Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / 1 Ioan

1 Ioan 5:3


5:3 Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele;

Caci. Aceste cuvinte introduc motivul afirmatiei anterioare (v. 2). Se poate ca Ioan sa fi crezut ca nu clarificase stransa relatie care este intre iubirea de Dumnezeu si ascultarea de El, de aceea intareste din nou legatura dintre acestea doua, aratand ca una o implica si o face necesara pe cealalta. Pentru un studiu mai aprofundat al legaturii dintre iubire si pazirea poruncilor, vezi comentariul de la Matei 22,37–39; Romani 13,8.9. El clarifica foarte bine lucrul acesta in Evanghelia sa, unde vorbeste despre invatatura lui Hristos cu privire la subiectul acesta (vezi comentariul de la Ioan 14,15.21.23; 15,10).

Dragostea de Dumnezeu. Se ridica uneori intrebarea daca ,,dragostea lui Dumnezeu” inseamna dragostea noastra fata de El sau iubirea Lui pentru noi (vezi comentariul de la cap. 2,5.15; 3,16.17; 4,9), dar de data aceasta nu exista nici o indoiala ca apostolul vorbeste despre dragostea noastra fata de Dumnezeu (cap. 5,2).

Poruncile Lui. Vezi comentariul de la cap. 2,3; 3,4. Poruncile lui Dumnezeu pot fi exprimate in mai multe feluri: a-L iubi pe Dumnezeu cu toata inima si pe aproapele ca pe noi insine (Luca 10,27), a crede in numele Fiului Sau, Isus Hristos si a ne iubi unii pe altii (1 Ioan 3,23) sau a tine cele zece porunci. La urma urmei cele zece porunci sunt doar dezvoltarea celor doua precepte, iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de aproapele (Matei 19,17–19; 22,36–40; Romani 13,8–10).

Grele. Gr. bareis, ,,greu”, impovarator”, ,,greu de implinit”. Compara cu folosirea acestui cuvant in Matei 23,4.23; Faptele Apostolilor 20,29; 25,7. Pentru crestin poruncile lui Dumnezeu nu sunt impovaratoare, deoarece ascultarea este urmarea iubirii. Cei care-L iubesc pe Dumnezeu gasesc o bucurie in implinirea cererilor Sale si in ascultarea de sfatul Sau, iar Dumnezeu Insusi le ofera putere pentru a tine Legea Sa (1 Corinteni 10,13; Filipeni 2,13).