Printable Mode1 Ioan, 4
|
4:1 Preaiubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi proroci mincinosi. Prea iubitilor. Vezi comentariul de la cap. 3,2. Sa nu dati crezare. [,,Sa nu credeti”, KJV]. Sau ,,opriti-va din a crede”, asa cum poate fi tradusa formularea din greceste. Aceasta traducere sugereaza ca multi luau aminte la diferite duhuri. Duh. Apostolul ii indeamna pe cititori sa fie mai degraba critici decat creduli si sa nu accepte orice activitate spirituala care pretinde ca vine de la Dumnezeu. Din asta reiese ca ei ajunsesera sub influenta unor oameni care pretindeau ca au autoritate dumnezeiasca pentru invataturi care, de fapt, erau false. Apostolul, ca un pastor bun, isi avertizeaza turma impotriva amagirii. In v. 3 se vorbeste despre natura acesteia amagiri. Cercetati. Gr. dokimazo (vezi comentariul de la Romani 2,18; Filipeni 1,10); iar in ce priveste cuvantul inrudit, dokime, vezi comentariul de la Romani 5,4; 2 Corinteni 9,13). Dumnezeu nu vrea ca cel credincios sa fie usor de inselat; intr-adevar, El le da membrilor bisericii darul de a deosebi duhurile adevarate de cele mincinoase (vezi comentariul de la 1 Corinteni 12,10). Soliile invatatorilor care pretind ca vin de sus ar trebui puse la proba prin Cuvantul lui Dumnezeu. Bereenii l-au ascultat bucurosi pe Pavel, dar au cercetat Scripturile pentru a vedea daca el propavaduia adevarul (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 17,11). Pavel ii indemna si pe ceilalti convertiti sa faca la fel (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 5,21). Este de datoria fiecarui credincios ca tot ce citeste si aude sa probeze prin scrierile inspirate ale profetilor si ale apostolilor. Numai in felul acesta poate biserica sa reziste doctrinelor mincinoase. Numai asa poate fiecare credincios sa aiba credinta intemeiata pe Dumnezeu si nu pe oameni (1 Petru 3,15). De la Dumnezeu. Vezi cap. 3,10. Adica pornind de la Dumnezeu. Caci. [,,Pentru ca”, KJV]. Ioan arata clar care este motivul sfatului sau si apeleaza la lucruri pe care cititorii le cunosc bine. Au iesit. Influenta iesirii lor inca se mai face simtita. De asemenea se pare ca apostolul foloseste verbul ,,a iesi” intr-un sens diferit de cel din cap. 2,19 (vezi comentariul de acolo), unde este vorba de apostazie. Aici el vorbeste doar de aparitia profetilor mincinosi. Pentru alte dovezi nou testamentare ca pe vremea lui Ioan existau profeti mincinosi, vezi Faptele Apostolilor 13,6; Apocalipsa 2,2. In lume. Gr. kosmos (vezi comentariul de la cap. 2,15), aici insemnand lumea ca un sistem de lucruri sau de oameni. Se pare ca nu este acelasi contrast dintre biserica si lume, ca in cap. 2, 15–17, deoarece invatatorii mincinosi actionau atat in biserica cat si in afara ei. Prooroci mincinosi. Vezi comentariul de la Matei 24,11.24–26; vezi comentariul de la cap. 7,15. Este clar ca aici Ioan se refera la invatatorii mincinosi care pot fi identificati, sau cel putin asociati, cu antihristii mentionati in cap. 2,18–22, cu apostolii mincinosi din Apocalipsa 2,2. 