English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / 1 Imparati

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

1 Imparati, 8


8:1 Atunci imparatul Solomon a adunat la el la Ierusalim pe batranii lui Israel si pe toate capeteniile semintiilor, pe capeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca sa mute din cetatea lui David, adica Sionul, chivotul legamantului Domnului.

Solomon a adunat. Raportul despre ritualurile in legatura cu sfintirea Templului constituie unul dintre cele mai remarcabile capitole ale Bibliei. Naratiunea este de mare frumusete si de adanca semnificatie spirituala. In ea, conducatori de biserici au gasit in cursul veacurilor, cuvinte de inspiratie si incurajare pentru sfintirea caselor de inchinare. Capitolul acesta se afla in contrast remarcabil cu cel precedent. In acela aflam detalii formale si tehnice in legatura cu lucrurile materiale ale Templului. Aici, patrunderea intr-o adanca semnificatie a lucrurilor care au de-a face cu Casa lui Dumnezeu – venim in contact cu Dumnezeu Insusi. Ambele capitole au partea lor, dandu-ne un adevarat si complet tablou al Templului si semnificatiei lui, si nici unul n-ar fi complet fara celalalt.

Solomon este personajul de seama care conduce diferitele activitati in legatura cu sfintirea Templului. Maiestatea lui regala este remarcabila. Dar el pare sa fie mai mult decat un imparat angajat doar in treburi de stat. El este angajat acum intr-un deosebit serviciu religios pentru Dumnezeu. O astfel de slujire cu nici un chip nu avea sa micsoreze demnitatea lui regala, ci avea sa

o mareasca. El indeplineste functii pe care le asteptam de la el, ca imparat, si mai mult. El aduna pe conducatorii natiunii si da directive conform cu aranjamentul facut. Dar, facand aceasta, se putea astepta ca preotii vor relua si indeplini functiile specific religioase. Dar nu acesta este cazul. Imparatul este cel care sfinteste Sanctuarul, care inalta rugaciunea de consacrare, care indeamna poporul sa fie credincios fata de Dumnezeu si care rosteste asupra lor binecuvantarea divina.

Solomon prezinta exact acel fel de conducere spirituala pe care Dumnezeu il cere de la acei care sunt chemati sa fie conducatori in lucrarea Samuel Din nefericire, aceasta conducere a continuat doar o scurta perioada. Acela pe umerii caruia se afla o neegalata concentrare de demnitate temporara si spirituala, nu peste mult timp a cazut victima ispitirii de auto-idolatriei. Intrun timp scurt, umilinta, devotiunea si ascultarea au facut loc mandriei, ambitiei si ingaduintei, si daruri folosite altadata pentru marirea lui Dumnezeu, au fost denaturate pentru scopuri egoiste si ambitie lumeasca, cu rezultatul ca acela care fusese atat de onorat cu semne ale favorii divine a degenerat devenind un asupritor, a carui imparatie s-a dezbinat la moartea Samuel Israel, urmand exemplul lui, a pierdut secretul de a gasi pacea si bogatia pe pamant, si teocratia, infloritoare altadata, a devenit o ruina corupta si parasita.

Capeteniile semintiilor. La aducerea chivotului sus, pe Muntele Moria, trebuia sa participe capeteniile lui Israel. Trebuie sa fi fost o mare adunare de oameni, batrani, capetenii ale semintiilor, capetenii ale familiilor, pentru ca, pe vremea cand David a ridicat chivotul lui Dumnezeu ,,care sta intre heruvimi”, din casa lui Abinadab, spre a-l duce in cetatea lui David, ,,alesii lui Israel” erau in numar de 30.000 (2Samuel 6:1-5).

Chivotul. Cel mai insemnat dintre serviciile de sfintire a fost aducerea chivotului din cetatea lui David, la noul camin din Sfanta Sfintelor Templului. Transportarea chivotului de catre David, din casa lui Obed-Edom la cortul intalnirii pe care-l facuse pentru el, in cetatea lui, a fost o ocazie de mare bucurie, precum si de mare solemnitate (2Samuel 6:12-19). Chivotul continuand cele doua table ale Legii era cel mai de seama obiect al Sanctuarului.

Vezi o harta a regatului Israel si Iuda in timpul lui David si a lui Solomon



8:2 Toti barbatii lui Israel s-au strans la imparatul Solomon, in luna lui Etanim, care este a saptea luna, in timpul praznicului.

Luna Etanim. Luna este data, dar anul, nu. Multi cred ca acesta era anul de dupa terminarea Templului. Deoarece Templul a fost terminat in luna Bul, luna a opta (cap. 6: 38), si deoarece sfintirea a avut loc in luna Etanim, luna a saptea, aceasta ar insemna 11 luni dupa ce Templul a fost terminat. Altii sustin ca sfintirea n-a avut loc decat cativa ani mai tarziu, poate un an jubiliar, sau al 24-lea an al domniei lui Solomon – 13 ani dupa terminarea Templului.

Dupa Exil, luna a 7-a a fost numita Tisri, din acadiana sau babiloniana primara Tashritu Tashritu, ,,inceput”. Numele inseamna un inceput de an cu aceasta luna. Anul civil al monarhiei unite si al regatului lui Iuda incepea cu aceasta luna. Ziua intai a lunii era o zi de consacrare sfanta (Numeri 29:1), inceputul anului nou. In a zecea zi a acelei luni era solemna Zi de ispasire, cand avea loc curatirea sanctuarului (Numeri 29:7; Levitic 16:29, 30; 23:27), iar in ziua a 15-a incepea Sarbatoarea Corturilor (Numeri 29:12; Levitic 23:34; Deuteronom 16:13; Neemia 8:14–18; Ezechiel 45:25). Inceputul acestei luni corespundea cam cu luna noua din Septembrie sau Octombrie.



8:3 Cand au venit toti batranii lui Israel, preotii au ridicat chivotul.

Preotii. In 2Cronici 5:4 ni se spune ca ,,Levitii au ridicat chivotul”. Toti preotii erau leviti (Ioan 3:33), dar nu toti urmasii lui Levi erau preoti. Purtarea chivotului in calatoriile lui era de fapt, in raspunderea familiei lui Chehat (Numeri 3:31; 4:15; 1Cronici 15:2–15). Dar chehatitii puteau sa poarte chivotul dupa ce fusese pregatit pentru calatoria lui, de catre Aaron si fii sai (Numeri 4:5:15). La trecerea Iordanului si inconjurarea Ierihonului, preotii au fost cei care au purtat chivotul (Iosua 3:6–17; 6:6). Cu ocazia transportarii chivotului la locul destinat lui permanent, in Sfanta Sfintelor din Templul lui Solomon, probabil ca aceasta raspundere insemnata a fost incredintata unor capetenii dintre preoti (1Cronici 15:11,12).



8:4 Au adus chivotul Domnului, cortul intalnirii, si toate uneltele sfinte, care erau in cort: preotii si Levitii le-au adus.

Cortul intalnirii. Pe vremea aceea, cortul intalnirii era la Gabaon (1Cronici 16:39, 40; 2Cronici 1:3), dar chivotul era la Ierusalim, intr-un cort pe care-l ridicase David pentru el, in ,,cetatea lui David” (2Samuel 6:2, 16, 17; 1Cronici 15:1; 2Cronici 1:4). De aici inainte avea sa fie un singur centru national de inchinare, astfel ca lucrurile sfinte din ambele corturi, cel de la Gabaon si cel din cetatea lui David, au fost aduse in Templul de pe Muntele Moria, fie spre a fi folosite sau depozitate in incinta lui (PK 38). Probabil ca fiecare grupa a preotilor si levitilor a adus acum in procesiunea solemna, lucrurile sacre incredintate lor. In conformitate cu legea lui Moise, chehatitii aveau grija chivotului, masa punerii inainte, sfesnicul, altarul si vasele sanctuarului; ghersonitii aveau grija cortului insusi si a perdelelor lui, iar meraritii, grija scandurilor, stalpilor corului intalnirii si ai curtii acestuia (Numeri 3:25-37).

