19:1 Ahab a spus Izabelei tot ce facuse Ilie, si cum ucisese cu sabia pe toti prorocii.
A spus Izabelei. Ceea ce Ilie a facut prin puterea lui Dumnezeu a fost o istorisire minunata. Dar ea n-a avut nici un efect asupra Izabelei, in sensul de a atinge inima ei si de a o face sa-si indrepte umblarile ei cele rele. Auzirea adevarului pur si simplu impietreste acolo unde el nu salveaza.
19:2 Izabela a trimis un sol la Ilie, sa-i spuna: Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, daca maine, la ceasul acesta, nu voi face cu viata ta ce ai facut tu cu viata fiecaruia din ei.
Viata ta. Aici era un om al lui Dumnezeu care a facut o fapta curajoasa pentru stapanul sau, iar acum el era amenintat cu moartea pentru eforturile lui nobile. Nu este lumea aceasta locul unde cei drepti primesc rasplata lor dreapta pentru lucrarea indeplinita in numele Domnului. Una din cele mai evidente tragedii ale vietii este aceea ca cei care fac cel mai mult pentru cauza dreptatii sunt cei care sufera cel mai mult. Motivul nu poate fi totdeauna inteles. Dar plin de mangaiere este faptul ca Isus, singurul fara pacat, a suferit mai mult decat va fi chemat sa sufere vreun copil al acestei planete. Robul nu este mai mare decat stapanul sau.
19:3 Ilie, cand a vazut lucrul acesta, s-a sculat si a plecat, ca sa-si scape viata. A ajuns la Beer-Seba, care tine de Iuda, si si-a lasat slujitorul acolo.
Sa-si scape viata. Dupa un triumf atat de deplin contra profetilor lui Baal, si dupa o manifestare atat de mare de curaj, s-ar parea ca profetul lui Dumnezeu ar fi gata sa infrunte orice incercare a credintei. Cineva ar putea sustine ca Ilie, care a avut o atat de insemnata dovada a prezentei si binecuvantarii lui Dumnezeu, nu avea sa-si piarda niciodata curajul. Dar el suferea de reactia care atat de des urmeaza dupa succes. El sperase ca mareata victorie de pe Carmel avea sa risipeasca vraja Izabelei de deasupra imparatului. Cand profetul a fost informat despre rezistenta incapatanata a imparatesei fata de noul apel la reforma, era mai mult decat putea el sa suporte. El a fost nepregatit pentru ura impertinenta, calculata si hotarata a acestei imparatese pacatoase. El nu putea decat sa se gandeasca cum sa scape din ghearele atat de inraite si nemiloase ale unui astfel de vrajmas. Fara sa se gandeasca la consecintele umblarii lui, el a fugit sa-si scape viata.
Ilie n-a facut bine ca a parasit slujba si sarcina lui. Lucrarea lui inca nu se terminase. Lupta de-abia incepuse. Daca el ar fi ramas plin de curaj si daca ar fi trimis inapoi o solie pentru imparateasa, aducandu-i aminte ca Dumnezeu, care i-a dat o biruinta atat de mare asupra profetilor lui Baal, nu-l va parasi acum, el ar fi gasit ingeri gata sa-i ocroteasca viata. Judecati ale lui Dumnezeu, in forma vadita ar fi cazut asupra Izabelei, care ar fi facut o impresie teribila si o reforma grandioasa s-ar fi abatut asupra tarii (vezi PK 160). Fugind ca sa-si scape viata, Ilie a facut jocul vrajmasului. Fuga la Beer-Seba a contribuit mult la umbrirea biruintei de pe Carmel.
Beer-Seba. Cetatea se afla la granita de sud a lui Iuda, cam la 152 km de Izreel. Ea apartinea imparatiei de sud a lui Iuda, care era pe acea vreme atat de mult asociata cu Israel, incat Ilie nu avea sa fie in siguranta acolo.
19:4 El s-a dus in pustie unde, dupa un drum de o zi, a sezut sub un ienupar, si dorea sa moara, zicand: Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sunt mai bun decat parintii mei.
Un drum de o zi. Ilie nu s-a oprit in Iudeea. Teama lui l-a dus mai departe. Numai dupa ce a facut un drum de o zi, in regiunea salbatica a sudului, s-a oprit pentru odihna. Se pare ca incepand de aici inainte, Ilie a continuat sa mearga zi si noapte, gasind putere in frica ce pusese atat de complet stapanire pe el. Cand s-a asezat jos, sub un ienupar, el era complet extenuat.