4:2 Duhul lui Dumnezeu sa-L cunoasteti dupa aceasta: Orice duh, care marturiseste ca Isus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu; Duhul lui Dumnezeu. Aici este singurul loc din scrierile ioanine unde apare acest titlu. Forma greaca identica (compara cu 1 Corinteni 2,14; 3,16) este rara in Noul Testament. Ioan se asteapta ca cei credinciosi sa identifice practic Duhul care vine de la Dumnezeu. Nu trebuie acceptata nici o invatatura despre care se sustine ca vine de sus si are autoritatea divina, fara ca mai intai sa fie pusa la proba. Scriptura ofera norme vrednice de incredere, prin care sa fie puse la proba toate invataturile, iar fiecare solie divina va fi in acord cu ceea ce a descoperit deja Dumnezeu (vezi comentariul de la 2 Petru 1,20.21). Sa-L cunoasteti. Versiunea greaca permite traducerea verbului fie la imperativ, ,,sa-L cunoasteti!”, fie la indicativ prezent, ,,Il cunoasteti”. Stilul exprimarii ioanine favorizeaza a doua varianta, ca in cap. 2,3.5; 3,16; etc. Este mai probabil ca apostolul apeleaza la cunostinta credinciosilor decat ca ii indeamna sa capete acea cunostinta. Dupa aceasta. Literal, ,,in aceasta”, referindu-se la proba despre care vorbeste mai tarziu in acest verset (vezi comentariul de la cap. 2,3). Orice duh. Cuvintele lui Ioan sunt atotcuprinzatoare. El este gata sa recunoasca ,,orice duh” care implineste conditiile acestea. Marturiseste. Gr. homologeo (vezi comentariul de la cap. 1,9; compara cu cel de la Matei 10,32). Se pare ca aici cuvantul homologeo poate avea doua sensuri: (1) a recunoaste adevarul doctrinei intruparii Fiului lui Dumnezeu; (2) a descoperi in viata efectul increderii in aceasta doctrina. Marturisirea adevarata cere mai mult decat doar a fi de acord verbal cu o invatatura: ea cere viata traita in Hristos. Isus Hristos. Vezi comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5; 1 Ioan 2,22; 3,23. A venit. Verbul da de inteles ca Hristos exista inainte de a fi devenit om. Din conditia Sa anterioara El a venit pe acest pamant. Forma verbului in greceste poate sugera ca Mantuitorul nu a venit temporar in trup si apoi l-a parasit, ci ca El inca pastreaza atat natura umana cat si pe cea dumnezeiasca si este, in felul acesta, un reprezentant uman in cer, dar si un reprezentant divin, deoarece este o Persoana a Dumnezeirii (vezi comentariul de la Ioan 1,14; vezi Vol. V, pp. 917, 918). In trup. Unii din cei care au tagaduit natura umana a lui Hristos au pretins ca de fapt Dumnezeu a venit asupra omului Isus la botez si L-a parasit la rastignire, dar Ioan respinge aceasta idee. In fiecare perioada a istoriei omenirii a existat un adevar prezent care trebuia scos in evidenta, iar acest adevar a variat de-a lungul veacurilor. Iudeii care s-au convertit dupa Ziua Cincizecimii trebuiau sa-L accepte pe Isus ca Mesia cel asteptat, deoarece chestiunea principala era dumnezeirea lui Hristos. Putin mai tarziu gnosticii au tagaduit nu divinitatea, ci natura umana a Mantuitorului. Ei erau dispusi sa creada ca zeii se descopera oamenilor in felurite moduri, dar tagaduiau ca intr-adevar ,,cuvantul S-a facut trup” (vezi Introducerea, tema). Asadar accentul pe care il pune Ioan asupra intruparii avea o insemnatate aparte pentru timpul acela. Adevarul pe care il enunta Ioan a trebuit accentuat mereu, dar niciodata mai mult decat in timpul nostru. Faptul ca Fiul lui Dumnezeu a devenit om pentru a-i mantui pe oameni trebuie sa fie clar propavaduit in aceste vremuri, cand oamenii, mai mult ca oricand, incearca sa explice supranaturalul (vezi comentariul de la Matei 1,23; Luca 1,35). Trebuie sa fim personal constienti de intrupare, sa ne reamintim ca Dumnezeu, care a facut posibil acest miracol, este capabil sa savarseasca orice minune