8:13 Eu am zidit o casa care va fi locuinta Ta, un loc unde vei locui pe vecie!
O casa care va fi locuinta Ta. Templul a fost zidit ca o casa a lui Dumnezeu. Cand cortul intalnirii a fost cladit prima data, in pustie, Dumnezeu spusese: ,,Sa-Mi faca un locas sfant si Eu voi locui in mijlocul lor” (Exod. 25,8). Acel Sanctuar fusese construit si in el, Domnul Isi manifestase prezenta Sa si a comunicat cu poporul Sau.
Voi locui pe vecie. Israel avea sanctuarul lui, dar sanctuarul nu avea un loc stabil. Cortul intalnirii era mutat in pustie, dintr-un loc intr-altul. Nici chiar in Tara Fagaduintei el nu avea un loc stabil. Timp de 300 de ani fusese la Silo, pana cand pacatul a facut ca el sa fie iarasi mutat, mai intai la Nob (1Samuel 21:1-6; PP 656) si mai tarziu, la Gabaon (1 Cronici 16,39.40; 2 Cronici 1,3). Acum, in fine, Templul fusese terminat si, in cele din urma, chivotul lui Dumnezeu urma sa aiba un loc stabil, un loc in care Dumnezeu sa locuiasca in cursul veacurilor. Planul lui Dumnezeu era ca sa fie cu poporul Sau pentru totdeauna si, daca Israel ar fi ramas credincios fata de El, aceasta cladire mareata ar fi ramas pentru totdeauna (P 46). Cat de mare trebuie sa fi fost bucuria lui Solomon cand el a privit inapoi, peste anii de pregatire si de cladire ce costasera atata neliniste si cugetare, spre a intelege ca sarcina sa fusese indeplinita si ca aceasta casa, unde Dumnezeu avea sa-si faca locuinta cu poporul Sau, fusese terminata.