22:29 Imparatul lui Israel si Iosafat, imparatul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad.
S-au suit. Ar fi fost de asteptat ca Iosafat, care ceruse un profet al Domnului (v. 5) sa fi tinut seama de solia profetului si sa refuze sa mearga in expeditia despre care Mica prezisese ca se va termina in dezastru. Este adevarat ca el s-a angajat prea grabit intr-o fagaduinta solemna (v. 4) sa ia parte la razboi si evident ca el era legat de Ahab printr-o alianta militara, cu toate acestea el ar fi putut sa-l lamureasca pe Ahab ca nu poate sa mearga impotriva vointei Domnului. Intr-adevar, facand asa, el putea sa-l sfatuiasca pe Ahab sa nu intreprinda razboiul. Prin faptul ca era dispus sa-l insoteasca pe Ahab, Iosafat il incuraja pe Ahab sa solicite dezastrul. Deoarece a facut-o, Iosafat a primit o aspra mustrare de la Domnul, pentru ca s-a unit cu aceasta intreprindere (2Cronici 19:2).