8:12 Atunci Solomon a zis: Domnul a zis ca vrea sa locuiasca in intuneric!
Atunci Solomon a zis. Solomon a fost profund impresionat de sublimele manifestari ale apropierii si marimii lui Dumnezeu. Cuvintele lui sunt frante si neasteptate, ca unele care vin din partea unui om adanc miscat. El vorbeste cu simtaminte amestecate de veneratie si bucurie. Acestea nu sunt cuvinte pe care si le-a pregatit cu grija mai dinainte; ele sunt cuvinte de uimire si de lauda, care au izbucnit in mod spontan, ca rezultat al spectacolului la care tocmai asistase.
In intuneric. Fiind martor la combinatia de intuneric si slava din fata lui, umbra amestecata cu lumina, Solomon a fost asigurat ca Domnul este acolo si drept rezultat, el a putut sa recunoasca in aparitia norului, semnul ca prezenta divina fusese daruita Templului pe care il zidise. Astfel ca primele lui cuvinte au fost explicarea fenomenelor ai caror martori erau atunci. Aceasta este chiar dovada prezentei lui Dumnezeu; El este cu noi; nu avem sa ne temem de nimic, ci avem toate motivele sa fim recunoscatori pentru aceasta ocazie mareata.