Au jertfit oi. Aceasta jertfire inaugurala a corespuns la scara mare, ceremonialului cu ocazia transportarii chivotului de catre David, de la casa lui Obed-Edom, in cetatea lui David (2Samuel 6:13; 1Cronici 15:26).



8:5 Imparatul Solomon si toata adunarea lui Israel chemata la el au stat inaintea chivotului. Au jertfit oi si boi, care n-au putut fi nici numarati, nici socotiti, din pricina multimii lor.

Verset ce nu a fost comentat.

8:6 Preotii au dus chivotul legamantului Domnului la locul lui, in Locul prea sfant al casei, in Sfanta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.

In Locul Preasfant. Chivotul a fost dus in Locul prea Sfant, unde, intre heruvimi, avea sa se manifeste prezenta lui Dumnezeu. Aceasta dovedea sfintenia Legii lui Dumnezeu. Legea este o transcriere a caracterului lui Dumnezeu. Dupa cum Dumnezeu este sfant, tot asa sunt si poruncile Lui, sfinte, drepte si curate.



8:7 Caci heruvimii aveau aripile intinse peste Locul chivotului, si acopereau chivotul si drugii lui pe deasupra.

Acoperea chivotul. Reprezentand respectul cu care ostile ceresti privesc Legea lui Dumnezeu.



8:8 Se daduse drugilor o asa lungime incat capetele lor se vedeau din Locul sfant dinaintea Locului prea sfant, dar nu se vedeau de afara. Ei au fost acolo pana in ziua de azi.

Se daduse drugilor o asa lungime. Dupa Exod. 25,15, drugii nu trebuiau sa fie scosi din verigile lor de la chivot. Dar acum pare sa fi fost trasi inainte, in asa fel incat capetele lor puteau fi vazute din Locul Sfant. Chivotul se pare ca a fost asezat de-a curmezisul Templului, adica la nordsud in Locul prea Sfant, fiind umbrit de aripile heruvimilor, nu numai chivotul propriu-zis, ci si drugii lui. In cortul intalnirii, despartitura dintre Sfanta si Sfanta o facea o perdea (Exod. 26,31-33) si impiedica vederea chivotului de catre cei din Sfanta. In Templu era, dupa cat se pare, un zid despartitor (vezi cele despre 1 Regi 6,16); se pare de asemenea ca era si o perdea (2 Cronici 3,14). Este stiut ca templul lui Irod avea o perdea care, la rastignire, a fost rupta in doua (Matei 27,51; Marcu 15,38; Luca 23,45). Drugii puteau sa fi fost asezati in asa fel incat sa fie vizibili in parte, dincolo de terminatia perdelei, prin usa deschisa, pentru cei din Locul Sfant. Vezi cele despre cap. 6,31.

Pana in ziua de azi. Acesta este un indiciu ca aceste cuvinte au fost scrise inainte de nimicirea Templului de catre Nabucodonosor. Cand in cele din urma a fost terminata compilarea Regilor, Templul fusese distrus si mobilierul lui dus in Babilon (2Regi 14:13, 14; 25:9, 13–17). Multe lucruri, asa cum se gasesc acum scrise in rapoartele cartii Regilor, evident ca au fost scrise inainte de Exil si au fost declarate ca avand forma lor originala, atunci cand compilatia a fost completa.



8:9 In chivot nu erau decat cele doua table de piatra, pe care le-a pus Moise in el la Horeb, cand a facut Domnul legamant cu copiii lui Israel, la iesirea lor din tara Egiptului.

Nu era decat. Afirmatia aceasta, repetata in 2Cronici 5:10, pare sa indice lamurit ca in chivot nu mai era nimic altceva in afara de cele doua table de piatra. Obiectele la care se face referire in Evrei 9,4, vasul cu mana si toiagul lui Aaron, la inceput a fost poruncit sa fie puse ,,inaintea chivotului marturiei” (Exod 16,33.34; Numeri 17,2–10). Unii au inteles aceste cuvinte ca referinduse la pozitia din fata chivotului. Cu toate acestea, cuvintele pot sa insemne inaintea tablelor legamantului din chivot (vezi EW, p. 32). Nu trebuie sa fie nici un conflict intre aceste afirmatii, pentru ca obiectele de valoare ar fi putut fi mutate in timpul tulburatei istorii a lui Israel si sa nu fi fost in chivot, pe vremea aceasta.

Este ceva neobisnuit de impresionant in aceasta cinstire speciala a celor doua table ale Legii. Fiind puse astfel inauntrul chivotului, deasupra caruia prezenta lui Dumnezeu se intalnea cu poporul Sau (Exod. 25:22), Legea este indisolubil legata de Dumnezeu Insusi. Locul cel mai sfant din Templu era Sfanta Sfintelor si obiectul lui cel mai sfant era chivotul care continea Legea lui Dumnezeu. Dupa cum Dumnezeu, prin chiar natura Lui, este sfant si vesnic, tot asa este si Legea Lui. Tot ceea ce era posibil sa fie facut spre a imprima copiilor Sai sfintenia vesnica a Legii Sale, a fost facut de Dumnezeu, in slujbele sfantului Sau Templu. Aceasta lege a fost scrisa, sub vechiul legamant, pe doua table de piatra; in noul legamant, ea este scrisa in inimile celor credinciosi (Ieremia 31,31-33)



8:10 In clipa cand au iesit preotii din Locul sfant, norul a umplut casa Domnului.

A umplut casa Acest nor de slava insemna prezenta divina asa cum a insemnat norul care a aparut pe Sinai (Exod. 24,15-18) si, iarasi, la sfintirea cortului intalnirii (Exod 40,34-38). Ezechiel, in viziune, a vazut o slava asemanatoare deasupra casei lui Dumnezeu (Ezechiel 10,4). Slava Lui, sub forma unui nor (2Cronici 5:13), a aparut in timp ce glasurile preotilor se inaltau intr-un mare imn de lauda catre Dumnezeu.

8:11 Preotii n-au putut sa ramana acolo sa faca slujba, din pricina norului; caci slava Domnului umpluse Casa Domnului.

N-au putut sa ramana. Asa de mare a fost aceasta bogata slava a prezentei lui Dumnezeu, incat preotii care oficiau au fost obligati sa se retraga pentru un timp. Tot asa si atunci cand a fost ridicat prima data, cortul intalnirii, Moise n-a fost in stare sa intre din cauza slavei lui Dumnezeu care a umplut cortul cel sfant (Exod. 40,35). Cand Isaia a avut vedenia lui despre Dumnezeu, bogatia slavei divine a umplut Templul si Isaia s-a simtit pierdut din cauza ca venise atat de aproape de prezenta Domnului (Isaia 6,1-5). Tot asa si ucenicii lui Isus s-au inspaimantat cand i-a acoperit norul slavei lui Dumnezeu, pe Muntele schimbarii la fata (Luca 9,34). Pentru ce au oamenii astfel de reactii cand sunt in prezenta lui Dumnezeu? Aceasta este tocmai din cauza naturii lui Dumnezeu, a marimii si sfinteniei Lui, a starii Lui sublime si a grandorii Lui, a maiestatii si puterii Lui. Chiar si in prezenta marilor forte ale naturii, adesea oamenii stau cu veneratie. Dar Dumnezeul cerului este infinit de sfant, astfel ca omul pacatos nu se poate afla in prezenta Lui sublima si sa continue sa traiasca. Dumnezeu este ca un foc mistuitor de care omul nesfant nu se poate apropia fara sa fie nimicit.

