5:7 (Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant, si acesti trei una sunt.)
Caci trei sunt. Practica evreiasca bazata pe Deuteronom 17,6; 19,15; etc. cerea marturia a doi sau trei martori inainte de a se lua o hotarare in disputele juridice. Ioan citeaza aici trei martori in sprijinul divinitatii Domnului Isus (1 Ioan 5,5.6.8), asigurandu-i astfel pe cititori ca afirmatia sa este vrednica de incredere.
Marturisesc. Gr. martureo, ,,a marturisi”, ,,a depune marturie”. Martureo este tradus ,,a marturisi”, in v. 6 si ,,a face o marturisire”, in v. 9. Din versiunea greaca reiese ca marturisirea este continua.
In cer. Dovezile textuale atesta omiterea pasajului: ,,in cer, Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant, si acestia trei sunt una. Si trei sunt care marturisesc pe pamant”. Deci ramane urmatoarea formulare a v. 7, 8: ,,caci trei sunt care marturisesc: Duhul, apa si sangele; si acesti trei sunt una in marturisirea lor”. Pasajul, asa cum apare in KJV (si in traducerea Cornilescu), nu se gaseste in nici un manuscris grec de dinaintea sec. al XV-lea sau al XVI-lea. Cuvintele in discutie si-au facut intrarea in KJV (si in traducerea Cornilescu) prin textul lui Erasmus (vezi Vol. V, p. 141). Se spune ca Erasmus s-a oferit sa cuprinda in Testamentul sau grec cuvintele disputate, daca avea sa i se arate macar un singur manuscris grec care le contine. O biblioteca din Dublin a prezentat un astfel de manuscris (cunoscut ca 34), iar Erasmus a inclus pasajul in textul sau. Se crede acum ca in editiile ulterioare ale Vulgatei pasajul acesta a intrat prin greseala unui scrib, care a inclus un comentariu exegetic marginal in textul Bibliei pe care il copia. Cuvintele in discutie au fost larg folosite in sprijinul doctrinei Sfintei Treimi, dar, avand in vedere dovezile coplesitoare care contesta autenticitatea lor, sunt fara valoare si nu ar trebui folosite. In ciuda faptului ca apar in Vulgata, A Catholic Commentary on Holy Scripture declara direct urmatorul lucru: ,,In general acum se sustine ca pasajul acesta, numit Comma Johanneum, este o glosa care s-a strecurat in textul Versiunii Latine Vechi si in Vulgata, la o data timpurie, dar si-a gasit intrarea in textul grecesc numai in secolele al XV-lea si al XVI-lea” (Thomas Nelson and Sons, 1951, p. 1186).