Dorea sa moara. Descurajarea profetului atinge aici nivelul cel mai scazut. In ceasul biruintei de pe Muntele Carmel, el fusese exaltat pana la cer. Acum, cand isi reaminteste experienta facuta cu numai cateva zile mai inainte, duhul lui coboara pana la cel mai de jos nivel. El doreste sa moara. Suferinta lui este o reactie a simtamantului supraincordat; este acel fel de experienta care are loc uneori dupa inaltarea sufletului pe inaltimile gloriei si ale biruintei; consecinta unei mari redesteptari religioase, cand sufletul da frau liber descurajarilor si intristarilor pricinuite de necazurile de fiecare zi. Este bine a aminti ca nici unul din aceasta lume nu poate sa ramana pentru totdeauna pe varf de munte. Uneori calea vietii coboara la vale, unde se afla suferinte si descurajari care sunt inevitabile fapte ale vietii. Este usor sa fim fericiti si curajosi cand ne aflam tocmai in varf, dar nu este asa de usor cand moralul este scazut si cand se pare ca toata lumea este hotarata sa te doboare. Atunci este cazul cand omul are cel mai mult nevoie sa se tina tare de Dumnezeu, pentru a nu se da loc la indoiala si disperare. Cand esti jos, priveste in sus si urca din nou pe inaltimi.
19:5 S-a culcat si a adormit sub un ienupar. Si iata, l-a atins un inger si i-a zis: Scoala-te si mananca.
L-a atins. In timp ce Ilie dormea, l-a atins o mana si o voce placuta l-a salutat. Acesta era un inger trimis de Dumnezeu cu o solie de viata si speranta. In primul era hrana care sa implineasca dorintele trupului sau si sa ajute la refacerea curajului in sufletul sau. Este minunat cum hrana poate sa reinvioreze moralul scazut al omului si sa readuca puterea si curajul care pierisera. Era intelepciune divina in tratamentul simplu al lui Dumnezeu pentru profetul slabit si extenuat.
19:6 El s-a uitat, si la capataiul lui era o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa. A mancat si a baut, apoi s-a culcat din nou.
Verset ce nu a fost comentat.
19:7 Ingerul Domnului a venit a doua oara, l-a atins, si a zis: Scoala-te si mananca, fiindca drumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine.
A doua oara. De data aceasta nevoia lui Ilie era de hrana si odihna, si Dumnezeu l-a aprovizionat cu placere cu acestea. Cel care a pregatit aceasta hrana a fost un inger de la Dumnezeu.
Prea lung. Calatoria facuta pana acum avea sa fie mai scurta decat aceea care-i statea in fata. Dumnezeu n-a prezentat motive profetului, nici nu i-a poruncit sa se intoarca pe urmele pasilor sai. Aceasta calatorie a fost planuita de Ilie, nu de Domnul, totusi ingerii lui Dumnezeu n-au parasit pe profet, ci mai degraba l-au ajutat pe drumul lui. Desi Ilie a facut o greseala, Domnul nu l-a lepadat, ci a cautat sa refaca increderea lui, ca astfel sa fie din nou in stare sa continue cu lucrarea lui curajoasa pentru Dumnezeu.
19:8 El s-a sculat, a mancat si a baut; si, cu puterea pe care i-a dat-o mancarea aceasta, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti pana la muntele lui Dumnezeu, Horeb.
Pana la... Horeb. Domnul lui l-a dus prin pustia unde Israel petrecuse 40 de ani. Calatoria prin pustiul arid n-a fost lunga, dar a fost grea. Era vorba de numai 320 km, dar nu era cazul sa se grabeasca. Acum el era in siguranta, in ceea ce priveste urmarirea, si si-a putut lua timp sa cugete la cele intamplate, in timp ce, negrabit, isi continua calatoria spre muntele lui Dumnezeu. Pe aceleasi dealuri accidentate, unde Moise avusese comuniune cu Domnul sau, acolo a avut Ilie o comuniune speciala cu Dumnezeu.
19:9 Si acolo, Ilie a intrat intr-o pestera, si a ramas in ea peste noapte. Si cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: Ce faci tu aici, Ilie?
Intr-o pestera. La Muntele Sinai, Moise avusese o intalnire cu Dumnezeu din ,,crapatura stancii” (Exod. 33:22) si s-ar putea sa fi fost aceeasi pestera in care Ilie si-a stabilit acum, locuinta lui.