Norul din templu, nu era Dumnezeu, ci era un mijloc prin care Domnul Si-a acoperit prezenta Sa, cu scopul ca omul sa nu fie mistuit. Atat de mare a fost slava divina cu ocazia sfintirii Templului, incat, in ciuda norului acoperitor, preotii care slujeau, au fost nevoiti sa se retraga in sfanta venerare. Poate ca a fost o constiinta a prezentei divine, asemanatoare cu aceea exprimata prin cuvintele de admiratie si preamarire ale lui David, cand chivotul a fost dus in cortul Domnului (1 Cronici 16,25.27.34).



8:12 Atunci Solomon a zis: Domnul a zis ca vrea sa locuiasca in intuneric!

Atunci Solomon a zis. Solomon a fost profund impresionat de sublimele manifestari ale apropierii si marimii lui Dumnezeu. Cuvintele lui sunt frante si neasteptate, ca unele care vin din partea unui om adanc miscat. El vorbeste cu simtaminte amestecate de veneratie si bucurie. Acestea nu sunt cuvinte pe care si le-a pregatit cu grija mai dinainte; ele sunt cuvinte de uimire si de lauda, care au izbucnit in mod spontan, ca rezultat al spectacolului la care tocmai asistase.

In intuneric. Fiind martor la combinatia de intuneric si slava din fata lui, umbra amestecata cu lumina, Solomon a fost asigurat ca Domnul este acolo si drept rezultat, el a putut sa recunoasca in aparitia norului, semnul ca prezenta divina fusese daruita Templului pe care il zidise. Astfel ca primele lui cuvinte au fost explicarea fenomenelor ai caror martori erau atunci. Aceasta este chiar dovada prezentei lui Dumnezeu; El este cu noi; nu avem sa ne temem de nimic, ci avem toate motivele sa fim recunoscatori pentru aceasta ocazie mareata.



8:13 Eu am zidit o casa care va fi locuinta Ta, un loc unde vei locui pe vecie!

O casa care va fi locuinta Ta. Templul a fost zidit ca o casa a lui Dumnezeu. Cand cortul intalnirii a fost cladit prima data, in pustie, Dumnezeu spusese: ,,Sa-Mi faca un locas sfant si Eu voi locui in mijlocul lor” (Exod. 25,8). Acel Sanctuar fusese construit si in el, Domnul Isi manifestase prezenta Sa si a comunicat cu poporul Sau.

Voi locui pe vecie. Israel avea sanctuarul lui, dar sanctuarul nu avea un loc stabil. Cortul intalnirii era mutat in pustie, dintr-un loc intr-altul. Nici chiar in Tara Fagaduintei el nu avea un loc stabil. Timp de 300 de ani fusese la Silo, pana cand pacatul a facut ca el sa fie iarasi mutat, mai intai la Nob (1Samuel 21:1-6; PP 656) si mai tarziu, la Gabaon (1 Cronici 16,39.40; 2 Cronici 1,3). Acum, in fine, Templul fusese terminat si, in cele din urma, chivotul lui Dumnezeu urma sa aiba un loc stabil, un loc in care Dumnezeu sa locuiasca in cursul veacurilor. Planul lui Dumnezeu era ca sa fie cu poporul Sau pentru totdeauna si, daca Israel ar fi ramas credincios fata de El, aceasta cladire mareata ar fi ramas pentru totdeauna (P 46). Cat de mare trebuie sa fi fost bucuria lui Solomon cand el a privit inapoi, peste anii de pregatire si de cladire ce costasera atata neliniste si cugetare, spre a intelege ca sarcina sa fusese indeplinita si ca aceasta casa, unde Dumnezeu avea sa-si faca locuinta cu poporul Sau, fusese terminata.



8:14 Imparatul si-a intors fata, si a binecuvantat pe toata adunarea lui Israel. Toata adunarea lui Israel era in picioare.

Si-a intors fata. Conform cartii Cronicilor, Solomon facuse o treapta de arama, inalta de 3 coti, care se afla in mijlocul curtii, inaintea altarului, si de acolo s-a adresat el poporului (2 Cronici 6,12.13). Pana in acest moment, Solomon privise in mod solemn asupra Templului plin de slava Domnului. Cugetele lui erau in primul rand, la Dumnezeu, si cuvintele lui erau adresate lui Dumnezeu. Acum el s-a intors de la Templu si s-a adresat masei de oameni din fata lui.

Israel era in picioare. Poporul statea intr-o atitudine de atentie si respect si fara indoiala ca se impartasea de bucuria si solemnitatea ocaziei si era nerabdator sa primeasca milostiva binecuvantare a imparatului.



8:15 Si el a zis: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatalui meu David, si care implineste, prin puterea Lui, ce spusese, cand a zis:

Binecuvantat sa fie Domnul. Solomon binecuvanteaza poporul, dar primele lui ganduri sunt din nou la Dumnezeu, care este singurul izvor al tuturor binecuvantarilor. Cu inima plina de bucurie si recunostinta si cu un spirit de adanca emotie, el aminteste ceea ce facuse Dumnezeu pentru tatal sau, David transmitandu-i planul Sau cu privire la Templu. Profetul Natan a fost acela prin care Dumnezeu descoperise lui David faptul ca nu el, ci fiul sau, Solomon, avea sa ridice casa Domnului (2 Samuel 7,4-13).



8:16 Din ziua cand am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nici o cetate dintre toate semintiile lui Israel ca sa Mi se zideasca in ea o casa unde sa locuiasca Numele Meu, ci am ales pe David sa imparateasca peste poporul Meu Israel!

Am ales pe David. Alegerea lui Dumnezeu nu este o alegere determinata de prejudecata sau preferinta oarba, ci de intelepciune si iubire. Dupa cum Dumnezeu a ales pe Israel dintre Neamuri, dupa cum a ales Ierusalimul dintre numeroasele cetati ale lui Israel, tot asa a ales El pe David, cu scopuri de binecuvantare si de mantuire pentru toate popoarele. Cand Dumnezeu la- ales pe David, El nu S-a uitat la infatisarea dinafara, ci la inima (1 Samuel 16,7).



8:17 Tatal meu David avea de gand sa zideasca o casa Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.

David avea de gand. Dorinta si tinta lui David au fost onoarea si marirea lui Dumnezeu. Astfel ca in inima lui avea de gand sa cladeasca o casa pentru Domnul. Ce lume diferita ar fi aceasta, daca oamenii ar fi preocupati mai mult cu cladirea de case pentru Dumnezeu, decat pentru ei insisi, cu intemeierea Imparatiei lui Dumnezeu, decat cu imparatiile oamenilor. David avea in inima sa gandul ca trebuie sa fie o casa pentru Dumnezeu si drept rezultat, Templul a fost cladit. Templele pompoase au inceputuri umile si modeste in inima oamenilor.



8:18 Si Domnul a zis tatalui meu David: Fiindca ai avut de gand sa zidesti o casa Numelui Meu, bine ai facut ca ai avut acest gand.

Bine ai facut. Tinta lui David era buna, chiar daca nu era intru totul in acord cu vointa lui Dumnezeu. Era vointa lui Dumnezeu ca sa fie cladit un templu, dar pentru ca David a fost un om al razboiului, dorinta Domnului n-a fost ca David sa fie constructorul (1 Cronici 22,7.8; 28,3).



8:19 Numai ca nu tu vei zidi casa; ci fiul tau iesit din trupul tau, va zidi casa Numelui Meu.

