4:7 Preaiubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste, este nascut din Dumnezeu, si cunoaste pe Dumnezeu.
Prea iubitilor. Ioan introduce inca o etapa a dezvoltarii subiectului sau (compara cu v. 1). Tranzitia de la discutia cu privire la deosebirea duhurilor la nevoia de iubire ar putea sa para abrupta, dar in realitate nu e asa, deoarece apostolul continua sa vorbeasca despre caracteristicile celor care sunt ,,din Dumnezeu” (v. 2). Capacitatea de a-i deosebi pe invatatorii mincinosi le este necesara celor care sunt nascuti din Dumnezeu, dar acum Ioan arata ca iubirea nu este mai putin esentiala. Dupa cum marturisirea sau tagaduirea realitatii intruparii este proba in domeniul doctrinei
(v. 2.3), tot asa prezenta sau absenta iubirii adevarate este proba calitatii morale a celor care pretind ca sunt din Dumnezeu, deoarece Duhul lui Dumnezeu si duhul urii nu pot sa coexiste in aceeasi inima.
Sa ne. Aici Ioan se adreseaza tuturor credinciosilor si nu-si limiteaza apelul la invatatori, la acei ,,noi” din v. 6.
Iubim unii pe altii. Vezi comentariul de la cap. 3,11. Relatia dintre ,,prea iubitilor” si ,,sa ne iubim unii pe altii” este impresionanta. Forta constructiei poate fi redata de formularea: ,,iubitilor, iubiti-va unii pe altii”. Cei carora li se adreseaza Ioan sunt ei insisi iubiti de slujitorii lui Dumnezeu care se ostenesc pentru ei si, la randul lor, li se cere sa intoarca iubirea pe care o primesc si sa o imparta cu altii.
Cum putem sa-i iubim pe cei de care nu suntem atrasi in mod natural? Cei pe care ar trebui sa-i iubim nu sunt intotdeauna placuti, si este usor sa-i trecem cu vederea si sa ne manifestam dragostea doar fata de cei care sunt compatibili cu noi. Dar Dumnezeu si Hristos ne-au lasat un exemplu de iubire fata de toti oamenii (vezi comentariul de la Matei 5,43–45; Ioan 3,16; Romani 5,8), iar cei care Ii urmeaza vor primi har ca sa iubeasca pe toti oamenii, chiar si pe cei care par mai putin demn de iubit. Rugandu-ne pentru cel pe care nu-l putem iubi vom primi in inima iubirea lui Dumnezeu si interesul fata de binele semenului. Pe masura ce ajungem sa-l cunoastem mai bine, cunostinta se va preface in intelegere, intelegerea in simpatie si simpatia in iubire. In felul acesta, ne vom deprinde sa ne iubim unii pe altii chiar si atunci cand acest lucru pare foarte dificil. In ce priveste tipul de iubire despre care se vorbeste aici, vezi comentariul de la Matei 5,43.44.
Dragostea este de la Dumnezeu. Literal, ,,dragostea este din Dumnezeu”. Acesta este motivul pe care-l aduce Ioan in sprijinul apelului sau de a ne iubi unii pe altii. Iubirea adevarata vine de la Dumnezeu, unica sursa de iubire. Toti cei care sunt ,,din Dumnezeu” (vezi v. 2), vor da pe fata, datorita obarsiei lor dumnezeiesti, iubirea care vine de la Tatal lor.
Oricine. [,,Fiecare”, KJV]. Vezi comentariul de la cap. 3,6.
Iubeste. Sau ,,continua sa iubeasca”. Ioan nu sugereaza aici ca iubirea produce nasterea din nou, deoarece asta ar insemna ca fructul sa produca pomul care i-a dat nastere, ceea ce este contrar invataturilor cu privire la nasterea din nou, asa cum o descrie apostolul (vezi comentariul de la Ioan 3,3–5). Ioan declara mai degraba ca toti cei care se straduiesc sa iubeasca mereu, dovedesc ca au fost nascuti din nou.
Este nascut din Dumnezeu. Sau ,,a fost nascut din Dumnezeu”. Vezi comentariul de la cap. 2,29; 3,9. Numai cei care au fost nascuti din Dumnezeu pot iubi cu adevarat, in sensul crestin.
Cunoaste pe Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 2,3.4