Ce faci tu aici, Ilie? Intrebarea trebuie sa fi atins pe Ilie in punctul unde-l durea. Dar intrebarea de care el trebuia sa tina seama era pretioasa. La urma urmei, pentru ce se gasea el aici? Cine l-a chemat aici? Era slujba? Ce era acum aici de facut? De ce nu se gasea el in Israel ca sa instruiasca si sa incurajeze pe cei care, recent, au intors spatele lui Baal? Era mare nevoie de lucrarea lui, acasa, dar acum Ilie se afla singur intr-o tara straina. Totusi, aceasta nu era o vreme pentru remuscari, ci mai degraba pentru serioasa cercetare a inimii. Cand va recastiga controlul de sine, cand va invata sa aiba curaj in Domnul si sa ia asupra-si sarcinile Cerului, in felul cerului, Ilie avea sa fie gata sa se intoarca in tara lui si sa aduca la indeplinire lucrarea de care el fugise. Erau multe lectii pe care sa le invete el. Pestera avea sa fie sala lui de clasa, iar Domnul profesorului lui (vezi PK 168).
19:10 El a raspuns: Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe prorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata!
Plin de ravna. Ilie nu putea suporta faptul ca el fusese foarte zelos pentru lucrarea Domnului si, totusi, oamenii cautau sa-i viata. Lumea aceasta este tara vrajmasului si multi barbati si femei sunt in slujba vrajmasului. Copiii lui Dumnezeu trebuie sa inteleaga ca, in marele conflict, calea lui Satana nu trebuie sa fie complet ingradita, ca sa nu fie lupta nedreapta si Satana sa poata spune ca lui nu i s-a dat o ocazie oportuna. A fi enervat si indispus pentru ca lucrurile nu sunt dupa gustul lui cu greu poate fi socotita o atitudine inteleapta pentru un sfant sau o atitudine potrivita pentru un profet.
19:11 Domnul i-a zis: Iesi, si stai pe munte inaintea Domnului! Si iata ca Domnul a trecut pe langa pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vant tare si puternic, care despica muntii si sfarama stancile. Domnul nu era in vantul acela. Si dupa vant, a venit un cutremur de pamant. Domnul nu era in cutremurul de pamant.
Domnul a trecut pe langa. Lucrul de care Ilie avea cel mai mult nevoie era o noua viziune a puterii lui Dumnezeu si a propriei lui slabiciuni. La Sinai s-a intamplat ca Domnul a trecut pe langa Moise si S-a descoperit pe Sine ca ,,Domnul, Dumnezeu,... plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie” (Exod. 34.6). Aici, de asemenea, Ilie avea sa primeasca o noua conceptie despre Dumnezeu.
Vant tare. Cand Ilie a iesit afara din pestera, o furtuna s-a abatut asupra muntelui si un cutremur a facut sa se clatine pamantul. Totul parea zguduit cu cerul cuprins de foc si pamantul convulsionat de forte care pareau sa-l despice. Toate acestea erau in acord cu spiritul zbuciumat al profetului. Ceea ce el trebuia sa invete era faptul ca, oricat de puternice si emotionante puteau fi aceste forte, ele nu reprezentau prin ele insele adevaratul tablou al Duhului lui Dumnezeu. Nu este intotdeauna omul, acela care creeaza cea mai mare zguduire care aduce la indeplinire cel mai mult pentru Dumnezeu.
19:12 Si dupa cutremurul de pamant, a venit un foc: Domnul nu era in focul acela. Si dupa foc, a venit un susur bland si subtire.
Un susur bland. Dupa vant, cutremur si foc, au venit linistea si susurul glasului lui Dumnezeu. In cele din urma, in felul acesta a ales Domnul sa se descopere slujitorului Lui.
19:13 Cand l-a auzit Ilie, si-a acoperit fata cu mantaua, a iesit si a stat la gura pesterii.
Si-a acoperit fata. Ilie si-a acoperit fata in mod instinctiv, in fata prezentei lui Dumnezeu. Duhul lui tulburat s-a linistit, nerabdarea lui s-a supus. Suprasolicitatul si impetuosul profet a devenit bland si supus, gata sa asculte glasul Domnului. ,,In liniste si odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra.” (Isaia 30:15). Nu prin coborarea de foc din cer si nu prin condamnarea la moarte profetilor lui Bal, ci printr-o lucrarea pasnica, in care Duhul lui Dumnezeu sa inmoaie si sa supuna inimile impietrite ale pacatosilor, avea Ilie sa vada cele mai mari rezultate in slujba lui Dumnezeu. Nu intotdeauna rezultatele cele mai mari sunt asigurate in slujba lui Dumnezeu, prin elocventa sau logica sau prin invatare, ci printr-o lucrare tacuta a Duhului Sfant.
19:14 El a raspuns: Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe prorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata.
