8:27 Dar ce! Va locui oare cu adevarat Dumnezeu pe pamant? Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu pot sa Te cuprinda: cu cat mai putin casa aceasta pe care Ti-am zidit-o eu!
Va locui cu adevarat? Sanctuarul a fost construit ca locas pentru Dumnezeu. David, mutand chivotul, a facut cunoscut faptul ca Dumnezeu alesese Sionul si ,,l-a dorit ca locuinta a Lui”, fagaduind ca El avea sa faca din El, locul Lui ,,de odihna pe vecie” si ca El va locui acolo (Psalmul 132,13.14). Dar cand Solomon a contemplat maretia si grandoarea lui Dumnezeu, Cel care locuieste in vesnicie, care ,,a masurat apele cu mana Lui si a masurat cerurile cu palma, a strans tarana pamantului intr-o treime de masura, a cantarit muntii cu cantarul si dealurile cu cumpana” (Isaia 40,12), parea de neconceput ca un astfel de Dumnezeu sa-Si aiba locuinta pe pamant, intr-o casa ca aceea pe care o cladise Solomon. Gandul exprimat aici ilustreaza un contrast constant care parcurge Biblia intreaga. Pe de o parte este cea mai profunda si neschimbatoare conceptie a nemarginirii lui Dumnezeu, vesnic, nevazut, necuprins, a inaltimii si sfinteniei Domnului, marele ,,Imparat al imparatilor si Domn al domnilor” (Apocalipsa 19,16). Pe de alta parte, este o tot atat de vie conceptie ca nemarginitul Iehova este un Dumnezeu care este foarte aproape, care este un prieten al omului si un insotitor personal pentru toti, Unul care umbla si vorbeste cu oamenii si locuieste in sanctuare pamantesti, facute ca locas sfant pentru El. Niciodata nu va inceta sa fie un izvor de uimire ca Cel atat de puternic si transcendental sa consimta sa ia seama la omul muritor si sa vina sa locuiasca in sanctuare de lemn simplu si piatra, si in inima omeneasca.