Printable Mode1 Ioan, 5
|
5:1 Oricine crede ca Isus este Hristosul, este nascut din Dumnezeu; si oricine iubeste pe Cel ce L-a nascut, iubeste si pe cel nascut din El. Oricine. Vezi comentariul de la cap. 3,4.6. Crede. Versetele 1–12 vorbesc despre credinta care aduce biruinta si viata vesnica. In aceasta epistola verbul ,,a crede” a fost folosit pana aici numai de trei ori (cap. 3,23; 4,1.16), dar acum ocupa o pozitie cheie in mintea scriitorului si apare de sapte ori in capitolul acesta (aici si in v. 5.10.13). Prin contrast, substantivul ,,dragoste”, care impreuna cu verbul ,,a iubi”, este folosit in aceasta epistola de peste 40 de ori, apare pentru ultima oara in v. 3. Hristosul. Adica Unsul, sau Mesia (vezi comentariul de la Matei 1,1). A crede ca omul Isus din Nazaret este si Mesia inseamna a accepta planul de mantuire (vezi 1 Ioan 3,23; 4,2.15). Tagaduirea divinitatii lui Isus este unul dintre semnele ereziei (vezi comentariul de la cap. 2,22). Este nascut din Dumnezeu. Mai degraba ,,a fost nascut din Dumnezeu”. Vezi comentariul de la cap. 2,29, 3,9. Oricine. [,,Fiecare”, KJV]. Sau ,,oricine”, ca la inceputul versetului. Ioan declara ca cei care sunt nascuti din Dumnezeu Il vor iubi pe Dumnezeu si mai spune ca ei ii vor iubi si pe ceilalti membrii ai familiei in mijlocul careia s-au nascut. Si pe cel nascut. Sau ,,pe cel care a fost nascut”, adica fratele de credinta care s-a nascut din acelasi Parinte ceresc si care este deci membru al aceleiasi familii de credinciosi. 5:2 Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui. Cunoastem. Vezi comentariul de la cap. 2,3.29. Ni s-a spus cum putem sti ca-L iubim pe Dumnezeu (cap. 4,20.21), iar acum Ioan ne arata cum sa descoperim daca ii iubim sau nu pe copiii lui Dumnezeu, care sunt fratii nostri. Copiii. Gr. tekna (vezi comentariul de la Ioan 1,12; Romani 8,14.16). Prin aceea. Se face referire la ce urmeaza. Ca iubim pe Dumnezeu. Ioana invata lamurit ca iubirea fata de Dumnezeu este fundamentala in experienta crestina. Cel care Il iubeste pe Dumnezeu poate fi sigur si de iubirea fata de fratii sai. Este deci de cea mai mare importanta pentru credincios sa cultive adevarata iubire pentru Creatorul lui. Aceasta se va dovedi un izvor nesecat, din care vor curge mereu celelalte insusiri de dorit. Ea va stapani si toate celelalte simtaminte, pastrandu-le curate si echilibrate, contribuind la dezvoltarea caracterului crestin. Pazim poruncile Lui. Pot fi citate dovezi textuale pentru formularea ,,implinim poruncile Sale”. Aceasta exprimare face o mica diferenta in sensul final pe care il urmareste scriitorul. Vezi comentariul de la v. 3. 5:3 Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele; Caci. Aceste cuvinte introduc motivul afirmatiei anterioare (v. 2). Se poate ca Ioan sa fi crezut ca nu clarificase stransa relatie care este intre iubirea de Dumnezeu si ascultarea de El, de aceea intareste din nou legatura dintre acestea doua, aratand ca una o implica si o face necesara pe cealalta. Pentru un studiu mai aprofundat al legaturii dintre iubire si pazirea poruncilor, vezi comentariul de la Matei 22,37–39; Romani 13,8.9. El clarifica foarte bine lucrul acesta in Evanghelia sa, unde vorbeste despre invatatura lui Hristos cu privire la subiectul acesta (vezi comentariul de la Ioan 14,15.21.23; 15,10). Dragostea de Dumnezeu. Se ridica uneori intrebarea daca ,,dragostea lui Dumnezeu” inseamna dragostea noastra fata de El sau iubirea Lui pentru noi (vezi comentariul de la cap. 2,5.15; 3,16.17; 4,9), dar de data aceasta nu exista nici o indoiala ca apostolul vorbeste despre dragostea noastra fata de Dumnezeu (cap. 5,2). Poruncile Lui. Vezi comentariul de la cap. 2,3; 3,4. Poruncile lui Dumnezeu pot fi exprimate in mai multe feluri: a-L iubi pe Dumnezeu cu toata inima si pe aproapele ca pe noi insine (Luca 10,27), a crede in numele Fiului Sau, Isus Hristos si a ne iubi unii pe altii (1 Ioan 3,23) sau a tine cele zece porunci. La urma urmei cele zece porunci sunt doar dezvoltarea celor doua precepte, iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de aproapele (Matei 19,17–19; 22,36–40; Romani 13,8–10). Grele. Gr. bareis, ,,greu”, impovarator”, ,,greu de implinit”. Compara cu folosirea acestui cuvant in Matei 23,4.23; Faptele Apostolilor 20,29; 25,7. Pentru crestin poruncile lui Dumnezeu nu sunt impovaratoare, deoarece ascultarea este urmarea iubirii. Cei care-L iubesc pe Dumnezeu gasesc o bucurie in implinirea cererilor Sale si in ascultarea de sfatul Sau, iar Dumnezeu Insusi le ofera putere pentru a tine Legea Sa (1 Corinteni 10,13; Filipeni 2,13). 