Nu tu vei zidi. Dumnezeu Si-a aratat aprobarea fata de planul lui David, dar cu toate acestea, El a poruncit ca lucrarea pe care David dorea s-o faca, sa fie facuta de altul. Adesea se ivesc ocazii in care oamenii au planuri de valoare in inima lor, sa faca vreo lucrare pentru Dumnezeu, dar, din cauza anumitor motive, nu intotdeauna bine intelese, poate din cauza experientei insuficiente, a capacitatilor sau a educatiei, Domnul, in intelepciunea Sa, hotaraste ca lucrarea sa fie facuta de altii. Supunerea lui David fata de vointa divina a dovedit atat intelepciune, cat si profunzimea experientei lui religioase.



8:20 Domnul a implinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat in locul tatalui meu David, si am sezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, si am zidit casa Numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel.

Domnul a implinit cuvintele pe care le rostise. Voia Domnului a fost mai degraba sa zideasca Solomon decat David, casa Domnului si planul Lui a fost indeplinit. Omul poate sa faca neplacuta soarta lui si a altora, prin aceea ca se aseaza in indaratnicie impotriva vointei lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cel mai mare progres in lucrarea lui Dumnezeu este conlucrarea cu Dumnezeu. Solomon, zidind Templul in armonie cu vointa divina, s-a asezat pe sine pe calea binecuvantarii ceresti. Si-atunci, Dumnezeu Si-a implinit cuvantul Sau. Solomon a fost unealta, iar Dumnezeu, puterea activa.



8:21 Am randuit un loc pentru chivot, unde este legamantul Domnului, legamantul pe care l-a facut El cu parintii nostri, cand i-a scos din tara Egiptului.

Legamantul. Cele zece porunci sunt numite aici ,,legamantul”, pentru ca ele alcatuiau temelia legamantului dintre Dumnezeu si poporul Sau. Legamantul era un plan prin care principiile sfinte descoperite in Lege trebuiau sa fie reproduse in om. In felul acesta, printr-o vorbire figurata, Legea este numita legamant. Din cele mai vechi timpuri ale omului, dorinta lui Dumnezeu a fost de a scrie sfanta Sa Lege in inimi omenesti.



8:22 Solomon s-a asezat inaintea altarului Domnului, in fata intregii adunari a lui Israel. Si-a intins mainile spre cer,

Solomon s-a asezat. Naratiunea din Cronici este mai completa. Este adevarat ca in timpul cuvantului sau de deschidere, Solomon a stat in picioare (2 Cronici 6,12), dar acum, dupa ce a terminat cuvantul de deschidere, el ,,s-a asezat in genunchi” (2 Cronici 6,13) pentru rugaciunea de sfintire.



8:23 si a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus in ceruri, nici jos pe pamant: Tu tii legamantul si indurarea fata de robii Tai, care umbla inaintea Ta din toata inima lor!

Verset ce nu a fost comentat.

8:24 Astfel, ai tinut cuvantul dat robului tau David, tatal meu; si ce ai spus cu gura Ta, implinesti in ziua aceasta cu puterea Ta.

Ai tinut. Incepand cu rugaciunea sa, Solomon multumeste si lauda pe Dumnezeu pentru ca a implinit fagaduinta Sa fata de David, cu privire la un urmas pe tron si la zidirea Templului, si-L implora sa continue fagaduinta Sa cu privire la succesiune neintrerupta.



8:25 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, tine fagaduinta pe care ai facut-o tatalui meu David, cand ai zis: Nu vei fi lipsit niciodata inaintea Mea de un urmas care sa sada pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tai sa ia seama la calea lor, si sa umble inaintea Mea cum ai umblat tu inaintea Mea.

Verset ce nu a fost comentat.

8:26 Oh, Dumnezeul lui Israel, implineasca-se fagaduinta pe care ai facut-o robului tau David, tatal meu!

Verset ce nu a fost comentat.

8:27 Dar ce! Va locui oare cu adevarat Dumnezeu pe pamant? Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu pot sa Te cuprinda: cu cat mai putin casa aceasta pe care Ti-am zidit-o eu!

Va locui cu adevarat? Sanctuarul a fost construit ca locas pentru Dumnezeu. David, mutand chivotul, a facut cunoscut faptul ca Dumnezeu alesese Sionul si ,,l-a dorit ca locuinta a Lui”, fagaduind ca El avea sa faca din El, locul Lui ,,de odihna pe vecie” si ca El va locui acolo (Psalmul 132,13.14). Dar cand Solomon a contemplat maretia si grandoarea lui Dumnezeu, Cel care locuieste in vesnicie, care ,,a masurat apele cu mana Lui si a masurat cerurile cu palma, a strans tarana pamantului intr-o treime de masura, a cantarit muntii cu cantarul si dealurile cu cumpana” (Isaia 40,12), parea de neconceput ca un astfel de Dumnezeu sa-Si aiba locuinta pe pamant, intr-o casa ca aceea pe care o cladise Solomon. Gandul exprimat aici ilustreaza un contrast constant care parcurge Biblia intreaga. Pe de o parte este cea mai profunda si neschimbatoare conceptie a nemarginirii lui Dumnezeu, vesnic, nevazut, necuprins, a inaltimii si sfinteniei Domnului, marele ,,Imparat al imparatilor si Domn al domnilor” (Apocalipsa 19,16). Pe de alta parte, este o tot atat de vie conceptie ca nemarginitul Iehova este un Dumnezeu care este foarte aproape, care este un prieten al omului si un insotitor personal pentru toti, Unul care umbla si vorbeste cu oamenii si locuieste in sanctuare pamantesti, facute ca locas sfant pentru El. Niciodata nu va inceta sa fie un izvor de uimire ca Cel atat de puternic si transcendental sa consimta sa ia seama la omul muritor si sa vina sa locuiasca in sanctuare de lemn simplu si piatra, si in inima omeneasca.



8:28 Totusi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugaciunea robului Tau si la cererea lui; asculta strigatul si rugaciunea pe care Ti-o face astazi robul Tau.

Ia aminte. Cuvintele curg dintr-o inima adanc miscata de simtaminte amestecate de adorare si umilinta. Omul este intru totul nevrednic sa aiba ca insotitor pe Creatorul intregului univ. Un templu de pe pamant nu merita prezenta Celui Sfant care ,,intinde cerurile ca o mahrama subtire si le lateste ca un cort, ca sa locuiasca in el” (Isaia 40,22). Oricat de nevrednic ar putea fi omul, oricat de nevrednic ar putea fi Templul, Solomon se roaga ca Dumnezeu sa mai ia seama de aceasta cladire de pe pamant, zi si noapte, si din ceruri, locul locasului Sau celui adevarat, sa asculte la staruitoarele rugaciuni ale oamenilor.



8:29 Ochii tai sa fie zi si noapte deschisi asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: Acolo va fi Numele Meu! Asculta rugaciunea pe care Ti-o face robul Tau in locul acesta.

Verset ce nu a fost comentat.

8:30 Binevoieste si asculta cererea robului Tau si a poporului Tau Israel, cand se vor ruga in locul acesta! Asculta-i din locul locuintei Tale, din ceruri, asculta-i si iarta-i!

Iarta-i. Solomon recunoaste ca fiecare om care inalta o rugaciune spre ceruri are nevoie de iertare. Acest simtamant de vinovatie si de nevoie dupa iertarea Cerului se afla pe parcursul intregii rugaciuni staruitoare, inaltate de Solomon in favoarea sa si a poporului sau (v. 34, 36, 39, 50). Solomon stia ca iertarea pacatelor avea sa fie cea mai arzatoare dorinta a celor care se rugau. El mai stia de asemenea ca speranta omului de a primi raspuns la cererile sale avea sa se intemeieze in mare masura, pe indurarea iertatoare de pacat a lui Dumnezeu.



8:31 Daca va pacatui cineva impotriva aproapelui sau si va fi silit sa faca un juramant, si va veni sa jure inaintea altarului Tau, in casa aceasta,

Impotriva aproapelui sau. Aceasta este prima dintr-o serie de rugaciuni pentru cazuri particulare, sapte in total, in care este invocata indurarea iertatoare a lui Dumnezeu. Primul caz cuprinde pacatul individual al omului impotriva aproapelui sau.



