1:1 Imparatul David era batran, inaintat in varsta; il acopereau cu haine, si nu se putea incalzi.
David era batran. Relatarea care deschide cartea Imparatilor apartine de fapt incheierii cartii lui Samuel, fiind urmarea raportului de acolo cu privire la David. Dar ea formeaza o introducere potrivita la domnia lui Solomon prin aceea ca procura date despre relatarea insurectiei lui Adonia. Motivul pentru care Solomon s-a urcat pe tron inaintea mortii lui David se gaseste in efortul lui Adonia de a lua imparatia. David era atunci batran si bolnavicios, dupa cate se parea, aproape de sfarsitul vietii si cu nici un chip nu era in situatia de a actiona in mod hotarat intr-o vreme de criza. De aceea, scriitorul incepe cu descrierea situatiei lui David. David ajunsese la varsta de saptezeci de ani (2Sa 5,4). Aceasta face ca el, la data mortii, sa fie mai batran decat oricare alt imparat evreu despre care s-a pastrat un raport scris. Viata lui a fost grea si plina de incercari. Lipsurile, suferinta, primejdiile si durerea au doborat un organism alta data robust. Imparatul se vedea lipsit de taria lui si in mare masura slabit. Se mai putea de asemenea ca el sa fi suferit de vreo boala grea. Si acum, pe langa suferintele trupesti, mai era rebeliunea din partea unuia dintre fiii sai.
Descriind incidentele naratiunii, autorul dovedeste ca este bine informat. El descopera amanunte intime cunoscute numai de unul care este la curent cu viata de la curte. El nu scrie pentru slava sau beneficiul imparatului, ci pentru posteritate. Nu este necesar sa se sublinieze invatatura morala, fiecare amanunt usturator al naratiunii vorbeste de la sine. Asprele fapte ale vietii sunt raportate in mod exact asa cum au avut loc, exact asa cum aveau sa aiba loc intr-o lume in care monarhi ingamfati si victoriosi si chiar barbati seriosi ai lui Dumnezeu nu sunt absolviti de a aduna recolta semintelor pe care le-au semanat.