5:4 pentru ca oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea; si ceea ce castiga biruinta asupra lumii, este credinta noastra. Pentru ca. Literal, ,,deoarece”. Ioan este pe punctul de a oferi inca un motiv pentru care poruncile lui Dumnezeu nu sunt o povara obositoare si istovitoare. Pentru sufletul omenesc lipsit de ajutor, ele sunt imposibil de implinit (Romani 8,7), dar pentru crestinul nascut din nou (Ioan 3,3), toate lucrurile sunt cu putinta (Marcu 11,22–24; Filipeni 4,13). El este partas firii dumnezeiesti (2 Petru 1,4) si se adapa din aceleasi izvoare care L-au sustinut pe Hristos in viata Sa pe acest pamant (TM 386; DA 123). Oricine. [,,Orice“, KJV]. Se poate ca Ioan a folosit cuvantul ,,orice” in loc de ,,oricine” pentru a sublinia natura cuprinzatoare a adevarului pe care il rosteste (compara cu Ioan 3,6). Fiecare principiu drept vine de la Dumnezeu si e capabil sa biruiasca principiile lumesti, care vin de la Satana. Nascut din Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 3, 9. Biruieste. Gr. nikao (vezi comentariul de la cap. 2,13). Forma verbului din versiunea greaca arata ca biruinta crestina poate fi continua. Ori de cate ori crestinul nascut din nou rezista ispititorului prin puterea Cerului, dusmanul este infrant (Iacov 4,7). Lumea. Gr. kosmos (vezi comentariul de la cap. 2,15). Castiga. [,,Biruieste”, KJV]. Gr. nikao (vezi comentariul de la cap. 2,13). In versiunea greaca este un interesant joc de cuvinte intre nike si nikao, care poate fi tradus astfel: ,,biruinta a fost cea care a biruit lumea”. Forma verbului ar parea ca se refera la timpul cand credinciosii au rupt-o cu lumea, deoarece apostolul vorbeste despre credinta lor. Ar mai putea fi o referire la acea mare si unica biruinta care il face in stare pe crestin sa biruiasca lumea – biruinta personala a lui Hristos asupra diavolului –, dar nu acesta este gandul care-l preocupa pe Ioan in versetul acesta. Biruinta. Gr. nike, ,,mijloace pentru a castiga biruinta”, ,,biruinta”, de la nikao, ,,a birui” (vezi mai sus, la ,,biruieste”). In Noul Testament nike apare numai aici, dar era obisnuit in greaca clasica si acesta era numele zeitei victoriei la greci. Credinta. Gr. pistis (vezi comentariul de la Evrei 11,1). Aici este singurul loc unde este folosit cuvantul acesta in Evanghelia si in epistolele lui Ioan. Cum poate ,,credinta noastra” sa ne faca in stare sa biruim lumea? Ioan ofera raspunsul in v. 5, unde da de inteles ca este vorba de credinta prin care omul Il accepta pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu. Printr-o astfel de credinta, crestinul va birui, la fel ca Mantuitorului sau. Ea nu se limiteaza la recunoasterea mentala, ci duce la fapte bune. Ca si paraliticul caruia i s-a poruncit sa se ridice, noi incercam sa facem ceea ce pare imposibil (Ioan 5,5–9). Cand vointa noastra alege sa se ridice din sclavia pacatului, puterea datatoare de viata a lui Dumnezeu intra in fiecare fibra a fiintei noastre si ne face in stare sa savarsim ceea ce ne dorim, prin credinta. Daca am fi inactivi si am astepta ca Domnul sa ne ridice din pacat, nu s-ar intampla nimic. Credinta noastra trebuie sa ia in stapanire fagaduintele Sale si trebuie sa doreasca, sa aleaga si sa actioneze inainte de a simti ca avem putere. 5:5 Cine este cel ce a biruit lumea, daca nu cel ce crede ca Isus este Fiul lui Dumnezeu? Cel ce a biruit. Sau ,,cel care staruie sa biruiasca”. Versiunea greaca sugereaza victorie continua, repetata, asupra raului. Cu cat ne incredem mai mult in fagaduintele lui Dumnezeu, cu atat credinta noastra devine mai tare si cu atat avem mai multa credinta ca vom birui si in viitor. Cel ce crede in Isus. Ioan aminteste din nou adevarul central al credintei crestine, ca o proba a unei vieti crestine veritabile si biruitoare (vezi comentariul de la cap. 2,22.23; 3,23; 4,1–3). 5:6 El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apa si cu sange; nu numai cu apa, ci cu apa si cu sange; si Duhul este Cel ce marturiseste despre lucrul acesta, fiindca Duhul este adevarul. El. Sau ,,acest unul”, adica Isus, la care s-a referit Ioan in v. 5. Isus Hristos. In ce priveste intelesul numelui, vezi comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5. Cel ce a venit. Aceste cuvinte sunt o referire la intrupare. In Evanghelii verbul ,,a veni” e folosit mai ales in legatura cu intruparea lui Hristos (Matei 5,17; 9,13; 10,34; 11,3; Luca 7,19; Ioan 1,11; 3,2.31; 7,27.28; etc.). Cu apa si cu sange. Prima aplicatie a acestor cuvinte este usor de inteles daca ne gandim ca Ioan vorbeste despre intrupare. Isus a venit ,,cu apa” [,,prin apa”, KJV], adica prin botez, si ,,cu sange”, adica prin rastignire. Aceste doua evenimente au fost pietrele de hotar ale lucrarii Sale rascumparatoare si L-au identificat ca Fiul lui Dumnezeu, care mantuieste. Cei care cred in divinitatea Lui nu pot sa ignore nici unul din evenimentele acestea. Unii considera ca prin aceste cuvinte Ioan se refera la sacramentele crestine, si anume la botez si Sfanta Cina. Dar folosirea timpului trecut, ,,a venit”, si faptul evident ca apostolul se refera la intrupare, inlatura o asemenea interpretare. In plus, cuvantul ,,sange” nu este folosit nicaieri pentru a face referire la Sfanta Cina. E posibil ca prin cuvintele ,,cu apa si cu sange”, Ioan