4:18 In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste.
Nu este frica. Ioan se refera aici la frica lasa (vezi comentariul de la Romani 8,15), nu la ,,frica de Domnul”, care este de dorit si pe care o au toti credinciosii (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 9,31; 2 Corinteni 5,11; 7,1). Frica este opusul ,,indraznelii” (1 Ioan 4,17) si nu are ce sa caute in mintea crestinului. A. E. Brooke, comentand versetul acesta, declara: ,,Fiind din natura ei egocentrica, frica nu are loc in iubire, care, in desavarsirea ei, cuprinde o deplina predare de sine. Cele doua nu pot sa coexiste” (The International Critical Commentary, The Johannine Epistles, pp. 124, 125).
Ci dragostea desavarsita. Sau ,,pe de alta parte, dragostea desavarsita”. Cuvantul ,,dragoste” apare de trei ori in versetul acesta si literal este, in fiecare caz, articulat, ,,dragostea”. Apostolul vorbeste despre dragostea crestina care a ajuns deja desavarsita (v. 17).
Izgoneste. Dragostea desavarsita, care se concentreaza in Dumnezeu, nu poate tolera frica aceea de rob si nici nu are nevoie sa o faca, deoarece ,,daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva?” (vezi comentariul de la Romani 8,31–39). Cel care iubeste cu adevarat nu are teama de Dumnezeu si nu trebuie sa se teama de planurile rele ale oamenilor (Matei 10,28; Evrei 13,6).
Pedeapsa. [,,Chinul”, KJV]. Gr. kolasis, ,,corectare”, ,,pedeapsa”, ,,penalitate”. Izvorand dintr
o viata gresit traita, frica este in sine o pedeapsa imediata, in afara de orice alta pedeapsa din viitor (vezi comentariul de la Evrei 10,26.27).
Si cine se teme. Mai degraba ,,dar cine se teme” sau ,,si cine se teme” (ca in traducerea Cornilescu). Este vorba despre frica neevlavioasa, si nu de frica plina de respect simtita de adevaratul inchinator fata de Facatorul sau.
N-a ajuns desavarsit. Deoarece in iubire nu este frica, cel care se teme demonstreaza ca inca n-a fost facut desavarsit cu privire la inalta forma de iubire de care vorbeste apostolul. Din fericire, el poate sa se dezvolte. Cand ajungem sa-L cunoastem pe Domnul, incepem sa-L iubim, iar frica noastra se schimba dintr-o spaima obsedanta fata de un Dumnezeu puternic si razbunator, intr-o temere ,,curata” de Domnul (Psalmi 19,9), care poate exista intre prieteni. Cu cat crestem mai mult in iubire, cu atat ne temem mai putin. Cand iubirea se va dezvolta perfect si va fi eliberata de orice urma de egoism, nu vom manifesta frica lasa fata de Dumnezeu sau de oameni. Nu ne vom teme de Dumnezeu, deoarece stim ca El este iubire. Nu ne vom teme de oameni, deoarece stim ca Prietenul nostru iubitor nu va ingadui sa vina asupra noastra nimic care sa nu fie spre binele nostru vesnic si ca El va fi cu noi ori de cate ori drumul nostru va trece prin incercari sau primejdii (Isaia 43,1–7; Romani 8,28; Ed 255).