Plin de ravna. Raspunsul este acelasi ca mai inainte, dar intr-un spirit cu totul deosebit. Profetul este acum calm si supus. El enunta faptele, dar nu mai pastreaza aceeasi atitudine fata de ele. Oamenii pot sa-i caute viata, insa el este dispus acum sa continue cu lucrarea lui pentru Dumnezeu. El era acum un nou Ilie care avea sa plece nu ca foc sau furtuna, spre a produce zguduiri mari la care multimile de oameni sa fie martori oculari, ci intr-o maniera mult mai linistita, vorbind indivizilor ici si colo, spre a produce rezultate care sa dureze in inimile si vietile oamenilor.
19:15 Domnul i-a zis: Du-te, intoarce-te pe drumul tau prin pustie pana la Damasc; si cand vei ajunge, sa ungi pe Hazael ca imparat al Siriei.
Du-te, intoarce-te. Cuvintele acestea invata ca retragerea lui Ilie din lucrarea lui era gresita,
ca misiunea lui nu se terminase si ca Dumnezeu mai avea pentru el o lucrare de facut.
Sa ungi. Vezi cele despre v. 16.
Hazael. Vezi cele despre 2Regi 8:7,8.
19:16 Sa ungi si pe Iehu, fiul lui Nimsi, ca imparat al lui Israel; si sa ungi pe Elisei, fiul lui Safat, din Abel-Mehola, ca proroc in locul tau.
Fiul lui Nimsi. In realitate, Iehu era nepotul lui Nimsi, fiind fiul lui Iosafat, care era fiul lui Nimsi (2Regi 9:2,14). Dar el este cunoscut de obicei ca fiul lui Nimsi (2Regi 9:20; 2Cronici 22:7). Cuvantul ebraic pentru ,,fiu” poate fi folosit spre a desemna pe nepoti si chiar descendenti mai indepartati.
Elisei, fiul lui Safat. Nu exista nici un raport ca profetii au fost vreodata unsi in sensul literal al cuvantului, cu toate ca aici se poate ca asa sa se fi intamplat. Unii preoti (Exod. 40:15; Numeri 3:3) si regi (1Samuel 9:16; 10:1; 16:3, 13; 2Regi 9:3, 6; Psalmul 89:20) au fost unsi cand au fost pusi de prima data deoparte pentru anumite misiuni. Uneori erau unse si obiecte neinsufletite, precum articole in legatura cu sanctuarul (Exod. 29:36; 30:26; 40:9; Levitic 8:10, 11; Numeri 7:1) si chiar si pietre (Geneza 28,18). Unii sugereaza ca cuvantul ,,uns” trebuie sa fie inteles aici intr-un sens mai larg, insemnand pur si simplu a pune deoparte un individ sau lucru pentru aducerea la indeplinire a vreunei lucrari pentru Dumnezeu, fara sa fie vorba de vreo ungere reala exterioara si formala (vezi Judecatori 9:8): toti trei, Hazael, Iehu si Elisei, aveau sa slujeasca la aducerea la indeplinire a vointei si scopului lui Dumnezeu, totusi fiecare in felul lui. Prin Hazel, imparatul Siriei, Israel a fost in mod continuu puternic apasat din afara (2 Regi 8,12.29; 10,32; 13,3.7), acest imparat pagan fiind folosit de Domnul ca unealta a Sa pentru aplicarea pedepsei (PK 254,255; comp. cu Isaia 10,5). Prin Iehu, regatul lui Israel a fost zguduit in interior – el a fost unealta in mainile Domnului spre a pune capat casei lui Ahab si inchinarii lui Baal (2 Regi 9,24.33; 10,1–28).
19:17 Si se va intampla ca pe cel ce va scapa de sabia lui Hazael il va omori Iehu; si pe cel ce va scapa de sabia lui Iehu, il va omori Elisei.
Sabia lui Hazael. Asupra lui Israel trebuia adusa o lucrare de judecata si Hazael si Iehu au fost uneltele alese pentru aducerea la indeplinire a acestei lucrari.
Ii va omori Elisei. Lucrarea lui Elisei desigur ca nu se afla in aceeasi categorie cu aceea a lui Hazael si Iehu. Nu exista nici un raport ca Elisei ar fi folosit vreodata sabia in mod literal, spre a omori pe cineva. Poate ca lucrarea de ucidere a lui Elisei a fost sa fie in sens figurat: ,,De aceea ii voi biciui prin prooroci, ii voi ucide prin cuvintele gurii Mele...” (Osea 6,5) sau in sensul in care a fost descrisa lucrarea lui Ieremia: ,,Iata, astazi te pun peste neamuri si peste imparatii ca sa smulgi si sa tai, sa darami si sa nimicesti, sa zidesti si sa sadesti.” (Ieremia 1,10). Este cuvantul lui Dumnezeu, care este ,,mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri” (Evrei 4:12), acela cu care profetii fac lucrarea de lovire si de ucidere. Misiunea lui Elisei n-a fost o lucrare a razboiului fizic, ci a celui spiritual (2 Corinteni 10,3-6), vrajmasul era pacatul si ceea ce trebuia extirpat era pacatosenia, nu oamenii.