sa se fi gandit la incidentul de pe cruce, despre care se vorbeste numai in Evanghelia sa (Ioan 29,34), cand din coasta impunsa Mantuitorului au iesit ,,sange si apa”. Intr-adevar, ar fi fost ciudat daca un martor ocular al acelui eveniment cutremurator nu ar fi vorbit despre aceasta scena, dar tot nu se poate spune ca atunci Isus ,,a venit cu apa si sange”. Intelesul primar al acestor cuvinte ale lui Ioan trebuie sa fie ca venirea mesianica a Domnului sau a fost atestata public, la inceput prin botezul Lui, iar la sfarsit prin varsarea sangelui Sau, pe cruce. Nu numai cu apa. Unii din cei care tulburau biserica acceptau botezul lui Isus, crezand ca el marca timpul cand divinitatea a intrat in corpul omenesc, dar tagaduiau moartea Fiului lui Dumnezeu, sustinand ca divinitatea si natura umana au fost separate inainte de moartea Sa pe cruce (vezi Introducerea, tema). De aceea, Ioan accentueaza insemnatatea apei, dar si a sangelui, pentru o intelegere corecta a divinitatii lui Isus Hristos (compara cu Vol. V, p. 917). Si Duhul este Cel ce. De-a lungul istoriei lumii, una din sarcinile principale ale Duhului Sfant a fost de a marturisi cu privire la planul de mantuire si cu privire la Mantuitorul. O data cu intrarea in pacat, cand oamenii au fost exclusi de la comunicarea directa cu Dumnezeu, Duhul Sfant a inceput sa-i conduca pe mesagerii umani inspirati si S-a asigurat ca soliile divine erau transmise astfel incat sa-si implineasca scopul (2 Petru 1,21). Scopul principal al tuturor profetiilor este de a-i conduce pe oameni la Hristos, Rascumparatorul. Inspirand si calauzind profetia, Duhul Sfant marturiseste cel mai eficient cu privire la Mantuitorul si merita titlul de ,,Duhul lui Hristos” (vezi comentariul de la Ioan 14,17.26; 1 Petru 1,11). Duhul este adevarul. [,,Duhul este adevar”, KJV]. Literal, ,,Duhul este adevarul”. Marturia Duhului poate fi primita cu incredere deplina, deoarece este adevarata, iar totalitatea revelatiei Sale este adevar. De aceea, cand Duhul marturiseste ca Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu, marturia Lui este definitiva – nu poate fi alta mai mare. 5:7 (Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant, si acesti trei una sunt.) Caci trei sunt. Practica evreiasca bazata pe Deuteronom 17,6; 19,15; etc. cerea marturia a doi sau trei martori inainte de a se lua o hotarare in disputele juridice. Ioan citeaza aici trei martori in sprijinul divinitatii Domnului Isus (1 Ioan 5,5.6.8), asigurandu-i astfel pe cititori ca afirmatia sa este vrednica de incredere. Marturisesc. Gr. martureo, ,,a marturisi”, ,,a depune marturie”. Martureo este tradus ,,a marturisi”, in v. 6 si ,,a face o marturisire”, in v. 9. Din versiunea greaca reiese ca marturisirea este continua. In cer. Dovezile textuale atesta omiterea pasajului: ,,in cer, Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant, si acestia trei sunt una. Si trei sunt care marturisesc pe pamant”. Deci ramane urmatoarea formulare a v. 7, 8: ,,caci trei sunt care marturisesc: Duhul, apa si sangele; si acesti trei sunt una in marturisirea lor”. Pasajul, asa cum apare in KJV (si in traducerea Cornilescu), nu se gaseste in nici un manuscris grec de dinaintea sec. al XV-lea sau al XVI-lea. Cuvintele in discutie si-au facut intrarea in KJV (si in traducerea Cornilescu) prin textul lui Erasmus (vezi Vol. V, p. 141). Se spune ca Erasmus s-a oferit sa cuprinda in Testamentul sau grec cuvintele disputate, daca avea sa i se arate macar un singur manuscris grec care le contine. O biblioteca din Dublin a prezentat un astfel de manuscris (cunoscut ca 34), iar Erasmus a inclus pasajul in textul sau. Se crede acum ca in editiile ulterioare ale Vulgatei pasajul acesta a intrat prin greseala unui scrib, care a inclus un comentariu exegetic marginal in textul Bibliei pe care il copia. Cuvintele in discutie au fost larg folosite in sprijinul doctrinei Sfintei Treimi, dar, avand in vedere dovezile coplesitoare care contesta autenticitatea lor, sunt fara valoare si nu ar trebui folosite. In ciuda faptului ca apar in Vulgata, A Catholic Commentary on Holy Scripture declara direct urmatorul lucru: ,,In general acum se sustine ca pasajul acesta, numit Comma Johanneum, este o glosa care s-a strecurat in textul Versiunii Latine Vechi si in Vulgata, la o data timpurie, dar si-a gasit intrarea in textul grecesc numai in secolele al XV-lea si al XVI-lea” (Thomas Nelson and Sons, 1951, p. 1186). 