de acord in ceea ce priveste numarul total al capeteniilor, dar difera in ceea ce priveste numarul in fiecare din cele doua grade.
9:24 Fata lui Faraon s-a suit din cetatea lui David in casa ei, pe care i-o zidise Solomon. Atunci a zidit el Milo.
In casa ei. In 2 Cronici 8,11 este dat motivul pentru aceasta mutarea: ,,pentru ca locurile in care a intrat chivotul Domnului sunt sfinte”. Deoarece chivotul a fost adus in cetatea lui David (2 Cronici 6,12), evident ca Solomon a privit toata incinta ca fiind sacra si nepotrivita pentru casa sotiei lui straine. S-a sugerat ca noul cartier regal probabil ca a fost pe dealul de la vest de locul Templului, in valea Tyropoeon, la mijloc.
9:25 Solomon aducea de trei ori pe an arderi de tot si jertfe de multumire pe altarul pe care-l zidise Domnului, si ardea tamaie pe cel care era inaintea Domnului. Si a ispravit astfel casa.
De trei ori pe an. Sarbatoarea Azimilor, Sarbatoarea Saptamanilor si Sarbatoarea Corturilor (2 Cronici 8,13), cele trei importante sarbatori anuale la care trebuia sa ia parte toti barbatii, la Ierusalim (Exod 23,14–17; Deuteronom 16,16).
Solomon aducea. Unii au sustinut ca textul acesta face dovada ca Solomon slujea ca preot de trei ori pe an, aducand jertfe si arzand tamaie. Dar nu este nimic in Biblie, care sa indreptateasca acest punct de vedere. Despre barbatul care aducea o jertfa este spus ca o jertfea (Levitic 2:1; 3:1, 3, 7, 9, 14). In legatura cu jertfele de dupa sfintirea Templului, este adaugat ca ,,preotii stateau la locul lor” (2 Cronici 7,5.6). La astfel de ceremonii probabil ca Solomon n-a mers mai departe decat oricare din poporul de rand in aducerea de tamaie sau jertfe, ingaduind ca preotii sa indeplineasca astfel de slujbe ca fiind exclusiv ale lor (Levitic 1,7.8,11; 2,2.9.6; 3,11.16; 10,1.2; Numeri 16,1-7.17-40 etc.).
9:26 Imparatul Solomon a mai facut si corabii la Etion-Gheber, langa Elot, pe tarmurile marii Rosii, in tara Edomului.
Etion-Gheber. Localitatea aceasta este in capul golfului Acaba, un port la mare al Edomului, pe un brat al golfului arabic. Israelitii au tabarat aproape de acest loc in calatoria lor prin pustie (Numeri 33:35; Deuteronom 2:8). Localitatea a fost excavata. Aceasta este la aproximativ 500 km departare de mare. Unul dintre cele mai interesante lucruri gasite a fost un sistem de furnale pentru rafinarea cuprului sau fierului. Acestea erau prevazute cu tuburi astfel orientate, incat sa traga foloase din vanturile care sufla in Acaba, ca un curent fortat. Se pare ca Solomon controla drumul comercial care traversa Palestina spre Arabia si calea maritima spre Ofir. Ambitia de a controla aceste doua cai a fost, probabil, una din cauzele majore ale luptelor dintre Israel si Edom. Saul s-a luptat impotriva Edomului (1 Samuel 14,47), iar David a asezat acolo garnizoane (2 Samuel 8,14; 1 Cronici 18,13). ,,Iosafat a facut corabii din Tars ca sa mearga la Ofir sa aduca aur; dar nu s-au dus, deoarece corabiile s-au sfaramat la Etion-Gheber” (1 Regi 22,48). Pe vremea lui Ioram, Edomul s-a rasculat in Iuda si a avut propriul lui imparat (1 Regi 8,20). Amatia s-a luptat cu succes impotriva Edomului (2 Regi 14,7), iar fiul sau, Azaria, ,,a zidit iarasi Elatul si l-a adus din nou sub stapanirea lui Iuda.” (2Regi 14:22)
9:27 Si Hiram a trimis cu aceste corabii, la slujitorii lui Solomon, pe insisi slujitorii lui, marinari care cunosteau marea.
Hiram a trimis. Evreii nu erau un popor de navigatori, de aceea Solomon s-a folosit de marinarii fenicieni, mai mult decat foloseau egiptenii marinarii din Byblos, in diferitele lor intreprinderi comerciale in regiunea Marii Rosii.
9:28 S-au dus la Ofir, si au luat de acolo aur, patru sute douazeci de talanti, pe care i-au adus imparatului Solomon.
Ofir. Identificarea Ofirului cu Punt este acum, din punct de vedere teoretic, sigura. Probabil ca Punt era asezat in ceea ce este cunoscut acum ca Somalia, pe coasta nord-estica a Africii. Pe langa aur, produsele obtinute de acolo erau lemn de santal si pietre scumpe (cap. 10:11), si posibil si argint, fildes, maimute si pauni (cap. 10,22). Exista un raport al reginei egiptene Hatsepsut care a trimis o expeditie la Punt ca sa aduca la intoarcere smirna pentru templul ei. Corabiile reginei au mai adus de acolo abanos, fildes, aur, lemn de scortisoara, piei de pantera, maimute si babuini.
COMENTARII ELLEN G. WHITE
2PK 75
15–19PK 71
16 PK 53
26, 28 FE 501; PK 72