8:1 Atunci imparatul Solomon a adunat la el la Ierusalim pe batranii lui Israel si pe toate capeteniile semintiilor, pe capeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca sa mute din cetatea lui David, adica Sionul, chivotul legamantului Domnului.
Solomon a adunat. Raportul despre ritualurile in legatura cu sfintirea Templului constituie unul dintre cele mai remarcabile capitole ale Bibliei. Naratiunea este de mare frumusete si de adanca semnificatie spirituala. In ea, conducatori de biserici au gasit in cursul veacurilor, cuvinte de inspiratie si incurajare pentru sfintirea caselor de inchinare. Capitolul acesta se afla in contrast remarcabil cu cel precedent. In acela aflam detalii formale si tehnice in legatura cu lucrurile materiale ale Templului. Aici, patrunderea intr-o adanca semnificatie a lucrurilor care au de-a face cu Casa lui Dumnezeu – venim in contact cu Dumnezeu Insusi. Ambele capitole au partea lor, dandu-ne un adevarat si complet tablou al Templului si semnificatiei lui, si nici unul n-ar fi complet fara celalalt.
Solomon este personajul de seama care conduce diferitele activitati in legatura cu sfintirea Templului. Maiestatea lui regala este remarcabila. Dar el pare sa fie mai mult decat un imparat angajat doar in treburi de stat. El este angajat acum intr-un deosebit serviciu religios pentru Dumnezeu. O astfel de slujire cu nici un chip nu avea sa micsoreze demnitatea lui regala, ci avea sa
o mareasca. El indeplineste functii pe care le asteptam de la el, ca imparat, si mai mult. El aduna pe conducatorii natiunii si da directive conform cu aranjamentul facut. Dar, facand aceasta, se putea astepta ca preotii vor relua si indeplini functiile specific religioase. Dar nu acesta este cazul. Imparatul este cel care sfinteste Sanctuarul, care inalta rugaciunea de consacrare, care indeamna poporul sa fie credincios fata de Dumnezeu si care rosteste asupra lor binecuvantarea divina.
Solomon prezinta exact acel fel de conducere spirituala pe care Dumnezeu il cere de la acei care sunt chemati sa fie conducatori in lucrarea Samuel Din nefericire, aceasta conducere a continuat doar o scurta perioada. Acela pe umerii caruia se afla o neegalata concentrare de demnitate temporara si spirituala, nu peste mult timp a cazut victima ispitirii de auto-idolatriei. Intrun timp scurt, umilinta, devotiunea si ascultarea au facut loc mandriei, ambitiei si ingaduintei, si daruri folosite altadata pentru marirea lui Dumnezeu, au fost denaturate pentru scopuri egoiste si ambitie lumeasca, cu rezultatul ca acela care fusese atat de onorat cu semne ale favorii divine a degenerat devenind un asupritor, a carui imparatie s-a dezbinat la moartea Samuel Israel, urmand exemplul lui, a pierdut secretul de a gasi pacea si bogatia pe pamant, si teocratia, infloritoare altadata, a devenit o ruina corupta si parasita.
Capeteniile semintiilor. La aducerea chivotului sus, pe Muntele Moria, trebuia sa participe capeteniile lui Israel. Trebuie sa fi fost o mare adunare de oameni, batrani, capetenii ale semintiilor, capetenii ale familiilor, pentru ca, pe vremea cand David a ridicat chivotul lui Dumnezeu ,,care sta intre heruvimi”, din casa lui Abinadab, spre a-l duce in cetatea lui David, ,,alesii lui Israel” erau in numar de 30.000 (2Samuel 6:1-5).
Chivotul. Cel mai insemnat dintre serviciile de sfintire a fost aducerea chivotului din cetatea lui David, la noul camin din Sfanta Sfintelor Templului. Transportarea chivotului de catre David, din casa lui Obed-Edom la cortul intalnirii pe care-l facuse pentru el, in cetatea lui, a fost o ocazie de mare bucurie, precum si de mare solemnitate (2Samuel 6:12-19). Chivotul continuand cele doua table ale Legii era cel mai de seama obiect al Sanctuarului.
Vezi o harta a regatului Israel si Iuda in timpul lui David si a lui Solomon