5:8 Si trei sunt care marturisesc (pe pamant): Duhul, apa si sangele, si acesti trei sunt una in marturisirea lor. Duhul. Apostolul isi recapituleaza acum marturia, dar Il pune pe Duhul in capul listei. Cand a fost botezat Isus, Duhul Sfant, luand forma unui porumbel, a marturisit pentru Ioan ca Acela pe care Il botezase era Mesia cel randuit de Dumnezeu, si Tatal Insusi L-a laudat pe Fiul Sau (Matei 3,16.17). Cand Hristos Si-a varsat sangele pe cruce, purtarea Sa nobila si linistita, impreuna cu intunericul si cutremurul, i-a impresionat pe cei care priveau, constientizandu-i de dumnezeirea Lui (Matei 27,45–54). In felul acesta, Duhul Sfant s-a folosit de evenimentele reprezentate prin apa si sange (vezi 1 Ioan 5,6) pentru a face clar faptul ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. Acesti trei una sunt. [,,Acesti trei sunt de acord”, KJV]. Literal, ,,cei trei sunt pentru un singur lucru”, adica cei trei martori au in vedere acelasi obiectiv: a marturisi despre divinitatea lui Hristos, pentru ca oamenii sa poata crede in El si sa fie mantuiti. Acesta a fost si scopul cu care a scris Ioan Evanghelia sa (Ioan 20,31). 5:9 Daca primim marturisirea oamenilor, marturisirea lui Dumnezeu este mai mare; si marturisirea lui Dumnezeu este marturisirea, pe care a facut-o El despre Fiul Sau. Daca primim. Ioan subliniaza faptul ca oamenii primesc marturia altora atunci cand ea implineste conditiile cerute legal. Atunci de ce nu ar accepta ei o marturie mai vrednica de incredere, cea care vine de la Dumnezeu? Totusi, erau unii care i-ar fi crezut mai degraba pe oameni decat pe Dumnezeu. Ei ascultau inventiile gnosticilor (vezi Introducerea, tema). Multi dintre cei care au refuzat sa-L urmeze pe Isus i-au acceptat in curand pe diferiti Mesia falsi care le ofereau biruinta asupra puterii romane, atat de detestate! Marturia lui Dumnezeu este mai mare. Marturia lui Dumnezeu este superioara, nu numai pentru ca vine de la Cineva care nu minte niciodata, ci si pentru ca vine de la Tatal, Singurul care este pe deplin calificat sa marturiseasca faptul ca Isus este Fiul Sau. Nimeni nu poate pretinda ca ar crede in Dumnezeu fara a crede in Fiul Sau. Marturia pe care a facut-o. Faptul ca Dumnezeu a marturisit cu privire la Isus, ca Fiu al Sau ar trebui sa fie o marturie suficienta pentru a-i convinge pe oameni, care adesea accepta o marturie mai putin vrednica de incredere de la semenii lor. Ioan se refera la faptul ca Dumnezeu L-a recunoscut pe Fiului Sau in timpul vietii Lui pe acest pamant si la faptul ca, prin legatura stransa care va exista vesnic dintre Cei Doi, marturia Lui continua. 5:10 Cine crede in Fiul lui Dumnezeu, are marturisirea aceasta in el; cine nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea, pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau. o Dumnezeu despre Fiul Sau. Cine crede. Adica cel care va crede mereu ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Cel a carui convingere este instabila, trecatoare, nu poate sa pretinde sau sa infirme aceasta fagaduinta. In. [,,Pe”, KJV]. Gr. eis, ,,in”. Ioan, mai des decat toti ceilalti scriitori ai Noului Testament la un loc, foloseste aceasta prepozitie speciala alaturi de cuvantul ,,crede”. O astfel de credinta este o relatie personala cu Hristos, bazata pe adevarul marturiei lui Dumnezeu si o incredere consecventa in lucrarea rascumparatoare a Mantuitorului (vezi comentariul de la Ioan 1,12). In el. Cel care are o credinta vie in Isus va avea o marturie launtrica a temeiniciei acesteia. El va sti din experienta personala ca Isus este ceea ce pretind Scripturile ca este. O astfel de credinta nu este usor de daramat: ea poate sa reziste celor mai grele atacuri ale vrajmasului. In acelasi timp exista primejdia de a ne increde numai in simtaminte atunci cand e vorba de legatura noastra cu Dumnezeu. Desi vor fi adesea imprejurari cand ne vom simti siguri de partasia cu Domnul, vor fi si momente de indoiala. Tocmai pentru vremuri ca acestea a fagaduit Dumnezeu a fagaduit sa fie foarte aproape de copiii Sai (Isaia 43,2). Ar trebui sa ne tinem strans de Dumnezeu chiar daca sentimentele ne dicteaza altfel. Viata de crestin ar trebui sa se bazeze pe principiu, nu pe sentiment (1T 167). Pe masura ce credinta creste, marturia din inimile noastre devine mai puternica (1 Ioan 3,24). Nu crede pe Dumnezeu. Era de asteptat ca Ioan sa spuna ,,nu crede in Fiul lui Dumnezeu” negand astfel afirmatia precedenta, dar apostolul merge mai in profunzime, stiind ca refuzul de a primi marturia Tatalui cu privire la Fiul Sau inseamna a nu crede in Dumnezeu (vezi cap. 2,22.23). In felul sa patrunzator de a gandi, Ioan analizeaza adevarata natura a necredintei: ea Il leapada chiar si pe Tatal. Il face mincinos. [,,L-a facut mincinos”, KJV]. Nu ca omul ar putea sa-L faca pe Dumnezeu sa minta, ci Il scoate mincinos, afirmand ca ceea ce a marturisit Dumnezeu nu e adevarat. Fiindca nu crede. Literal, ,,fiindca n-a crezut”. O reafirmare clara a formei specifice de necredinta de care sunt vinovati cei care resping divinitatea lui Hristos. Astfel, Ioan demasca adevarata natura a oricarei necredinte. Marturia. [,,Relatarea”, KJV]. Gr. marturia, ,,marturie”. Compara cu verbul martureo, ,,a marturisi” (vezi mai jos, la ,,a facut-o”). A facut-o. [,,A dat-o”, KJV]. Gr. martureo, ,,a marturisi”, ,,a da marturie”. In v. 6–11 martureo si marturia apar de 10 ori in textul original (vezi v. 7). Forma verbului din versiunea greaca arata ca este vorba de marturia pe care a facut-o Dumnezeu in trecut, si care are inca efect. 