4:12 Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; daca ne iubim unii pe altii, Dumnezeu ramane in noi, si dragostea Lui a ajuns desavarsita in noi.
Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu. Vezi comentariul de la Ioan 1,18. In greceste cuvantul ,,Dumnezeu” apare nearticulat (la fel ca in traducerea Cornilescu), ca si in Ioan 1,18, fapt care arata ca Ioan se gandeste la natura si caracterul lui Dumnezeu, nu la persoana Sa. Cuvantul grecesc tradus ,,vazut” e diferit in cele doua pasaje. In Evanghelie Ioan foloseste cuvantul horao, un cuvant general pentru vaz; in epistola el foloseste theaomai, ,,a privi atent”, ,,a contempla” (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,1).
Daca ne iubim. In Evanghelia sa Ioan explica faptul ca numai Fiul putea sa-L descopere pe Tatal, pentru ca dintre oameni numai El vazuse Dumnezeirea. Aici apostolul ne spune ca desi nu-L putem privi pe Dumnezeu, manifestand iubire Il putem avea pe Dumnezeul cel invizibil in inima noastra.
Ramane. [,,Locuieste”, KJV]. Gr. meno (vezi comentariul de la cap. 2,6). Dumnezeu ramane permanent in inima celui care iubeste cu adevarat. Cum putem sa-L cunoastem personal pe Domnul mai bine decat avandu-L ca oaspete permanent in inima noastra? Dorinta de a-l vedea fizic pe Dumnezeu ocupa un loc secundar atunci cand El ramane cu adevarat impreuna cu cel credincios.
Dragostea Lui. Adica dragostea lui Dumnezeu. Ar putea fi vorba ori de iubirea omului fata de Dumnezeu, ori de iubirea lui Dumnezeu pentru om (vezi comentariul de la cap. 2,5). Comentatorii nu au ajuns la un acord cu privire la sensul de aici (vezi mai jos, la ,,desavarsita”).
Desavarsita. Vezi comentariul de la cap. 2,5. Propozitia ,,dragostea Lui a ajuns desavarsita in noi”, a primit mai multe interpretari. Poate insemna: (1) ca lucrarea iubirii rascumparatoare a lui Dumnezeu este desavarsit demonstrata in viata transformata a credinciosului, sau (2) ca aceeasi iubire pe care Dumnezeu a aratat-o omului este exemplificata in viata celor care-i iubesc pe fratii lor; sau (3) ca iubirea noastra fata de Dumnezeu este desavarsita atunci cand ii iubim pe fratii nostri.
Aceasta este a doua din desavarsirile tratate de Ioan. Prima apare in cap. 2,5 si se refera la cei care tin cuvantul lui Hristos.
Cunoastem. Ioan ne-a dat un semn prin care putem recunoaste ca Dumnezeu lucreaza in noi, si anume ,,daca ne iubim unii pe altii”. Acum el se indreapta spre un alt semn, care ne va asigura ca ramanem in El si ca El a facut din noi temple potrivite pentru a locui in ele. Cand vedem semnul acesta in viata noastra, suntem constientizati continuu, prin experienta, ca Dumnezeul invizibil locuieste in noi prin Duhul Sau.
Ramanem in El. Vezi comentariul de la cap. 2,28.
Prin faptul ca ne-a dat. Literal, propozitia spune: ,,pentru ca din Duhul Sau ne-a dat”. Vezi comentariul de la cap. 3,24, unde se vorbeste despre acelasi semn. Ceea ce hotaraste daca vom primi Duhul sau daca Duhul va putea sa ne foloseasca este predarea noastra in mana Sa. Mantuitorul Insusi I-a ingaduit Duhului sa-L calauzeasca in tot ce a facut (vezi comentariul de la Matei 3,16; 4,1; Luca 4,18), asa ca a putut spune ca niciodata n-a vorbit sau n-a lucrat de la Sine, ci de la Tatal, prin Duhul Sfant (Ioan 5,19.30; 14,10). Astfel, se poate spune ca a primit Duhul Sfant (vezi comentariul de la Ioan 3,34). Asa cum Tatal I-a dat Fiului Sau Duhul pentru ca El sa aiba putere de-a lungul vietii pe acest pamant, tot asa vom primi si noi Duhul de la Dumnezeu. Dar si noi avem o parte de indeplinit: trebuie sa fim bucurosi sa-L primim, trebuie sa fim gata sa urmam calea pe care El ne duce. Daca nu exista acea bunavointa in noi, darul lui Dumnezeu este inutil. Crestinii carora le scria Ioan isi deschisesera deja inima pentru a primi darul lui Dumnezeu si continuau sa aiba parte de binecuvantarile care vin o data cu prezenta Duhului. Daca urmam pilda lor, putem fi siguri ca ne vom bucura de ceea ce s-au bucurat ei.