21:4 Ahab a intrat in casa, trist si maniat, din pricina cuvintelor, pe care i le spusese Nabot din Izreel: Nu-ti voi da mostenirea parintilor mei! Si s-a culcat pe pat, si-a intors fata, si n-a mancat nimic.
Trist si maniat. Ahab se intorsese mai inainte acasa ,,trist si maniat”, dupa ce aflase ca procedeul lui cu Ben-Hadad n-a fost in acord cu scopul lui Dumnezeu (cap. 20,43). Nefiind in stare sa-si asigure via de care inima lui se legase, el a mers iarasi ,,trist si maniat” acasa. Atitudinea lui era ca aceea a unui copil rasfatat si egoist, care nu se intereseaza de nimic decat de sine insusi. Cand n-a putut merge pe calea proprie, el a devenit trist si maniat, a refuzat sa manance si s-a aruncat pe patul lui. Se parea ca intregul lui regat nu insemna nimic pentru el, atata timp cat nu poseda via lui Nabot.