5:11 Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Si marturia este aceasta. Marturia consta in darul divin al vietii vesnice, oferit prin Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. Darul acesta este cea mai eficienta marturie cu privire la Dumnezeu. Ne-a dat-o. Verbul acesta face referire fie la intruparea Domnului Isus, cu evenimentele legate de ea, fie la convertirea credinciosului, cand el primeste darul vietii vesnice (vezi comentariul de la Ioan 3,16). Viata vesnica. Vezi comentariul de la Ioan 3,16; compara-l cu cel de la 1 Ioan 1,2. Aceasta viata. Aceasta este un alt aspect al marturiei date de Dumnezeu. El ne-a dat viata vesnica prin Fiul Sau, care este ,,viata” (Ioan 14,6). Vezi comentariul de la Ioan 1,4. 5:12 Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata. Are pe Fiul. A-L avea pe Fiul inseamna a crede in El in asa fel incat El sa devina pentru noi tot ce semnifica numele Sau: Mantuitor, Domn, Cel Uns sa fie imparatul nostru (vezi comentariul de la Ioan 1,12; 5,24). Inseamna ca Hristos sa locuiasca in inima noastra ca Oaspetele cel mai onorat (vezi comentariul de la Galateni 2,20; Efeseni 3,17; Apocalipsa 3,20). Are viata. Adica viata vesnica, la care se face referire in v. 11. Viata aceasta incepe o data cu nastere din nou si continua in lumea viitoare (vezi comentariul de la Ioan 8,51; 10,10). Cei care cultiva relatia cu Isus devin partasi ai caracterului Sau. Asadar, a-L avea pe Fiul este garantia vietii vesnice. N-are. Deoarece Tatal a ales sa ne ofere viata vesnica numai prin Fiul Sau (Ioan 1,4; 3,16; 17,2), cei care Il resping pe Fiul refuza unica sursa a vietii adevarate. Observati ca in propozitia negativa Ioan imbogateste titlul lui Hristos si-L descrie nu doar ca ,,Fiu”, ci ca ,,Fiul lui Dumnezeu”, scotand astfel in evidenta sursa principala a vietii pe care o ofera Fiul: ea vine de la Dumnezeu (vezi comentariul de la Ioan 5,26). 5:13 V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica. V-am scris. Apostolul priveste la ce a scris pana acum in aceasta epistola si le reaminteste credinciosilor scopul cu care a facut lucrul acesta. Reafirmandu-si scopul, el il imprima din nou in mintea cititorilor sai. Aceste lucruri. Este vorba fie de continutul de pana aici al epistolei, fie de continutul cap. 5,1–12. Restul versetului este foarte asemanator cu scopul prezentat la Ioan 20,31. Ca sa stiti. Aceste cuvinte fac referire la scopul celor prezentate in v. 1–12, dar ar putea fi aplicate si la intreaga epistola. Din versiunea greaca reiese ca aici este vorba de cunostinta intuitiva si absoluta, care implica o convingere totala. Ar insemna ca destinatarii acestei epistole erau in primejdia de a-si pierde treptat credinta, iar Ioan se straduia sa le-o intareasca pe deplin. Asta intregeste scopul initial al epistolei, schitat in cap. 1,3.4. Care credeti. Dovezile textuale favorizeaza plasarea propozitiei ,,care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu”, dupa ,,ca sa stiti ca .. aveti viata vesnica”. Totusi, propozitia este legata de pronumele ,,voi”. [,,Si sa puteti crede in Numele Fiului lui Dumnezeu”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza omiterea acestor cuvinte. Un gand asemanator apare mai devreme in acest verset. 5:14 Indrazneala, pe care o avem la El, este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta. Indrazneala. [,,Increderea”, KJV]. Gr. parresia (vezi comentariul de la cap. 2,28), aici probabil folosit convingator in sensul lui de baza, si anume ,,libertate de vorbire” (vezi comentariul de la cap. 3,21). Crezand in siguranta vietii vesnice si a credintei in Fiul lui Dumnezeu, Ioan este convins de increderea pe care credinciosul o poate avea atunci cand se apropie de Fiul si astfel aduce in discutie subiectul rugaciunii. La El. [,,In El”, KJV]. Mai degraba ,,fata de El” (vezi comentariul de la cap. 3,21). Daca cerem ceva. In acest caz trebuie sa avem ,,indrazneala” despre care a vorbit putin mai inainte Ioan. Desi Domnul cunoaste toate nevoile noastre inainte ca noi sa le exprimam, El doreste ca noi sa-I vorbim despre aceste nevoi. Pana aici asigurarea este foarte cuprinzatoare, fiind calificata numai de expresia urmatoare. Dupa voia Lui. [,,Potrivit voii Sale”, KJV]. Adica voia Fiului. Este mentionat aici, drept conditie, faptul ca cererile noastre trebuie sa fie in armonie cu voia Sa. In alta parte, sunt prezentate alte conditii: cererea facuta in numele lui Hristos (Ioan 14,13; 16,23); intelegerea intre frati (Matei 18,19), credinta (Marcu 11,24), pazirea poruncilor Sale (1 Ioan 3,22). Domnul nostru este atotstiutor, binevoitor, cunoaste ce este mai bine pentru noi si ofera harul si puterea Sa pentru fericirea si mantuirea noastra (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 4,3). Noi nu dorim mai cu ardoare sa fim mantuiti decat doreste Hristos