8:32 asculta-l din ceruri, lucreaza, si fa dreptate robilor Tai; osandeste pe cel vinovat, si intoarce vina purtarii lui asupra capului lui; da dreptate celui nevinovat, si fa-i dupa nevinovatia lui!

Osandeste pe cel vinovat. Solomon cere aici ca Dumnezeu sa ingaduie ca lucrarile nedreptatii si caile dreptatii sa aduca roadele lor, in viata celor in cauza. Mai mult decat multi inteleg, atat raul, cat si binele aduc rod in aceasta lume, fiecare dupa soiul lui. ,,Ceea ce seamana omul, aceea va si secera.” (Galateni 6:7) ,,Neprihanirea pazeste pe cel nevinovat, dar rautatea aduce pierzarea pacatosului.” (Proverbe 13:6; vezi si Proverbe 14,34; 11,5.19) Cand Israel a cazut, se putea, pe drept, spune: ,,o, Israele, te-ai nimicit pe tine insuti!” ,,Caci ai cazut prin nelegiuirea ta.” (Osea 13,9; 14,1).



8:33 Cand poporul Tau Israel va fi batut de vrajmas, pentru ca a pacatuit impotriva Ta: daca se vor intoarce la Tine si vor da slava Numelui Tau, daca-ti vor face rugaciuni si cereri in casa aceasta,

Cand Israel va fi batut. Inainte ca natiunea lui Israel sa fie intemeiata, Domnul a prezis exact care avea sa fie rezultatul pacatuirii. Poporul avea sa fie batut in fata vrajmasilor lor (Levitic 26,14.17; Deuteronom 28,15.25). Indurarea Cerului avea sa fie retrasa si vrajmasilor avea sa li se ingaduie sa-i doboare.

Se vor intoarce. Pedeapsa aduce adesea pocainta, pentru ca, atunci cand ,,se implinesc judecatile Tale pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea” (Isaia 26:9). Solomon nu se roaga pentru indurarea Domnului pentru aceia care persista in razvratire si pacat, ci numai pentru aceia care recunosc pacatele lor si se intorc la El. Pentru toti acestia iertarea este sigura (1 Ioan 1,9).



8:34 asculta-i din ceruri, iarta pacatul poporului Tau Israel, si intoarce-i in tara pe care ai dat-o parintilor lor!

Verset ce nu a fost comentat.

8:35 Cand se va inchide cerul, si nu va fi ploaie, din pricina pacatelor facute de ei impotriva Ta: daca se vor ruga in locul acesta si vor da slava Numelui tau, si daca se vor abate de la pacatele lor, pentru ca-i vei pedepsi

Se va inchide. Cand Dumnezeu Isi retrage mana Sa ocrotitoare, adesea fortele naturii devin agenti ai judecatii. Solomon admite ca in viitor, judecata de seceta anuntata in chip amenintator de Moise (Levitic 26:19; Deuteronom 28,23.24) avea sa devina realitate.



8:36 asculta-i din ceruri, iarta pacatul robilor Tai si al poporului Tau Israel, invata-l calea cea buna pe care trebuie sa umble, si sa trimiti ploaie pe pamantul pe care l-ai dat de mostenire poporului Tau!

Verset ce nu a fost comentat.

8:37 Cand foametea, ciuma, rugina, taciunele, lacustele, de un fel sau altul, vor fi in tara, cand vrajmasul va impresura pe poporul Tau in tara lui, in cetatile lui, cand vor fi urgii sau boli de orice fel:

Foametea. Calamitatile enumerate au fost in mod distinct anuntate ca avertizare in codul mozaic (Levitic 26,16.20.25; Deuteronom 28,22.35.38.42). Se intampla asa ca, atunci cand oamenii parasesc caile dreptatii, astfel de judecati sunt inmultite si cand ele se dau pe fata, de-a lungul si de-a latul tarii, lumea poate sa stie ca mana Domnului, care le retinea este retrasa.



8:38 daca un om, daca tot poporul Tau Israel va face rugaciuni si cereri, si fiecare isi va cunoaste mustrarea cugetului lui si va intinde mainile spre casa aceasta,

Mustrarea. Pentru fiecare om, a cunoaste ,,mustrarea cugetului lui” inseamna a-si recunoaste pacatosenia si partea pe care o avea in aducerea nenorocirilor care devastau tara. Plaga din tara isi avea originea in plaga inimii. Plaga inimii este adevarata plaga, cauza de baza a tuturor plagilor. Numai daca efectele rele ale pacatului sunt recunoscute si numai daca pacatul este inlaturat, exista

o speranta de tratare a multor altor boli care bantuiesc in lume si ameninta sa o reduca la o ruina pustie.



8:39 asculta-l din ceruri, din locul locuintei Tale, si iarta-l; lucreaza, si rasplateste fiecaruia dupa caile lui, Tu care cunosti inima fiecaruia, caci numai Tu cunosti inima tuturor copiilor oamenilor,

Tu care cunosti. Numai Dumnezeu cunoaste intr-adevar inima. Multi oameni au putina sau nici o intelegere a relelor propriei inimi si a bolilor pe care le aduc asupra lor insile si asupra lumii din jurul lor, ca rezultat al pacatului care se ascunde acolo. Dumnezeu cunoaste inima si El stie cum sa schimbe inima, cum sa creeze pentru om o ,,inima curata” si sa puna in el ,,un duh nou si statornic” (Psalmul 51,10).



8:40 ca sa se teama de Tine in tot timpul cat vor trai in tara pe care ai dat-o parintilor nostri!

Verset ce nu a fost comentat.

8:41 Cand strainul, care nu este din poporul Tau Israel, va veni dintr-o tara departata, pentru Numele Tau,

Strainul. Sectiunea aceasta este o importanta si fericita digresiune in seriile referintelor la Israel. Barbati din tari straine, indepartate, aveau sa vina sa onoreze si sa se inchine Domnului.



8:42 caci se va sti ca Numele Tau este mare, mana Ta este tare, si bratul Tau este intins, cand va veni sa se roage in casa aceasta,

Caci se va sti. Iehova nu era numai Dumnezeul lui Israel, ci al lumii intregi. Era planul Lui ca Israel sa faca cunoscut Numele Sau in intreaga lume, astfel incat, oamenii de pretutindeni sa poata auzi despre bunatatea si indurarea Lui si sa se alature lui Israel in inchinare.



8:43 asculta-l din ceruri, din locul locuintei Tale, si da strainului aceluia tot ce-Ti va cere, pentru ca toate popoarele pamantului sa cunoasca Numele Tau, sa se teama de Tine, ca si poporul Tau Israel, si sa stie ca Numele Tau este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu!

Asculta-l din ceruri. Cat de diferit era spiritul lui Solomon in aceasta ocazie, fata de acela care a stapanit poporul evreu in anii care au urmat. Legamantul lui Dumnezeu trebuia sa cuprinda nu numai o natiune, ci pe toate. Indurarea Lui nu era numai pentru evrei, ci pentru toti care erau dispusi sa-L recunoasca. Cand Templul a fost cladit prima data, Solomon i-a amintit pe strainii altor tari, ca si ei sa poata auzi de legamantul de indurare al lui Dumnezeu si sa vina la Templu sa I se inchine. Israel trebuia sa fie o lumina care trebuia sa lumineze lumea. Daca ei ar fi fost credinciosi fata de misiunea lor divina, natiunea n-ar fi pierit, ci ar fi continuat sa creasca, pana cand ar fi cuprins toate natiunile pamantului, pana cand Ierusalimul ar fi devenit metropola lumii, iar Templul lui ar fi devenit izvorul unui rau de viata spre a aduce sanatate si vindecare pentru toti (Zaharia 14:8).



