11:36 voi lasa o semintie fiului sau, pentru ca robul Meu David sa aiba totdeauna o lumina inaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o sa pun in ea Numele Meu.
O lumina. Dumnezeu cere ca umblarea celui drept sa fie ca ,,lumina stralucitoare, a carei stralucire merge mereu crescand pana la miezul zilei” (Proverbe 4:18). Asa avea sa fie si cu lumina lui David. Ea nu trebuia sa se stinga niciodata, ci trebuia sa creasca in stralucire, in urmasii lui (1Regi 15:4; 2Regi 8:19; cf. 2Samuel 14:7). Cazul a fost exact invers. In Roboam, stralucirea luminii a fost mult micsorata. Ea a continuat slab prin secole, pana ce in cele din urma, palpaia doar si s-a stins cand ramasita lui Iuda a fost dusa roaba in Babilon (2Regi 25).