sa ne mantuiasca. Vointa Lui e mult mai mult concentrata asupra rascumpararii noastre decat este a noastra (Galateni 1,4; Efeseni 1,5). De aceea, putem fi sigur ca daca ne rugam cu privire la mantuirea noastra, Mantuitorul e mai mult decat gata sa ne asculte. El va astepta cu nerabdare sa ne implineasca o astfel de cerere. Asigurarea aceasta este valabila atat pentru problemele mai mici cat si pentru cele mai mari, pe care le intampinam in viata zilnica. Cel care numara firele de par din capul nostru nu este indiferent cu privire la detaliile mai neinsemnate ale vietii acelora pentru care a murit (Matei 10,29–31). Ne asculta. Compara cu Ioan 9,31; 11,41.42. Putem fi sigur ca fiecare rugaciune sincera este ascultata in cer si i se raspunde fie pozitiv, fie negativ (vezi comentariul de la 1 Ioan 3,22). 5:15 Si daca stim ca ne asculta, orice i-am cere, stim ca suntem stapani pe lucrurile pe care I le-am cerut. Daca stim. Ioan isi intemeiaza siguranta pe faptul ca cel credincios Il cunoaste pe Dumnezeu. Intelegerea caracterului divin va aduce incredere in judecata Domnului si in intentiile Sale bune (compara cu Ieremia 29,11). Cel care-L cunoaste pe Dumnezeu nu se va indoi cu privire la faptul ca El este drept, ci va fi linistit, stiind ca lucrarile Sale sunt desavarsite (vezi comentariul de la Romani 8,28). Stiind ca Domnul nostru este un Dumnezeu care asculta rugaciunea, putem fi siguri ca ne va raspunde la orice cerere indreptatita pe care I-o aducem. Orice I-am cere. Aceasta afirmatie cuprinzatoare a fost deja conditionata de expresia ,,dupa voia Lui” (v. 14). Lucrurile. [,,Cererile”, KJV]. Adica raspunsul la cereri. Citind cu atentie cuvintele lui Ioan se va observa faptul ca el nu sustine ca toate rugaciunile vor primi raspunsul dorit, ci mai degraba il incurajeaza pe crestin sa descopere voia Domnului si sa se roage in armonie cu intentia divina, stiind cu siguranta ca rugaciunile aprobate de Dumnezeu vor primi raspunsul cel mai bun cu putinta. 5:16 Daca vede cineva pe fratele sau savarsind un pacat care nu duce la moarte, sa se roage; si Dumnezeu ii va da viata, pentru cei ce n-au savarsit un pacat care duce la moarte. Este un pacat care duce la moarte; nu-i zic sa se roage pentru pacatul acela. Daca … cineva. Vezi cap. 1,6; 2,1; 4,20. Ioan foloseste un caz ipotetic pentru a prezenta o invatatura importanta. Este evident ca aici el face referire la un crestin care intelege natura adevarata a pacatului. Fratele sau. Aceste cuvinte limiteaza invatatura lui Ioan la comunitatea crestina; el vorbeste despre preocuparea pentru un frate de credinta. Savarsind un pacat. Adica in delict flagrant. Care nu duce la moarte. Este incontestabil faptul ca Ioan face deosebire intre formele pacatului, deoarece putin mai departe, in acelasi verset, el vorbeste despre ,,un pacat care duce la moarte”. Dar trebuie sa se aiba in vedere contextul. In v. 14, 15 el l-a asigurat pe credincios ca va primi raspuns la rugaciunile sale; aici el limiteaza aceasta asigurare la un anumit fel de rugaciune – cea facuta in favoarea altuia – si explica in ce imprejurari poate ea avea efect. Facand asa, trateaza doua categorii de pacat: cel pentru care mai exista nadejde pentru pacatos si cel pentru care nu mai exista nadejde. In prima categorie rugaciunea poate fi un ajutor eficient in mantuire; in a doua, asa cum explica Ioan mai departe, nu exista garantie ca rugaciunea va fi ascultata. Se sustine, in general, ca pacatul care duce la moarte este pacatul care nu poate fi iertat (vezi comentariul de la Matei 12,31.32). Prin urmare, un pacat care nu duce la moarte este oricare alta forma a pacatului in care cade un frate gresit. Sa se roage. Sa se roage lui Hristos pentru fratele gresit. Aceste cuvinte pot fi considerate fie un indemn la rugaciune, fie incurajarea reactiei naturale pe care o are credinciosul serios atunci cand e confruntat cu pacatul altuia. Biserica ar fi fost cu mult mai fericita daca, in loc sa se discute slabiciunea unui frate, credinciosii s-ar ruga pentru el si, daca e posibil, cu el. Aceasta lucrare de mijlocire i-ar pregati pe crestini pentru sarcina delicata de a vorbi cu pacatosul si de a-i indrepta atentia catre Mantuitorul. O astfel de discutie ajuta la zidirea bisericii, in timp ce barfa si critica o darama. Ii va da viata. E dificil de stabilit la cine se refera pronumele din aceasta propozitie. Succesiunea ideilor sugereaza ca apostolul vorbeste despre crestinul care se roaga pentru un frate gresit si prin aceasta il ajuta pe pacatos sa aiba viata. Dar este cu putinta si ca Ioan sa-si fi schimbat brusc subiectul si sa zica: Hristos ii va da crestinului viata, pentru a o transmite acelor pacatosi care nu si-au impietrit de tot inima. Diferenta e numai de interpretare, deoarece in ambele cazuri este vorba de aceeasi lucrare. Crestinul nu are putere decat de la Mantuitorul; asa ca, in cele din urma, Hristos este Cel care da viata, desi s-ar putea ca instrumentul