19:18 Dar voi lasa in Israel sapte mii de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal, si a caror gura nu l-au sarutat.
Sapte mii. Nu se cade nici pentru profetul lui Dumnezeu sa se straduiasca sa numere pe cei credinciosi din Israel. Ilie s-a exprimat de doua ori in sensul ca, dintre cei consacrati ai lui Israel a mai ramas numai el singur (v. 10,14).
L-au sarutat. Adesea idolatrii sarutau mana ca parte a inchinarii lor (Iov 31,26.27) sau obiectul ca atare (Osea 13.2). In templele paganesti, idolii mai sunt inca sarutati.
19:19 Ilie a plecat de acolo, si a gasit pe Elisei, fiul lui Safat, arand. Inaintea lui erau douasprezece perechi de boi, si el era cu a douasprezecea. Ilie s-a apropiat de el, si si-a aruncat mantaua pe el.
Arand. Elisei apartinea unei familii oarecum instarite, cum poate fi indicat de cele 12 perechi de boi. Nu trebuie sa presupunem ca 12 boi de jug era injugati toti la acelasi plug. Elisei avea slugi la ogor cu el, fiecare cu plugul lui, si probabil ca boii erau impartiti astfel ca o pereche de boi sa ajunga la fiecare plug (vezi PK 218). Elisei a fost chemat direct de la plug, la lucrarea profetica pentru Dumnezeu.
Mantaua. Mantaua facuta din par de camila era haina caracteristica a profetului (vezi Marcu 1:6; DA 102). Aruncarea mantalei lui Ilie peste Elisei insemna chemarea lui.
19:20 Elisei a parasit boii, a alergat dupa Ilie, si a zis: Lasa-ma sa sarut pe tatal meu si pe mama mea, si te voi urma. Ilie i-a raspuns: Du-te, si apoi intoarce-te: dar gandeste-te la ce ti-am facut.
A parasit boii. Raspunsul a fost imediat. Desi el mergea in urma boilor si ara pamantul, Dumnezeu a vazut la el calificarile care aveau sa faca din el un predicator plin de putere pentru cauza dreptatii.
Sa sarut pe tatal meu. Elisei, recunoscand semnificatia chemarii lui, a cerut doar ca, inainte de plecarea lui, sa-i fie ingaduit sa sarute pe cei iubiti ai lui, pentru ramas bun. Du-te. Elisei era incercat, nu refuzat. Avea el sa mearga cu Ilie sau avea sa aleaga sa ramana acasa? El facea cea mai mare alegere a vietii lui.
19:21 Dupa ce s-a departat de Ilie, s-a intors si a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfa; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, si a dat-o oamenilor s-o manance. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie, si a fost in slujba lui.
O pereche de boi de jug. Elisei a luat perechea de boi cu care el arase, i-a omorat si a fiert carnea lor la un foc facut din lemnul plugului, avand ca semnificatie faptul ca el niciodata nu va mai avea nevoie de ele. El intorcea spatele trecutului si intra in slujba lui Dumnezeu.
A fost in slujba lui. Profetul mai varstnic avea nevoie de un asociat mai tanar, ca ajutor. De aici inainte, cei doi au fost ca unul singur in lucrarea lor pentru Domnul. Asocierea ne aminteste de aceea a lui Moise si Iosua si a lui Pavel si Sila. Cei doi barbati aveau personalitati diferite si barbatul mai tanar si mai calm avea sa fie de mare folos asociatului sau, mai in varsta si mai impetuos.
ELLEN WHITE COMENTEAZA
1–21PK 159–176, 217–220; 1–14 3T 288–292
1 3T 288
1–43T 261
2 PK 159; 3T 289
3 EW 162
3, 4 PK 162
3–93T 289
4 DA 301; Ed 151; PK 160, 228; 3T 290
5–8PK 166
5–93T 291
9 PK 172
9–13PK 168
10–143T 291
11, 12 DA 217; MH 36
13–17PK 169
14 K 189
15 PK 254; 5T 77
16 Ed 151; PK 217
17 PK 254
18 Ev 559; PK 170, 188, 189, 225, 259; 5T 81; 7T 38; 9T 110, 142
19 GW 333; MH 148; PK 218, 219
19–21Ed 58; 5T 82
20, 21 PK 220