necesara pentru mantuirea noastra. Acceptarea planurilor si a calauzirii Sale poate fi o marturisire a credintei noastre ,,ca Isus Hristos a venit in trup”. O astfel de marturie nu poate fi facuta fara ajutor divin, deoarece ,,nimeni nu poate zice: ‚Isus este Domnul’ decat prin Duhul Sfant” (1 Corinteni 12,3). Este de la Dumnezeu. Vezi comentariul de la v. 1. Cel care marturiseste ca Isus Hristos a venit in trup dovedeste originea divina a Duhului care lucreaza in el. 4:3 si orice duh, care nu marturiseste pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este in lume acum. Nu marturiseste. Ioan ofera o proba negativa pentru a face deosebire intre invatatorii adevarati si cei falsi. El considera ca exista numai doua categorii: cei care Il marturisesc pe Hristos si cei care nu-L marturisesc. Pe Isus. [,,Pe Isus Hristos”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea numelui ,,Hristos” si a cuvintelor ,,a venit in trup” [KJV]. Atunci propozitia suna astfel: ,,fiecare duh care nu marturiseste pe Isus” (ca in traducerea Cornilescu), punand accent pe marturisirea unei persoane si pe crezul in sine. Variantele textuale nu aduc vreo schimbare semnificativa in intelesul pasajului, deoarece ambele formulari se refera la invatatorii care nu dau slava lui Isus, cel divinuman. Nu este de la Dumnezeu. Vezi comentariul de la v. 1, 2. Nu exista teren neutru in marea lupta. Cei care aud solia divinitatii si a umanitatii lui Hristos si in mod deliberat resping invatatura intruparii si i se opun, apartin celui rau si sunt condusi de el, indiferent de cat de liberi ar crede ei ca sunt (vezi comentariul de la Matei 12,30, 1 Ioan 3,10). Duhul. [,,Acel duh”, KJV]. Adaugarea cuvantului ,,duh” (in KJV, ca si in traducerea Cornilescu) este potrivita, deoarece in versiunea greaca pronumele neutru to, tradus ,,acel”, se refera la substantivul neutru pneuma, ,,duh”. Aici, prin cuvantul ,,duh” se poate intelege fie ca: (1) duhul care salasluieste in antihrist nu-l marturiseste pe Isus, fie ca (2) a nu-L marturisi pe Isus e o caracteristica a lui antihrist. Probabil ca Ioan intentioneaza ambele intelesuri. Antihrist. Vezi comentariul de la cap. 2,18–23. De a carui venire. [,,(Despre care ati auzi) ca trebuie sa vina”, KJV]. Literal, ,,vine”, aceeasi forma verbala ca cea din cap. 2,18. Propozitia care urmeaza arata ca Ioan accentueaza timpul prezent al verbului pentru a le reaminti credinciosilor ca profetia cu privire la antihrist se implinea chiar atunci. Ati auzit. Apostolul le reaminteste cititorilor ca ei fusese deja instruiti cu privire la o mare parte din cele spuse de el (vezi comentariul de la cap. 2,18). 4:4 Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu; si i-ati biruit, pentru ca Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume. Voi. In versiunea greaca folosirea acestui pronume este accentuata, subliniind contrastul dintre credinciosii carora le scrie Ioan si invatatorii mincinosi despre care tocmai vorbise (v. 3). Taberele de lupta sunt deja stabilite. Cei carora le scrie Ioan sunt de partea lui Hristos, in timp ce aceia care nu sustin in mod activ adevarul sunt de partea vrajmasului, chiar daca nu au luat o pozitie deschisa sub steagul sau cel negru. Copilasilor. Vezi comentariul de la cap. 2,1. Din Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 3,9.10; 4,1.2. Biruit. Gr. nikao (vezi comentariul de la cap. 2,13). Scriindu-le