prin care a fost transmisa viata sa fie rugaciunea de mijlocire. Totusi, o astfel de ,,viata” este primita numai daca pacatosul se pocaieste sincer. Pentru cei. Sau ,,celor”. Scriitorul a trecut de la un caz particular la general si vorbeste despre toti cei care ,,n-au savarsit un pacat car duce la moarte”. Este un pacat care duce la moarte. Sau ,,este pacat care duce la moarte”. Intrucat Ioan nu defineste un anume pacat care duce neaparat la moarte, probabil ca se refera aici la un tip de pacat care va duce cu siguranta la moarte. Daca Ioan ar fi cunoscut un anumit pacat care sa-l lase pe om fara nadejde de mantuire, era de asteptat sa-l numeasca, pentru ca toti sa se poata feri de o astfel de condamnare irevocabila. Desi este adevarat ca orice pacat, daca pacatosul staruie in el, va duce la moarte (Ezechiel 18,4.24; Iacov 1,15), exista pacate care il duc pe om mai repede aproape de moarte. Pacatele comise de cei care doresc cu adevarat sa-L slujeasca pe Dumnezeu, dar care au o vointa slaba si obiceiuri puternice, sunt foarte diferite de acele pacate care sunt savarsite voit, sfidandu-L cu nerusinare si premeditare pe Dumnezeu. Ceea ce face diferenta sunt atitudinea si motivul, nu actul pacatului in sine. In sensul acesta pacatele se deosebesc intre ele. O greseala mai mica, daca a fost repede marturisita si iertata, e un pacat care nu duce la moarte. Un pacat mai grav, facut pe neasteptate, din lipsa puterii spirituale, nu este nici el un pacat care duce la moarte, daca este urmat de o pocainta adevarata, dar refuzul de a se pocai il duce pe om cu siguranta de moartea finala. Deosebirea este clar ilustrata in experienta lui Saul si a lui David. Primul a pacatuit si nu s-a pocait; al doilea a pacatuit grav, dar s-a pocait serios. Saul a murit fara speranta vietii vesnice; David a fot iertat si si-a asigurat un loc in imparatia lui Dumnezeu (vezi PP 634, 679, 723–726). Pentru studiul despre pacatul care nu poate fi iertat, vezi comentariul de la Matei 12,31.32. Nu-i zic. [,,Nu zic”, KJV]. Ioan nu ne porunceste sa ne rugam si nici nu spune ca n-ar trebui, dar ezita sa garanteze ca cei care pacatuiesc in mod deliberat vor primi raspuns la rugaciune. Este o diferenta intre rugaciunea inaltata pentru noi insine si cea in favoarea altora. Atunci cand vointa noastra este predata lui Dumnezeu, putem sa cerem in acord cu voia Sa si sa stim ca vom primi raspuns la rugaciunile noastre. Dar cand e vorba de o treia persoana, trebuie sa tinem cont de faptul ca si ea are vointa. Daca refuza sa se pocaiasca, toate rugaciunile noastre si toata lucrarea pe care Dumnezeu ar putea s-o faca si ne-ar putea indemna pe noi sa o facem nu va constrange vointa celeilalte persoane. Refuzand sa-l constranga pe om sa ramana bun, Dumnezeu a renuntat de asemenea la puterea de a-l constrange pe pacatos sa se pocaiasca. Asta nu inseamna ca nu ar trebui sa ne mai rugam pentru cei care s-au abatut de la credinta sau pentru cei care nu s-au predat inca Mantuitorului. Nu inseamna ca nu vor fi convertiri remarcabile ca urmare a multor rugaciuni fierbinti inaltate de inimi credincioase. Dar Ioan arata ca nu este de folos sa se faca rugaciuni de mijlocire pentru un pacatos atata timp cat el refuza sa se pocaiasca de pacatul lui. Totusi, cat timp sunt motive de speranta, ar trebui sa continuam sa ne rugam, deoarece nu putem spune cu certitudine daca un om a ajuns prea departe. 5:17 Orice nelegiuire este pacat; dar este un pacat, care nu duce la moarte. Nelegiuire. Gr. adikia (vezi comentariul de la Romani 1,18.29). Compara cu definitia urmatoare: ,,pacatul este faradelege” (vezi comentariul de la 1 Ioan 3,4). Orice fapta nesfanta, la fel ca cea mai atroce crima, este pacat. Ioan face aceasta declaratie pentru a-i arata celui care se roaga in favoarea altuia cat de multe pacate exista. Este un pacat. Fara indoiala ca Ioan repeta aceasta afirmatie anterioara (compara cu v. 16) pentru a-i incuraja pe cititori sa staruie in rugaciunile de mijlocire (vezi comentariul de la v. 16). 5:18 Stim ca oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, ci Cel nascut din Dumnezeu il pazeste, si cel rau nu se atinge de el. Stim. Ucenicul prea iubit isi prezinta acum solia finala, incercand sa le ofere si altora certitudinea care ii umple si ii insenineaza propriul suflet. De trei ori foloseste cuvantul ,,stim” (aici si in v. 19, 20), referindu-se cu siguranta la sine si la cititori, care de asemenea au cunostinta care vorbeste el. Oricine este nascut din Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 3,9. Nu pacatuieste. Vezi comentariul de la cap. 3,9. Cel nascut din Dumnezeu. Mai degraba ,,cel care a fost nascut din Dumnezeu” (vezi comentariul urmator). Il pazeste. [,,Se pazeste”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru formularea ,,il pazeste”; in cazul acesta intreaga propozitie va suna astfel: ,,cel care a fost nascut din Dumnezeu [adica Hristos] il pazeste [pe credincios]”. Formularea aceasta este mai mult decat o afirmatie, ea este o fagaduinta si o asigurare – Hristos il va pazi de orice rau pe credinciosul nascut din nou. Daca se pastreaza formularea din KJV, ,,se pazeste”, Ioan arata care este atitudinea crestinului intr-o lume pacatoasa: el pazeste caile de acces spre sufletul sau si nu ii permite pacatului sa intre. Cel rau. Vezi comentariul de la cap. 2,13. Atinge. Gr. haptomai, ,,a se fixa pe”, ,,a pune mana pe”. Verbul implica mai multa forta decat cea care este de obicei asociata verbului ,,a atinge”. Este data asigurarea ca cel care este nascut din Dumnezeu nu va fi atins de diavol, ci se va pazi sau va fi pazit de Hristos, Cel nascut din Dumnezeu (compara cu Ioan 6,39; 10,28; 17,12). 