12:15 Astfel imparatul n-a ascultat pe popor; caci lucrul acesta a fost carmuit de Domnul, in vederea implinirii cuvantului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
Carmuit de Domnul. Nu trebuie socotit ca sfatul dat de tineri era sfatul lui Dumnezeu sau ca raspunsul dat de imparat era dictat de Domnul. Dumnezeu este un Dumnezeu al amabilitatii si intelepciunii, dar cuvintele imparatului au fost cele ale impietririi de inima si ale nebuniei. Dumnezeu predispune pe om spre simpatie si iubire, nu spre resentiment si rautate. Dar Dumnezeu aduce pe oameni la judecata, ingaduindu-le sa recolteze roadele propriei lor perversitati. Nici pacatele lui Solomon, nici asprimea si imprudenta lui Roboam n-au fost de la Domnul. Dar ,in intelepciunea Lui, Domnul a ingaduit o cale care a pedepsit pacatul cu pacat si nebunia cu nebunie. Domnul nu face – de regula – o minune care sa impiedice rezultatele patimilor omenesti, ale maniei, mandriei, perversitatii si arogantei. Fara a se opune liberei vointe a omului, in privinta mantuirii personale, si fara a influenta in mod cauzativ faptele rele din partea oamenilor neevlaviosi, Dumnezeu calauzeste in mod intelept umblarile oamenilor si ale natiunilor si Isi aduce la indeplinire voia Sa. In felul acesta face El ca mania omului sa-L mareasca pe El.