1:22 Pe cand inca vorbea ea cu imparatul, iata ca a sosit prorocul Natan.
Iata ca a sosit. In momentul culminant, a intrat Natan si a intrerupt pe regina cu raportul lui urgent. Bat-Seba s-a retras cu intelepciune (vezi v. 28), dandu-i lui Natan ocazia sa faca acelasi anunt nelinistitor, ca Adonia domnea. Desigur ca aceasta nu se putea intampla decat la porunca imparatului! Dar cum putea David sa dea astfel de porunci? Cum le-a dat fara sa spuna nimic sfetnicului si prietenului sau de incredere?
Fiecare intrebare era o mustrare mascata, o lovitura pentru imparat din cauza implicarii acestuia intr-o nedreptate care tintea drept in Solomon, Benaia si Tadoc. Cum a putut David sa intoarca spatele acestor barbati care-i fusese atat de apropiati? Intrebarile au fost, desigur, numai pentru a obtine din partea imparatului o dezmintire puternica. Dezmintirea trebuia sa implice in mod necesar o mustrare regala asupra intregului complot injurios, pentru ca nimic asemanator nu putea fi conceput ca avand loc fara voia imparatului, afara numai daca acesta era un complot indreptat direct impotriva tronului. Natan, nu facea decat sa asigure succesul misiunii sale, pentru ca acum era randul imparatului sa fie ofensat si sa dea instructiuni cu privire la masurile urgente care trebuiau luate pentru a nimici complotul conspiratorilor.