8:44 Cand poporul Tau va iesi la lupta impotriva vrajmasului sau, urmand calea pe care i-o vei porunci Tu: daca vor face rugaciuni Domnului, cu privirile intoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu, si spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tau,

Verset ce nu a fost comentat.

8:45 asculta din ceruri rugaciunile si cererile lor, si fa-le dreptate!

Verset ce nu a fost comentat.

8:46 Cand vor pacatui impotriva Ta, caci nu este om care sa nu pacatuiasca, si Te vei mania impotriva lor si-i vei da in mana vrajmasului, care-i va duce robi intr-o tara vrajmasa, departata sau apropiata:

Cand vor pacatui. Aceasta este cererea de incheiere a lui Solomon. Cu o viziune aproape profetica, cugetele sale se indreapta spre o zi din viitor, cand din cauza pacatului, Israel avea sa fie parasit de Domnul si sa cada in maini straine, pentru a fi dusi intr-o tara straina. O astfel de posibilitate fusese prezisa de Moise (Deuteronom 28,45.49–52.63.64).

Care sa nu pacatuiasca. Cunoscand slabiciunea carnii, cunoscand ca nu exista om care sa nu pacatuiasca, in fata lui Solomon se ridica grava posibilitate ca Israel ar putea sa pacatuiasca atat de grav impotriva Domnului, incat prezenta Sa sa fie retrasa de la ei, iar ei aveau sa cada in maini vrajmase. El se roaga foarte staruitor ca Dumnezeu sa Isi aminteasca de ai Sai, intr-un astfel de ceas tragic. Ce interval scurt intre maretie si mormant! Templul terminat, Templul nimicit! O zi de glorie, o zi de blestem! Solomon, inaltandu-si glasul in cea mai staruitoare cerere catre Dumnezeu, ca aceasta casa sa fie locasul Domnului, pentru totdeauna, chiar in ceasul sfintirii, a inteles bine rezultatele tragice pe care le aduce pacatul. In conformitate cu aceasta, gasim in rugaciunea lui acest amestec de bucurie si intristare, de maretie si cenusa, de cinste si rusine. Rareori a mai fost inaltata o rugaciune pentru popor, cu sperante atat de inalte, rareori a fost pronuntata o rugaciune pentru oameni, cu un spirit atat de umilit, ca in acest ceas al sfintirii Templului lui Dumnezeu. Aceasta a fost o rugaciune a fagaduintei si a profetiei, a viziunilor gloriei divine si a josniciei omului pacatos.



8:47 daca se vor cobori in ei insisi, in tara unde vor fi robi, daca se vor intoarce la Tine, si-Ti vor face cereri in tara celor ce-i vor duce in robie, si vor zice: Am pacatuit, am savarsit faradelegi, am facut rau!;

Daca se vor cobori in ei insisi. In ceasul celei mai mari tragedii, totdeauna este speranta. Nu are importanta cat de injosit putea sa fie Israel, ca urmare a pacatului, daca ei doar aveau sa se coboare in ei insisi si sa recunoasca greseala si stricaciunea lor, si daca aveau sa aleaga calea cea buna, aveau totusi sa afle indurare la Dumnezeu.



8:48 daca se vor intoarce la Tine din toata inima lor si din tot sufletul lor, in tara vrajmasilor lor care i-au luat robi, daca-Ti vor face rugaciuni, cu privirile intoarse spre tara lor, pe care ai dat-o parintilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o, si spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tau,

Cu privirile intoarse spre tara lor. Cand s-a rugat in Babilon, Daniel s-a tanguit in fata ferestrelor lui deschise spre Ierusalim (Daniel 6,10).



8:49 asculta din ceruri, din locul locuintei Tale, rugaciunile si cererile lor: si fa-le dreptate;

Verset ce nu a fost comentat.

8:50 iarta poporului Tau pacatele lui si toate faradelegile facute impotriva Ta; trezeste mila celor ce-i vor tine robi, ca sa se indure de ei,

Iarta poporului Tau. Aceasta rugaciune a lui Solomon, inaltata cu trei secole si jumatate inainte de Exil, se aseamana foarte mult cu rugaciunea lui Daniel, de pe vremea cand robia din Babilon se apropia de sfarsit (Daniel 9,2-19). Pe vremea cand sfintea Templul, parea ca este putina nevoie de o astfel de rugaciune. Dar cu o privire inspirata, Solomon a intrezarit ceasul cand, acel Templu splendid avea sa zaca in ruine, cand Tara Fagaduintei avea sa fie o tara a amaraciunii, si a tristetii, si copiii lui Israel aveau sa fie alungati intr-o tara straina. Este miscator faptul ca in ceasul celei mai mari glorii a lui Israel, Solomon a inaltat acelasi fel de rugaciune pe care Daniel a inaltat-o in ceasul celei mai mari rusini a natiunii lui. Era nevoie de ambele rugaciuni si ambele au fost ascultate. Prima n-a fost numai o rugaciune, ci a fost si o solie de avertizare care avea sa abata nenorocirea care urma sa fie adusa de faradelege. Cealalta avea sa se inalte spre Dumnezeul din ceruri care astepta doar o pocainta adevarata din partea poporului Sau, inainte de a ingadui intoarcerea lor din robie.



8:51 caci sunt poporul Tau si mostenirea Ta, si Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier!

Caci sunt poporul Tau. Motivul pentru existenta lui Israel ca popor deosebit a fost ca Domnul il alesese dintre neamuri si-l asezase in Tara Fagaduintei (Exod 19,4-6; Deuteronom 9,29: 2 Samuel 7,23; Psalm 135,4). Deoarece Israel apartinea lui Dumnezeu, ei aveau asigurarea ca Dumnezeu ii va iubi si-i va ajuta, ca mana Lui cea dreapta ii va sustine si ca in ceasul celei mai mari nenorociri, ei nu vor avea ocazie sa se teama (Deuteronom 33,26; Isaia 41,8-14; 43,1-6). Deoarece cea mai mare grija a lui Dumnezeu era fericirea si bunastarea copiilor Sai, copiii Lui simteau ca aveau dreptul, in aducerea staruitoare a cererilor lor, sa-I ceara sa nu-i paraseasca pe ai Sai. Totusi, numai acest lucru, nu avea sa le garanteze succesul. Fagaduintele lui Dumnezeu sunt conditionate si acela care asteapta binecuvantarea, trebuie sa indeplineasca conditiile.

Tu i-ai scos din Egipt. Eliberarea din Egipt era istorie. Faptul ca Dumnezeu scosese pe Israel din cuptorul de fier al Egiptului, niciodata nu putea fi schimbat. In acest fapt, Solomon a gasit puternicul argument pentru o alta eliberare, daca Israel din nou s-ar afla zdrobit sub calcaiul unui stapan strain. Cand, mai tarziu, Ieremia a comparat eliberarea din robia babiloniana cu aceea din Egipt, el a declarat ca, avand in vedere restatornicirea mai mare care avea sa vina, Israel nu avea sa mai spuna: ,,Viu este Domnul care a scos din tara Egiptului pe copiii lui Israel”, ci ,,Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din tara de la miazanoapte.” (Ieremia 16,14.15; compara cu 23,7.8).



8:52 Ochii Tai sa fie deschisi la cererea robului Tau si la cererea poporului Tau Israel, ca sa-i asculti in tot ce-Ti vor cere!

Verset ce nu a fost comentat.

8:53 Caci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pamantului, ca sa faci din ei mostenirea Ta, cum ai spus prin robul Tau Moise, cand ai scos din Egipt pe parintii nostri, Doamne, Dumnezeule!

