10:28 Solomon isi aducea caii din Egipt; o ceata de negustori de ai imparatului se ducea sa-i ia cu gramada pe un pret hotarat:
Panza toarsa. (Linen yarn. Traducerea romana de Cornilescu nu contine aceasta expresie, n.t.) Ebraicul miqweh miqweh, tradus in mod variat ca ,,adunare laolalta”, ,,gramada” (Geneza 1,10), ,,balti” (Exod 7,19), ,,plinatate” (Levitic 11,36), ,,nadejde” (Ezra 10,2; Ieremia 14,8; 17,13).
Totusi, aici, se stie acum in mod hotarat ca este un nume propriu si de aceea ar trebui sa fie transliterat mai degraba, decat tradus. De pilda, LXX reda pe miqweh miqweh, ca ,,din Thekoue Thekoue.” Traducerea RSV il reda Kue, care a fost identificat cu un vechi nume pentru Cilicia. Ba mai mult, s-a sugerat ca cuvantul ebraic misraim mis\raim, ,,Egipt”, ar trebui citit musri mus\rim, Musri, cunoscut mai tarziu ca fiind Capadocia, o regiune invecinata cu Cilicia, in Anatolia (Asia Mica). Kue si Musri apar impreuna in faimoasa inscriptie monolita a lui Salmanasar III si deosebit in alte surse asiriene. In Scrisorile Amarna si in diferite texte asiriene, Musri este amintit fiind renumit in cresterea de cai. Hititii au publicat chiar un text asupra acestui subiect. Din Anatolia, cunoasterea cresterii cailor s-a raspandit in Asiria, unde se ocupa de ea un tratat veterinar din sec. al XIV-lea.
De aceea, v. 8 poate fi tradus ,,Si exportul de cai al lui Solomon (era) din Musri (Capadocia) si din Kue (Cilicia), negustorii imparatului ii obtinea de la Kue pe un pret.” Egiptenii, atat cat arata informatiile existente pana acum, nu cresteau cai pentru export. Totusi se pare a fi o parere generala ca misraim mis\raim, Egipt, este citirea corecta din v. 29 (vezi cele despre Geneza 10,6). Egiptul a fost un important exportator de care, nu si de cai. Ca una din intreprinderile de afaceri, Solomon a continuat sa faca ceea ce apare ca fiind un negot profitabil cu cai cilicieni si care egiptene.
Comertul este o ocupatie onorabila si aduce chiar venituri valoroase. Dar el ofera si multe ispite si adesea constituie o cale rapida spre cadere. Pe masura ce poporul lui Israel devenea din ce in ce mai mult interesat de castig lumesc, ei se abateau din ce in ce mai mult de la Dumnezeu. Lacomia a luat locul indurarii si au fost satisfacute interesele eu-lui, decat acelea comune tuturor. Pe o astfel de temelie, natiunea nu putea sa dureze. Poporul a urmat pe imparat coborand pe calea egoismului si nebuniei, si, desi mustrat adesea de profeti, a persistat pe o cale care nu putea sfarsi decat in ruina.