4:17 Cum este El, asa suntem si noi in lumea aceasta: astfel se face ca dragostea este desavarsita in noi, pentru ca sa avem deplina incredere in ziua judecatii.
El. Gr. ekeinos, ,,acel [unul]”. Cand este vorba de o persoana, in epistola de fata pronumele acesta se refera in mod constant la Hristos (cap. 2,6; 3,3.5.7.16) si e clar ca aceasta este intentia apostolului si aici, desi contextul imediat ar sugerea ca este vorba de Dumnezeu Tatal. Fara indoiala ca Ioan se gandeste la Hristos datorita rolului pe care il are Acesta la judecata (vezi comentariul de la Ioan 5,22.27; Romani 2,16).
Asa suntem si noi. Ioan a vorbit deja despre asemanarea crestinului cu Mantuitorul (vezi comentariul de la cap. 3,1–3), iar acum o subliniaza din nou, pentru a-i asigura pe cititori, care vor sta in fata judecatii. Aceia care sunt cu adevarat ca Judecatorul lor n-au de ce sa se teama de judecata! Motivul pentru care credinciosul are incredere nu consta in realizarile sale imperfecte, ci in caracterul si sacrificiul ispasitor, ireprosabil al lui Hristos, Mantuitorul sau (vezi comentariul de la Filipeni 3,9; Tit 3,5; etc.).
Lumea. Gr. kosmos (vezi comentariul de la cap. 2,15). Desi Ioan a ajuns cu gandul pana la ziua judecatii, el e preocupat, in primul rand, de purtarea crestinului ,,in lumea aceasta”. Tot atat de hotarat ca si oricare alt scriitor al Noului Testament, refuza sa amane asemanarea cu Hristos intr-un viitor nedefinit, si insista asupra posibilitatii ca aceasta sa fie o realitate prezenta (vezi comentariul de la cap. 3,2.9). Aici el declara ca, la fel cum Hristos este vesnic neprihanit in sfera Sa, tot asa trebuie sa fim si noi neprihaniti in sfera noastra. Cuvintele ,,in lumea aceasta” implica natura temporara a sederii noastre de aici, dar sugereaza ca trebuie sa-L reprezentam pe Hristos cat timp traim pe pamant. Notati totusi ca descrierea faptului ca suntem ca Hristos in lume e conditionata de ramanerea noastra in dragoste si in Dumnezeu (v. 16). Dragostea este cea care ne leaga de Domnul si Invatatorul nostru si ne face asemenea Lui (cap. 2,7–10; 3,10–18). Unii au considerat ca aceasta descriere nu poate fi aplicata persoanelor individuale din biserica, deoarece nici unul nu manifesta continuu dragoste altruista. Ei pretind ca descrierea poate fi adevarata numai cu privire la biserica, in totalitatea ei. Dar pana cand nu raman toti crestinii in dragoste, biserica nu poate fi, ca un intreg, asemenea lui Hristos in lume. Hristos ramane in persoane individuale, si tot prin ele Isi zideste Domnul biserica de pe pamant (Efeseni 2,19–22).
Astfel. Acest cuvant poate face referire la v. 16 sau la propozitia ,,ca sa avem deplina incredere”. Ambele interpretari sunt posibile, dar stilul acestei epistole o favorizeaza pe a doua. Dragostea … in noi. [,,Dragostea noastra”, KJV]. Literal, ,,Dragostea din noi”. Aceste cuvinte
se pot referi la iubirea lui Dumnezeu pentru noi si la iubirea noastra pentru Dumnezeu, despre amandoua putandu-se spune ca au ajuns la desavarsite in noi, adica in viata noastra transformata. Daca adverbul ,,astfel” face referire la v. 16, aceasta interpretare a cuvintelor ,,cu noi” se potriveste bine cu gandul ramanerii in iubire. Daca ,,astfel” face referire la ideea exprimata in continuare, atunci poate ca Ioan vrea sa spuna ca, in cazul nostru, iubirea este facuta desavarsita cand privim cu incredere la ziua judecatii.
Este desavarsita. [,,Este facuta desavarsita”, KJV]. Gr. teleioo (vezi comentariul de la cap. 2,5).
Pentru ca. Acest cuvant atrage atentia asupra motivului fundamental pentru care crestinul are incredere cand e confruntat cu ideea zilei judecatii. El poate fi increzator pentru ca este ca Hristos.
Ca sa avem. [,,Ca sa putem avea”, KJV]. Acest verb indreapta gandul catre unul din maretele obiective asupra caruia iubirea si-a fixat atentia. Iubirea lui Dumnezeu fata de om si iubirea omului fata de Dumnezeu au ca scop comun pregatirea omului in vederea intampinarii cu incredere a zilei judecatii. Intrucat judecata va fi facuta dupa lege (Iacov 2,12) si intrucat iubirea este implinirea Legii (Romani 13,10), desavarsirea iubirii noastre este un proces esential.
Incredere. [,,Indrazneala”, KJV]. Gr. parresia (vezi comentariul de la cap. 2,28).
Ziua judecatii. Aceasta este singurul loc din Noul Testament unde se intalneste expresia intreaga, avand ambele substantive articulate. Efectul articolelor este de a scoate in evidenta ca este vorba despre o anumita zi sau un anumit timp, dar si ca se are in vedere o mare judecata la care sunt cercetate toate cazurile si se iau hotarari cu privire la ele. Aici Ioan nu vorbeste despre cele doua faze ale judecatii (vezi comentariul de la Apocalipsa 14,7; 20,11–15). Apostolul se asteapta sa apara inaintea scaunului de judecata al lui Hristos (vezi comentariul de la 2 Corinteni 5,10) si ii pregateste pe cititori sa fie si ei gata pentru ceasul acela solemn. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 17,31; 2 Petru 2,9.