17:1 Ilie, Tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu.
Ilie. Aici incepe o noua sectiune a cartii Regilor, cu totul diferita in spirit de cea de mai inainte. In locul catorva fapte reci, cu privire la domniile rele ale imparatilor, dam acum peste o expunere a unora din cele mai miscatoare fapte ale celui mai mare dintre profeti. Intamplarile sunt amanuntit si viu prezentate, pline de frumusete spirituala si instruire morala. Ilie apare pe scena ca un om cu o misiune urgenta de la Dumnezeu. Ceasul este un moment de criza. Pacatul napadise tara si daca nu era oprit, totul avea sa se naruie intr-o ruina tragica. Ilie intampina vrajmasul ca un luptator curajos pentru Dumnezeu, dand marturie pentru El, prin cuvant si fapte, ducand o viata retrasa sau stand curajos pe inaltimea Carmelului, cerand foc din cer si manuind sabia razbunarii in uciderea profetilor lui Baal. In timp ce captivanta istorioara desfasoara raportul ei despre curaj, credinta, fidelitate uimitoare, afectiune amabila sau despre zel constiincios in slujba lui Dumnezeu, este imposibil a nu vedea in profet un simbol al unui Ilie si mai mare care avea sa vina (Matei 17:10-12). Numele de Ilie se potriveste profetului pentru misiunea lui. El inseamna ,,Iehova este Dumnezeul meu.”
Din locuitorii Galaadului. Caminul lui Ilie era in Galaad, la rasarit de Iordan, localizarea exacta a cetatii lui de origine nu este cunoscuta.
A zis lui Ahab. Istoria lui Ilie este prezentata dramatic. Nu are nici o introducere, nimic cu privire la chemarea profetului, nimic cu privire la experientele lui de mai inainte. El este amintit pe nume ca unul dintre locuitorii Galaadului si apoi se afla inaintea imparatului, prezentand solemna lui solie de judecata ce avea sa vina. In singuratatea muntilor Galaadului, inima lui Ilie a fost adanc miscata cand cugeta la mereu crescandul curent de apostazie care inunda tara. Sufletul lui a fost indurerat si indignarea lui, trezita, si el s-a rugat foarte serios ca ceva sa se intample spre a se opri curentul raului – ca, daca este necesar, sa vina judecati ca poporul sa-si vina in fire si sa-i ajute sa vada nebunia increderii in Baal. Rugaciunea lui a fost ascultata si Ilie a fost trimis el insusi la imparat, cu infioratoarea solie de judecata care avea sa vina (vezi PK 119, 120).
Nici roua, nici ploaie. Baal era adorat ca izvorul vietii si binecuvantarii, ca marele zeu al furtunii care aproviziona pamantul cu umezeala, si facea ca tara sa rodeasca. Acum Israel trebuia sa
invete ca Baal nu putea procura aceste binecuvantari. Vezi o harta a locurilor pe unde a calatorit Ilie