Tu i-ai ales ... ca sa faci din ei mostenirea Ta. Acesta este motivul final si cel mai puternic pe care Solomon il socoteste ca posibil de prezentat de ce ar trebui ca Dumnezeu sa-Si aduca aminte de poporul Sau, Israel. Ei sunt mostenirea Domnului, pe temeiul repetatelor Lui pretentii si a des repetatelor Lui fagaduinte. Domnul a descoperit prin Moise ca El avea sa faca pe Israel, poporul Sau deosebit, ales dintre toate popoarele pamantului (Exod. 19,5.6; Deuteronom 14,2). Lepadarea lor acum ar fi insemnat pentru Domnul sa puna in primejdie onoarea sfantului Sau Nume (Exod 32,12.13; Numeri 14,13.14). Cereri staruitoare au fost inaltate catre Dumnezeu, in vremuri de stramtorare, ca Domnul sa elibereze pe Israel, pentru onoarea Numelui Sau (Psalmul 79,9.10) si de dragul cetatii si a poporului chemat dupa Numele Lui (Daniel. 9:19). Pe vremea lui Ezechiel, Domnul a declarat ca ,,am avut in vedere Numele Meu ca sa nu fie pangarit in ochii Neamurilor” (Ezechiel 20,9.14; compara cu 21,2) atunci cand a lucrat atat de cu putere in eliberarea lui Israel din Egipt.



8:54 Cand a ispravit Solomon de spus Domnului toata rugaciunea aceasta si cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde ingenunchease, cu mainile intinse spre cer.

Cand a ispravit Rugaciunea. Solomon a inaltat cea mai remarcabila si cea mai miscatoare rugaciune. Ea cuprindea nu numai pe Israel, ci si pe strainii din departari; ea a fost atat pentru individ, cat si pentru popor, pentru generatiile inca nenascute, cat si pentru cei din curtile de atunci ale Templului, pentru cei credinciosi fata de cauza lui Dumnezeu, cat si pentru cei al caror picior se putea sa-i duca pe cai gresite. Intr-adevar, subiectul cel mai important al intregii rugaciuni este adanca si sincera ingrijorare pentru cei care aveau sa se gaseasca in cea mai mare nevoie de harul divin, acei care puteau pacatui impotriva Domnului si care vor avea nevoie sa fie adusi inapoi. O astfel de rugaciune putea sa vina numai dintr-o inima plina de compatimire si de iubire, o inima incalzita de mila si indurarea lui Dumnezeu. In aceste cuvinte ale lui Solomon nu exista nici un efort cu efecte retorice, nici o incercare de a se arata, nici o dorinta de a prezenta cuvinte care aveau sa primeasca aclamarea oamenilor, dar care sa nu ajunga la urechea lui Dumnezeu. Rugaciunea aceasta a fost sincera; ea venea de pe buzele unui barbat al lui Dumnezeu. Cand a fost ispravita, Domnul Si-a aratat aprobarea prin a doua neobisnuita aratare a puterii si maretiei – coborand foc din cer pentru a mistui jertfa si a umple Templul cu slava (2 Cronici 7,1-3).



8:55 Si stand in picioare, a binecuvantat cu glas tare toata adunarea lui Israel, zicand:

La incheiere, Solomon a binecuvantat pentru a doua oara toata adunarea. Pronuntarea acestei binecuvantari formale a fost un act religios distinct. Lui Aaron si fiilor lui le fusese data sarcina speciala si privilegiul de a pronunta binecuvantarea divina (Numeri 6,23-26). Faptul ca acum Solomon a pronuntat aceste cuvinte de binecuvantare finala dovedeste importanta cea mai mare pe care el o dadea lucrurilor spiritului. Ca imparat, el nu s-a interesat numai de lucrurile obisnuite ale statului, ci si de bunastarea spirituala a supusilor sai.



8:56 Binecuvantat sa fie Domnul, care a dat odihna poporului Sau Israel, dupa toate fagaduintele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Sau Moise, nici unul n-a ramas neimplinit.

Nu a ramas neimplinit. Cuvinte asemanatoare au fost rostite de Iosua (Iosua 21,45; 23,14). Dumnezeu niciodata nu inseala asteptarile. El a facut multe fagaduinte poporului Sau si El este credincios in aducerea la indeplinire (Evrei 10,23). Daca oamenii nu ajung sa primeasca binecuvantarile pe care le-a permis Domnul sa li le dea, este din cauza omului. Domnul fagaduise sa dea lui Avraam si semintei lui, tara Palestinei ca o mostenire vesnica (Geneza 12,7; 13,15; 17,8), dar urmasii dupa trup ai lui Avraam au pierdut dreptul la aceasta mostenire, din cauza faradelegilor lor facute impotriva Domnului (2 Regi 17,7–23; Ieremia 7,3-15; Ieremia 25,4–9).



8:57 Domnul, Dumnezeul nostru, sa fie cu noi, cum a fost cu parintii nostri; sa nu ne paraseasca si sa nu ne lase,

Domnul Dumnezeul nostru sa fie cu noi. Ca Dumnezeu al iubirii, Dumnezeu doreste sa fie cu poporul Sau. Templul Sau a fost cladit pentru ca El sa poata locui intre ei (Exod. 25,8; 1 Regi 6,12.13). Isus a venit in lume ca Emanuel, ,,Dumnezeu cu noi” (Matei 23) si cand El a plecat, fagaduinta Lui a fost ca El va fi cu poporul Sau ,,in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” (Matei 28,20). In inima fiecarui adevarat copil al lui Dumnezeu nu exista dorinta mai intensa, mai adanca, mai arzatoare, decat de a castiga prezenta lui Dumnezeu (Psalmul 42,1,2; Apocalipsa 22,20.21).



8:58 ci sa ne plece inimile spre El, ca sa umblam in toate caile Lui, si sa pazim poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, pe care le-a poruncit parintilor nostri!

Si sa ne plece inimile. Dorinta de a urma caile Domnului si de a pazi poruncile Lui este o dorinta sadita pe cale divina. Duhul Sfant al lui Dumnezeu este permanent la lucru, calauzind pe oameni pe calea adevarului si a ascultarii. Cu cat un om se apropie mai mult de Domnul, cu atat mai deplin paraseste lucrurile pacatoase, pamantesti si cu atat mai mult este gata sa faca tot ceea ce cere Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu conduce pe oameni sa asculte si ii face sa pazeasca porunca Legii, dar nu face aceasta impotriva vointei omului. Cand oamenii sunt gata sa asculte, ei ajung sa incline spre ascultare. Cu cat un om se apropie mai mult de Domnul, cu atat mai deplin gandurile lui Dumnezeu devin gandurile lui si caile lui Dumnezeu, caile lui. Cand omul vine la Domnul in umilinta de spirit si cu inima deschisa, doritor de a invata caile Lui si de a umbla pe ele (Psalmul 119,26.27.30.32-36), el incepe sa-si dea seama ca ascultarea de Dumnezeu este o chestiune de placere mai degraba, decat datorie, si ca legea lui Dumnezeu este o lege a slobozeniei (Psalm 119,45.47.97; Iacov 1,25; 2,12), mai degraba, decat un jug.



8:59 Cuvintele acestea, cuprinse in cererile mele inaintea Domnului, sa fie zi si noapte inaintea Domnului, Dumnezeului nostru, si sa faca in tot timpul dreptate robului Sau si poporului Sau Israel,

Verset ce nu a fost comentat.

8:60 pentru ca toate popoarele pamantului sa poata cunoaste ca Domnul este Dumnezeu si ca nu este alt Dumnezeu afara de El!

Toate popoarele. Acesta este marele scop al lui Dumnezeu si acesta este scopul care ar trebui sa fie cel mai de seama in inima fiecarui copil al Imparatiei, pentru ca toate popoarele pamantului sa poata ajunge sa cunoasca pe Domnul si sa aiba parte de partasie si slujire.