5:19 Stim ca suntem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau. Stim. Ioan se refera la convingerea launtrica pe care o au toti credinciosii adevarati. Din Dumnezeu. [,,De la Dumnezeu”, KJV]. Literal ,,din Dumnezeu” (vezi comentariul de la cap. 3,10; 4,1). Nu numai ca am fost nascuti din Dumnezeu, dar si suntem membri ai familiei Sale. Stiind acest lucru vom fi paziti pe calea catre cer; ne vom sa pastram nepatat numele pe care il purtam acum. Lumea. Gr. kosmos (vezi comentariul de la cap. 2,15). In cel rau. [,,In nelegiuire”, KJV]. Literal, ,,in cel rau”, insemnand poate ,,cel nelegiuit” (vezi comentariul de la cap. 2,13). Daca asa stau lucrurile, atunci Ioan atrage aici atentia asupra contrastului dintre copiii lui dumnezeu si copiii lumii. Primii Ii apartin cu totul lui Dumnezeu; ultimii sunt prinsi in mrejele celui rau, adica ale diavolului (vezi comentariul de la cap. 2,15–17). 5:20 Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit, si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat si viata vesnica. Stim. Cel care a fost nascut din nou stie ca Hristos a venit pentru a ne rascumpara, deoarece el insusi a experimentat iertarea de pacate si puterea prezentei launtrice a Mantuitorului, care-l pazeste de pacat. Fiul lui Dumnezeu. Titlul ,,Fiu” aplicat la Domnul Isus apare de 11 ori in v. 5–20. A venit. Gr. heko, ,,a fi venit”, ,,a fi sosit”. Intruparea, viata, moartea si invierea Fiului lui Dumnezeu sunt elementele esentiale ale credintei crestine. Pricepere. [,,Intelegere”, KJV]. Gr. dianoia (vezi comentariul de la 1 Petru 1,13). Aici cuvantul acesta se refera la capacitatea de a intelege, la intelect. Hristos a deschis credinciosului comorile infinite ale cunoasterii dumnezeiesti. Ar trebui sa fim intotdeauna plini de ravna in a explora si a cunoaste aceste comori. [,,Sa putem (cunoaste)”, KJV]. Apostolul arata clar care este scopul fundamental al venirii lui Hristos si al lucrarii Sale pentru omenire: sa-L descopere pe ,,Cel Adevarat”, asa incat oamenii sa-L poate cunoaste asa cum este El in realitate (compara cu Ioan 1,18; 17,3). Sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Literal, ,,sa cunoastem pe [Cel] Adevarat” sau ,,sa cunoastem pe [Cel] Autentic”, adica pe Dumnezeu Tatal (compara cu Ioan 7,28; 17,3; 1 Tesaloniceni 1,9), pe care Fiul a venit sa-L descopere oamenilor si care poate sa fie cu adevarat cunoscut doar prin Domnul Hristos (vezi comentariul de la Ioan 1,18; 14,9). Printr-o astfel de descriere a Tatalui, Ioan abate mintea cititorilor de la aberatiile gnosticismului (vezi Introducere, tema) la adevarul credintei crestine. In Cel ce este adevarat. Evident ca este vorba de Dumnezeu Tatal, asa cum sugereaza pronumele ,,Lui”. El este Dumnezeul adevarat. [,,Acesta este Dumnezeul adevarat”, KJV]. Este posibil sa aplicam aceste cuvinte la Isus Hristos, dar este cel mai probabil ca ele se refera la Tatal, deoarece El este Cel despre care a vorbit Ioan prin cuvintele precedente. Dar, ca si in alte locuri, nici aici nu trebuie sa facem o distinctie clara intre Tatal si Fiul, deoarece Ei sunt una in natura, in caracter si in scop. Viata vesnica. Vezi comentariul de la Ioan 5,26. 5:21 Copilasilor, paziti-va de idoli. Amin. Copilasilor. Vezi comentariul de la cap. 2,1. Paziti-va. Gr. phulasso, ,,a se pazi”, ,,a veghea”. Mantuitorul Se ingrijeste de copiii Sai (vezi comentariul de la v. 18), dar aici apostolul scoate in evidenta raspunderea credinciosului de a-si pazi sufletul. Daca neglijeaza acest lucru, grija lui Hristos pentru el va fi zadarnica (vezi comentariul de la 1 Corinteni 16,13). Idoli. Mai degraba ,,idolii”, adica toate lucrurile fara valoare, materiale sau spirituale, care l-ar impiedica pe pacatos sa se inchine Dumnezeului adevarat. Amin. Dovezile textuale favorizeaza omiterea acestui cuvant. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 SL 82 3 GC 436, 468; PP 154; SC 60; SL 81 4 CH 592; CT 182; GC 477; GW 259; LS 226; MB 12, 144; ML 325; MM 218; PP 513; 2T 140; 4T 279, 346; 7T 169 10 AA 512; SC 112; SR 319 11, 12 COL 259; DA 388 12 DA 530 14 MH 230; TM 484; 2T 149 14, 15 AA 552; COL 148; DA 266; MH 70; PK 157 20 TM 199 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: