2:2 Eu plec pe calea pe care merge toata lumea. Intareste-te, si fii om!
Pe calea pe care merge toata lumea. Expresia aceasta ne aduce aminte de cuvintele lui Iosua (Iosua 23,14) de la final. Moartea nu face deosebire. Cei mai mari eroi de pe pamant isi ocupa locul alaturi de cei mai neinsemnati si toti merg impreuna intr-un mormant comun. Distinctiile lumesti sunt numai pentru o clipa si gloria imparatilor piere oriunde e stapana moartea.
Intareste-te. Gandurile lui David nu sunt cu privire la sine, ci la fiul sau, nu cu privire la trecut, ci la viitor. El vorbeste ca un tata iubitor, ca un ostas, ca un patriot si mai presus de toate ca un om care s-a dovedit a fi, in toate amanuntele, un imparat. El il indeamna pe Solomon sa fie tare atunci cand va lua asupra-si raspunderea conducerii, intocmai cum L-a indemnat Moise pe Iosua (Deuteronom 31,7) si cum Domnul Insusi il indemnase pe Iosua (Iosua 1,7).
Si fii om. In ciuda tineretii lui, Solomon era acum imparat si, ca atare, el trebuia sa se dovedeasca a fi om. El trebuie sa fie om deplin stapan pe sine si pe poporul sau, fara teama si mai presus de coruptie. El trebuia sa caute mai intai nu propriile lui interese, ci pe acelea ale poporului pe care fusese chemat sa-l slujeasca si pe Dumnezeu, al carui reprezentant era.