8:61 Inima voastra sa fie in totul a Domnului, Dumnezeului nostru, cum este astazi, ca sa urmati legile Lui si sa paziti poruncile Lui.

Sa fie in totul. Scripturile arata lamurit ca desavarsirea caracterului este o conditie preliminara a intrarii in imparatia cerurilor. Norma desavarsirii se afla in acele principii de dreptate si de iubire, cuprinse in poruncile lui Dumnezeu (Matei 19:16-21; Luca 10:25–28; Deuteronom 5:2–22, 29–33; 6:3–5). Evanghelia, descoperita in simboluri in VT, si in totala claritatea, in NT, arata cum putem obtine desavarsirea despre care a vorbit Solomon.



8:62 Imparatul si tot Israelul impreuna cu el au adus jertfe inaintea Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

8:63 Solomon a junghiat douazeci si doua de mii de boi si o suta douazeci de mii de oi pentru jertfa de multumire, pe care a adus-o Domnului. Asa a facut imparatul si toti copiii lui Israel sfintirea Casei Domnului.

Adunarea s-a incheiat cu aducerea de jertfe. Solomon a junghiat zeci de mii de vite. In aducerea acestor jertfe, Solomon nu indeplinea la acea data, functia unui preot, el a adus jertfele sale in acelasi sens in care oricine altcineva isi aducea jertfele inaintea Domnului (Levitic 2,1; 3,7.12). Jertfele amintite aici sunt identificate cu jertfe de multumire (de pace). La astfel de jertfe, numai o parte a jertfei era arsa pe altar, ca ,,un miros placut Domnului” (Levitic 3,3-5.14–17). Partea ramasa era mancata de cel care aducea jertfa si familia sau prietenii acestuia (Levitic 7,15-21). Jertfa aceasta nu era o jertfa de ispasire, ci o jertfa de multumire, adusa lui Dumnezeu drept recunostinta si bucuroasa recunoastere a binecuvantarilor primite. Era o ocazie festiva si fericita la care putea sa ia parte un mare numar de oameni (2 Samuel 6,18.19; 1 Cronici 16,2.3). Numarul de animale jertfite la sfintirea Templului a fost extraordinar de mare; dar trebuie amintit ca era de fata

o mare multime de oameni, fiind adunati din ,,tot Israelul”, venita de la imprejurimile Hamatului, pana la paraul Egiptului” si ca ei au fost acolo timp de 14 zile (1 Regi 8,65).



8:64 In ziua aceea, imparatul a sfintit mijlocul curtii, care este inaintea Casei Domnului; caci acolo a adus arderile de tot, darurile de mancare, si grasimile jertfelor de multumire, pentru ca altarul de arama care este inaintea Domnului era prea mic, ca sa cuprinda arderile de tot, darurile de mancare, si grasimile jertfelor de multumire.

Altarul de arama. In cartea Regilor nu este facuta nici o mentiune despre acest altar, dar in 2 Cronici 4,1 se face referire la el. Altarul acesta era foarte mare, fiind lung cam de 10,5 m, lat de 10,5 m, inalt de 5,5 m. Dar ,din cauza numarului prea mare de jertfe, era insuficient pentru aceasta ocazie. Pentru a face fata situatiei, preotii au sfintit tot ,,mijlocul curtii”, spre a sluji drept un altar imens, pentru ca pe toata intinderea ei sa poata fi aduse diferitele feluri de jertfe (vezi 2Cronici 7:7).



8:65 Solomon a praznuit atunci sarbatoarea, si tot Israelul a praznuit impreuna cu el. O mare multime, venita de la imprejurimile Hamatului pana la paraul Egiptului, s-a strans inaintea Domnului, Dumnezeului nostru, timp de sapte zile, si alte sapte zile, adica patrusprezece zile.

Sarbatoarea. Sarbatoarea a tinut 14 zile si in ziua de 23 a lunii a saptea, poporul a fost lasat sa plece (2 Cronici 7,10). Astfel ea a inceput in ziua a 10-a a lunii a 7-a, care era solemna Zi a Ispasirii (Levitic 16,29.30; 23,27; Numeri 29,7). Aceasta era luna in care se tinea si Sarbatoarea Corturilor, care incepea in ziua a 15-a a lunii si continua timp de 7 zile (Levitic 23,34.39). Pe perioada acestui timp, poporul trebuia sa locuiasca in corturi facute din ramuri de pomi (Levitic 23,34.40-42).

Imprejurimile Hamatului. Hamatul marcheaza limita nordica extrema a Tarii Sfinte (vezi Numeri 13,21; 34,8; Iosua 13,5; Judecatori 3,3; 2 Regi 14,25; 1 Cronici 13,5; Amos 6,14). Pentru identificarea ,,intrarii Hamatului”, vezi Numeri 34:8 si Iosua 13:5. Valea cea mare dintre Muntii Liban si Anti-Liban, cunoscuta grecilor drept Coele-Siria, inseamna intrarea principala in Palestina, dinspre nord. Ostile care invadau dinspre Nord intrau in Palestina de-a lungul acestei vai.

Paraul Egiptului. (In engleza, river = rau.) Cuvantul folosit aici pentru ,,parau” nu este cuvantul obisnuit nahar nahar, ci nachal nachal. Adica, un curent sau torent care putea seca in sezonul uscat, ca in Iov. 6:15, unde cuvantul este tradus ,,parau”. Probabil ca paraul era Wadi el-‘Arish, la extremitatea sudica a Palestinei (Numeri 34,5; Iosua 15,4; 15,47; 2 Regi 24,7; Isaia 27,12), la 80 km vest de Gaza (vezi harta din fata pag. 769).



8:66 In ziua a opta, a dat drumul poporului. Si ei au binecuvantat pe imparat, si s-au dus in corturile lor, veseli si cu inima multumita pentru tot binele pe care-l facuse Domnul robului Sau David, si poporului Sau Israel.

Corturile lor. O expresie ebraica a ajuns sa fie folosita pentru ,,camin” (Iosua 22,4.6–8; Judecatori 7,8; 20,8; 1 Samuel 4,10; 13,2; 2 Samuel 18,17; 20,1; 1 Regi 12,16). Veseli. Adevarata religie produce bucurie. Omul care a facut pace cu Dumnezeu are in inima

lui un spirit de adevarata fericire si multumire tacuta, pe care altii niciodata nu o pot cunoaste. Slujbele de sfintire a Templului fusesera o sursa de inspiratie si veselie pentru participanti. In partasie unii cu altii, in cantarile de lauda pentru Dumnezeu si in reamintirea binecuvantarilor Lui, dandu-I Lui cinstea si slava cuvenite Numelui Lui sfant, ei au gasit o pace si veselie depline pe care nu le pot aduce nici una dintre placerile lumii. Cand omul a dat lui Dumnezeu ceea ce apartine lui Dumnezeu, el poate merge la treburile lui in pace si cu bucurie in inima. Acesti inchinatori erau fericiti, ni se spune, nu numai pentru bunatatea pe care le-o aratase Domnul, dar si pentru bunatatea Lui fata de David si Solomon (2 Cronici 7,10). Ferice de tara unde conducator si popor isi doresc binecuvantari unul altuia si se bucura de prosperitatea si veselia altora, unde ei mijlocesc unul pentru altul si lucreaza pentru bunastarea si pacea celorlalti (vezi Psalm 85,9-12).

COMENTARII ELLEN G. WHITE

1–66PK 37–50, 65, 66; SR 193, 194

4–7SR 193

10, 11 SR 194

29 PK 66

33, 34 PK 335, 359

42, 43 PK 66

54 SR 194

56 ML 337

59, 60 PK 359

60 PK 66

61 PK 58; 7T 218


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: