3:1 Solomon s-a incuscrit cu Faraon, imparatul Egiptului. A luat de nevasta pe fata lui Faraon, si a adus-o in cetatea lui David, pana si-a ispravit de zidit casa lui, casa Domnului, si zidul dimprejurul Ierusalimului.
S-a incuscrit cu Faraon. Versetul acesta este in stransa legatura cu cel de mai inainte. Primul obiectiv al lui Solomon, dupa ce s-a urcat pe tron, a fost intarirea securitatii interne. Acest scop fiind atins, era acum in situatia de a indrepta atentia sa asupra intereselor externe. Primul lucru amintit este casatoria cu fiica lui Faraon. In cazul domniei lui David asupra lui Iuda, prima mentiune este de asemenea aceea a masurilor luate pentru asigurarea securitatii interne (2Samuel 2:1-32; 3:1), urmata de mentiunea fiilor si nevestelor lui David (2Samuel 3:2-5); iar dupa ungerea lui ca imparat al lui Israel (2Samuel 5:1-3), primul lucru raportat este intarirea puterii lui Israel (2Samuel 5:6-12), urmata inca o data, de amintirea sotiilor si tiitoarelor lui (2Samuel 3:13-16).
Faraonul care este mentionat ca s-a incuscrit cu Solomon se crede ca este unul din dinastia a douazeci si una, a carei capitala era la Tanis, in Egiptul de jos. Acesta ar fi trebuit sa fi fost un predecesor al lui Sisac (Sesonc), intemeietorul dinastiei a douazeci si una, care a invadat Iuda in al cincilea an al lui Roboam (1Regi. 14:25). Faraonul cu care s-a incuscrit Solomon, se crede de catre multi invatati ca ar fi fost Psousennes.
Pe vremea cand Solomon a facut alianta cu Egiptul, a fost o perioada cand Egiptul era slab si divizat. Aceasta era o perioada de slabiciune pentru Asiria si Babilon, iar puternicii hititi de odinioara nu mai existau ca natiune. O astfel de perioada de slabiciune generala in Orientul Apropiat a oferit ocazia fara egal lui David si Solomon sa statorniceasca o puternica natiune pentru poporul lui Dumnezeu, in tara pe care El le-a pus-o deoparte.
A luat de nevasta pe fata lui Faraon. Aliantele politice erau adesea pecetluite cu casatorii intre familiile regale. Nici o mustrare nu este facuta de catre istoricul sacru pentru casatoria lui Solomon cu aceasta printesa idolatra. El raporteaza pur si simplu intamplarea. Iar lipsa dezaprobarii lui nu pune nici o pecete pe act. Casatoria era o directa incalcare a poruncii lui Dumnezeu. Desi fiica lui Faraon a parasit religia Egiptului natal si si-a legat soarta de aceea a evreilor intre care venise sa traiasca (PK 53, acest rezultat salutar n-a indreptatit casatoria cu o straina. Faraon a luat de la canaaniti, cetatea Ghezer si i-a daruit-o ca zestre, fiicei lui si natiunii lui Israel (1Regi. 9:16).
Cetatea lui David. Aici se face o descriere intre cetatea lui David si Ierusalim. Vechea cetatea a Sionului, fortareata iebusitilor (2Samuel 5:7-9) era asezata la capatul sudic al colinei estice, la vest de izvorul Ghihon din Valea Chedron si la sud de locul unde, mai tarziu, a fost cladit Templul.
Casa lui. Resedinta fiicei lui Faraon, in cetatea lui David, a fost numai temporara, pana cand Solomon a cladit propriul lui palat. Palatul acesta trebuie ca a fost la nord de cetatea lui David, in perimetrul Templului. Mai tarziu urma sa fie cladita o casa separata pentru sotia lui egipteana (1Regi. 7:8).
3:2 Poporul nu aducea jertfe decat pe inaltimi, caci pana pe vremea aceasta nu se zidise inca o casa in Numele Domnului.
Aducea jertfe ... pe inaltimi. Dupa legea lui Moise, jertfele trebuiau aduse la cortul intalnirii si nu trebuiau aduse in camp deschis (Levitic 17:3-5). Dumnezeu fagaduise sa arate un loc special unde trebuia sa se aduca jertfele (Deuteronom 12:10,11). Inainte de alegerea acestui loc central, au fost aduse totusi jertfe in diferite locuri de pe intinsul tarii (Judecatori 6:25, 26; 13:16; 1Samuel 7:10; 13:9; 14:35; 1Cronici. 21:26), dupa cat s-ar parea, fara o constiinta a vinovatiei din partea inchinatorilor. Pentru interzicerea jertfirilor pe inaltimi, pot sa fie date doua motive principale: (1) pentru a retine pe israeliti de la locurile unde avea loc corupatoarea inchinare idolatra a tarii; (2) pentru a impiedica ivirea de sanctuare neautorizate de Domnul, unde se puteau desfasura practici idolatre.
3:3 Solomon iubea pe Domnul, si se tinea de obiceiurile tatalui sau David. Numai ca aducea jertfe si tamaie pe inaltimi.
Numai ca aducea jertfe. Aceasta nu trebuie interpretata ca dovada de inchinare idolatra in viata lui Solomon din acea vreme. Raportul tocmai declarase ca el ,,iubea pe Domnul si se tinea de obiceiurile tatalui sau, David.” Dar el n-a respectat directivele mozaice care opreau aducerea de jertfe in afara altarului central. Desi aceasta directiva fusese ignorata in timpul perioadei judecatorilor si chiar sub Samuel si David (v. 2), Israel ajunsese acum la o noua etapa a experientei lui religioase. Se incepea a se recunoaste ca Dumnezeu nu avea sa mai treaca cu vederea o situatie de care El, mai inainte, nu a tinut ,,seama” (Fapte 17:30).
3:4 Imparatul s-a dus la Gabaon sa aduca jertfe acolo, caci era cea mai insemnata inaltime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.
S-a dus la Gabaon. Gabaon era asezat cam la 8 km nord-vest de Ierusalim. Dupa succesul masurilor mulate pentru intarirea imparatiei, Solomon a tinut o mare sarbatoare la Gabaon, pentru intreaga natiune (2Cronici. 1:1-3), ca multumire adusa lui Dumnezeu pentru binecuvantarile acordate. Cortul intalnirii care fusese construit in pustie, a fost asezat aici (2Cronici 1:3). Se va reaminti ca, mai demult, cu mult timp inainte, gabaonitii il inselasera pe Iosua si, drept urmare, se hotarase ca ei sa ,,taie lemne si sa scoata apa pentru casa Dumnezeului meu” (Iosua 9:33).
3:5 La Gabaon, Domnul S-a aratat in vis lui Solomon noaptea, si Dumnezeu i-a zis: Cere ce vrei sa-ti dau.
In vis. In zilele lui David, tatal lui Solomon, voia Domnului fusese descoperita oamenilor, prin profetii Natan si Gad (2Samuel 7:2–17; 12:1–14; 24:11–14) si prin slujbe speciale facute de preoti (1Samuel 23:9–12; 30:7, 8). In plus, David insusi a vorbit adesea prin inspiratie, ca de pilda, cand a scris psalmii (vezi 2Samuel 23:2). Solomon a primit comunicarea pentru el, printr-un vis. Adesea Dumnezeu alege visele ca metoda de a se descoperi pe Sine, slujitorilor Lui, de pilda, lui Avraam (Geneza 15,12), Iacob (Geneza 28,12-16), Iosif (Geneza 37,5-10) si Daniel (Daniel 2,19). El a mai vorbit prin vise si celor din afara randurilor lui Israel, de pilda lui Abimelec (Geneza 20,3-7), Laban (Geneza 31,24), Faraon si slujitorii lui (Geneza 40,5; 41,1-8), Madianitul (Judecatori 7,13) si Nebucadnetar (Daniel 2,1; 4,10-48).
Cere. Dumnezeu stia bine de ceea ce avea Solomon nevoie, dar i-a spus sa ceara. Intamplarea trebuia sa fie o punere la proba a tanarului imparat. Prin natura cererii lui Solomon avea sa se descopere natura inimii lui.
3:6 Solomon a raspuns: Tu ai aratat o mare bunavointa fata de robul Tau David, tatal meu, pentru ca umbla inaintea Ta in credinciosie, in dreptate si in curatie de inima fata de Tine; i-ai pastrat aceasta mare bunavointa, si i-ai dat un fiu, care sta pe scaunul lui de domnie, cum se vede astazi.
Verset ce nu a fost comentat.
3:7 Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tau sa imparateasca in locul tatalui meu David; si eu nu sunt decat un tanar, nu sunt incercat.
Decat un tanar (in engl. ,,a little child”). Solomon nu exprima aici gandul ca el este mic de virsta ci ca el se socoteste ca un copil in experienta. Cuvintele sunt cuvinte de umilinta. Cu grelele raspunderi ale natiunii care-l apasau, el nu se simtea la inaltimea sarcinii si avea nevoie de ajutor divin. Pe vremea urcarii lui pe tron, el era deja casatorit si probabil si tata. Aceasta este sugerat de faptul ca avea un fiu in varsta de 41 de ani (2Cronici. 12:19), pe vremea mortii lui, dupa o domnie de 40 de ani (1Regi. 11:42).
3:8 Robul Tau este in mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numarat, din pricina multimii lui.
Verset ce nu a fost comentat.
3:9 Da dar robului Tau o inima priceputa, ca sa judece pe poporul Tau, sa deosebeasca binele de rau! Caci cine ar putea sa judece pe poporul Tau, pe poporul acesta asa de mare la numar!
O inima priceputa. Cea dintai si cea mai mare nevoie a omului este o inima priceputa, o inima care poate sa inteleaga propriile ei probleme si nevoi, cat si vointa lui Dumnezeu. Cu cat un om este chemat sa poarte raspunderi mai mari, cu atat mai mare este nevoia lui dupa o inima priceputa. Unul care e asezat intr-o pozitie de autoritate, trebuie sa inteleaga problemele altora si cum sa le rezolve. In administrarea dreptatii si in conducerea afacerilor de stat, el are nevoie de multa intelepciune practica, spirit de patrundere si claritate in judecata. Una din functiile majore ale lui Solomon avea sa fie ascultarea cazurilor dificile care urmau sa-i fie transmise de judecatorii mai mici ai tarii. Stand in fruntea poporului lui Dumnezeu, el simtea marea lui nevoie de intelepciune de la Dumnezeu. Nicaieri nu s-a gasit nici o intelegere mai buna a naturii de baza a intelepciunii decat in cuvintele scrise de el: ,,Temerea de Dumnezeu este inceputul intelepciunii: dobandeste intelepciunea si cu tot ce ai, dobandeste priceperea.” (Proverbe 4,7).
3:10 Cererea aceasta a lui Solomon a placut Domnului.
A placut Domnului. Dumnezeu are placere cand omul cere de la El ceea ce este intelept si bun. Aceasta aduce bucurie in inima lui Dumnezeu ca omul sa se lege in mod intelept de problemele vietii.
3:11 Si Dumnezeu a zis: Fiindca lucrul acesta il ceri, fiindca nu ceri pentru tine nici viata lunga, nici bogatii, nici moartea vrajmasilor tai, ci ceri pricepere, ca sa faci dreptate,
Verset ce nu a fost comentat.
3:12 voi face dupa cuvantul tau. Iti voi da o inima inteleapta si priceputa, asa cum n-a fost nimeni inaintea ta si nu se va scula nimeni niciodata ca tine.
O inima inteleapta si priceputa. Se pare ca intelepciunea lui Solomon a fost atat morala, cat si intelectuala. Aceasta era o intelepciune de natura practica, cu privire la toate compartimentele vietii, cu privire la lucrurile si inimile oamenilor si lucrarile si gandurile Creatorului.
3:13 Mai mult, iti voi da si ce n-ai cerut: bogatii si slava, asa incat in tot timpul vietii tale nu va fi nici un imparat ca tine.
Ce n-ai cerut. Aici este confirmarea lui Dumnezeu despre intelepciunea cererii lui Solomon. El a cerut cu modestie, intelepciune, care urma sa aduca dupa sine toate celelalte binecuvantari ale vietii. ,,Ferice de omul care gaseste intelepciunea si de omul care capata pricepere.” (Proverbe 3,13). ,,Caile ei sunt niste cai placute si toate cararile ei sunt niste carari pasnice. Ea este un pom de viata pentru cei ce o apuca si cei ce o au, sunt fericiti.” (Proverbe 3,17,18). ,,Cel ce ma gaseste, gaseste viata si capata bunavointa Domnului. Dar cel ce pacatuieste impotriva mea, isi vatama sufletul sau.” (Proverbe 35,36). Aceasta este legea cea mare care se afla la temelia stapanirii divine, cu privire la care Isus a spus: ,,Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6,33).
3:14 Si daca vei umbla in caile Mele, pazind legile si poruncile Mele, cum a facut David, tatal tau, iti voi lungi zilele.
Verset ce nu a fost comentat.
3:15 Solomon s-a desteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a intors la Ierusalim, si s-a infatisat inaintea chivotului legamantului Domnului. A adus arderi de tot si jertfe de multumire, si a dat un ospat tuturor slujitorilor lui.
Visul. Nu un vis simplu, ci un vis de la Dumnezeu. Solomon avea siguranta ca visul era de inspiratie divina si ca el venise in atingere cu Dumnezeu. El era atat de sigur ca acesta era cazul, incat imediat dupa intoarcerea lui in capitala, a mers inaintea chivotului si a adus jertfe lui Dumnezeu. Cele ce au urmat dovedesc fara indoiala, ca el avea dreptate si ca primise o solie de la Domnul.
Inaintea chivotului. Solomon si-a inceput domnia, cu o solemna ceremonie religioasa, la fiecare din cele doua locuri sfinte, pe atunci, in tara. Unul era la Gabaon, unde se afla cortul intalnirii, iar celalalt la Ierusalim, inaintea chivotului, care a fost adus in cetatea lui David, cu cativa ani mai inainte (2Samuel 6:12,16).
Jertfe de multumire. Ca adaos la ceremonia religioasa a aducerii arderilor de tot, aduse Domnului ca un miros placut (Levitic 1:9,13,17), spre a semnifica un act de consacrare lui Dumnezeu, aceasta era o mare jertfa de multumire, o sarbatoare de veselie, o participare comuna la care poporul era invitat sa ia parte ca semn de bucurie si multumire fata de Dumnezeu, pentru binecuvantarile primite (vezi Levitic 7:12, 13, 15; 2Samuel 6:18, 19; 1Cronici. 16:2, 3).
3:16 Atunci au venit doua femei curve la imparat, si s-au infatisat inaintea lui.
Doua femei. Cazul nu era unul de dificultate obisnuita, altfel n-ar fi fost adus la imparat. Intelepciunea lui Solomon urma sa fie pusa aici la cea mai suprema incercare. Amandoua partile erau de un caracter indoielnic. Nu era vrednic de incredere, cuvantul nici uneia dintre ele. Marturiile lor erau oarecum contrabalansate, afirmatia hotarata a uneia, fiind intampinata de egala negare hotarata a celeilalte. Parea imposibil a se ajunge la vreo decizie sigura sau dreapta. Intreaga curte era intr-o atmosfera de amanare. Avea imparatul sa admita chestiunea ca fiind prea dificila pentru el ca s-o trateze? Concluzie, calcul, deductie, ipoteza – ce puteau fi acestea decat greutati stanjenitoare spre a intarzia rotile dreptatii intr-un caz ca acesta? Dar Solomon trece peste stanjenitoarea masinarie legala a curtii si a dat un verdict rapid si sigur, a carui dreptate era in afara de orice discutie. Copilul a fost restituit mamei lui, dreptatea isi gasise calea si faima lui Solomon despre intelepciune si judecata a fost asigurata pentru tot timpul ce avea sa vina.
O pictura murala din Pompei, acum in Muzeul National din Neapole, zugraveste ceea ce se crede a fi scena judecatii lui Solomon, facuta celor doua prostituate.
COMENTARII ELLEN G. WHITE
PK 53; FE 498
3–15Ed 48
4 PP 27
5 PK 75; 9T 281
5–11PK 28
7 PK 30, 47; 3T 449
7–159T 281
12 FE 414; ML 236; 3T 449
12–14PK 29
16–28PK 57
28 PK 32
3:17 Una din femei a zis: Rogu-ma, domnul meu, eu si femeia aceasta locuiam in aceeasi casa, si am nascut langa ea in casa.
Verset ce nu a fost comentat.
3:18 Dupa trei zile, femeia aceasta a nascut si ea. Locuiam impreuna, nici un strain nu era cu noi in casa, nu eram decat noi amandoua.
Verset ce nu a fost comentat.
3:19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru ca se culcase peste el.
Verset ce nu a fost comentat.
3:20 Ea s-a sculat pe la mijlocul noptii, a luat pe fiul meu de langa mine, pe cand dormea roaba ta, si l-a culcat la sanul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sanul meu.
Verset ce nu a fost comentat.
3:21 Dimineata, m-am sculat sa dau tata copilului; si iata ca era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineata; si iata ca nu era fiul meu, pe care-l nascusem.
Verset ce nu a fost comentat.
3:22 Cealalta femeie a zis: Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tau cel mort. Dar cea dintai a raspuns: Ba nicidecum! fiul tau este cel mort, iar fiul meu este cel viu. Asa au vorbit ele inaintea imparatului.
Verset ce nu a fost comentat.
3:23 Imparatul a zis: Una zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tau este cel mort. Si cealalta zice: Ba nicidecum! fiul tau este cel mort, iar fiul meu este cel viu.
Verset ce nu a fost comentat.
3:24 Apoi a adaugat: Aduceti-mi o sabie. Au adus o sabie inaintea imparatului.
Verset ce nu a fost comentat.
3:25 Si imparatul a zis: Taiati in doua copilul cel viu, si dati o jumatate uneia si o jumatate celeilalte.
Verset ce nu a fost comentat.
3:26 Atunci femeia al carei copil era viu, a simtit ca i se rupe inima pentru copil, si a zis imparatului: Ah! domnul meu, da-i mai bine ei copilul cel viu, si nu-l omori! Dar cealalta a zis: Sa nu fie nici al meu nici al tau; taiati-l!
Verset ce nu a fost comentat.
3:27 Si imparatul, luand cuvantul, a zis: Dati celei dintai copilul cel viu, si nu-l omorati. Ea este mama lui.
Verset ce nu a fost comentat.
3:28 Tot Israelul a auzit de hotararea pe care o rostise imparatul. Si s-au temut de imparat, caci au vazut ca intelepciunea lui Dumnezeu era in el, povatuindu-l in judecatile lui.
Verset ce nu a fost comentat.