tinerilor in cap. 2,13.14, Ioan recunoaste ca ei l-au ,,biruit pe cel rau”. Aici se refera la biruinta credinciosilor asupra profetilor mincinosi. El nu da detalii despre cum au castigat ei biruinta, dar o leaga de faptul ca sunt ,,din Dumnezeu”. Legatura lor personala cu Tatal i-a facut in stare sa respinga doctrinele invatatorilor mincinosi. Ei primisera deja ungerea dumnezeiasca care le dadea adevarata cunostinta (cap. 2,20.27), iar acum, evident, folosisera ungerea aceasta in lupta impotriva minciunii. Biruinte asemanatoare sunt posibile pentru toti copiii lui Dumnezeu. Este mai mare. [,,El este mai mare”, KJV]. Aici apostolul releva care este cauza biruintei crestinului. Dumnezeu locuieste in cel credincios (cap. 2,14; 3,24) si il face mai tare decat toti adversarii sai. Trebuie sa ne reamintim neincetat lucrul acesta si sa actionam cu increderea spirituala pe care o aduce experienta aceasta. Cel ce este in lume. Adica diavolul (vezi comentariul de la Ioan 12,31; 16,33; PK 175, 513, GC 530). Ar fi fost de asteptat exprimarea ,,in ei”, adica in invatatorii mincinosi, si nu ,,in lume”. Dar Ioan foloseste termenul mai general, deoarece duhul acestor profeti mincinosi este acelasi cu duhul egoist al lui Satana, care stapaneste lumea. Exprimand un adevarul mai general, el face mai clar contrastul dintre puterea nelimitata a lui Dumnezeu si resursele limitate ale tatalui minciunii. 4:5 Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, si lumea ii asculta. Ei. In limba greaca folosirea acestui pronume este accentuata. Compara cu accentul asupra pronumelui ,,voi” in v. 4 (vezi comentariul de acolo). Este vorba de proorocii mincinosi, prin ale caror invataturi inselatoare Satana cauta sa castige controlul asupra bisericii crestine. Sunt din lume. Compara cu expresia opusa, ,,de la Dumnezeu” (v. 1, 2). Desi invatatorii mincinosi pretind ca vorbesc din partea lui Dumnezeu si ca au o solie pentru biserica, aceasta este inspirata de Satana, iar felul in care lucreaza ei este specific conducatorului acestei lumi decazute. Vorbesc ca din lume. [,,Vorbesc despre lume”, KJV]. Literal, ,,din lume vorbesc ei”. Nu ca ar vorbi despre lume, ci sursa inspiratiei lor este lumea. Deoarece ei insisi fac parte din lume si au fost crescuti in vrajmasie fata de Dumnezeu, nu pot sa vorbeasca decat ,,ca din lume”. De la ei se va putea astepta sa vorbeasca altfel numai atunci cand vor fi pe deplin nascuti din nou si vor apartine familiei lui Dumnezeu, nu lumii. Ii asculta. Este normal ca lumea sa ii asculte pe cei care sunt una cu ea si sa gaseasca invataturile proorocilor mincinosi pe gustul ei. In general este de dorit sa-i asculti pe filosofii care isi pot sustine gandirea. 4:6 Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu, ne asculta; cine nu este din Dumnezeu, nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem duhul adevarului si duhul ratacirii. Noi. Adica apostolii sau tovarasii lor, in contrast cu ,,voi” (v. 4) si ,,ei” (v. 5). Folosirea pronumelui este accentuata, ca si in v. 4, 5 (,,voi” si ,,ei”). Deoarece a spus deja ca cei credinciosi sunt ,,din Dumnezeu” (v. 4), Ioan nu pretinde ceva exagerat atunci cand se descrie pe sine si pe colegii sai cu aceleasi cuvinte. Cine cunoaste pe Dumnezeu. Cuvintele acestea sunt similare cu propozitia ,,cine este din Dumnezeu”, dar scot in evidenta aspectul cunoasterii personale a lui Dumnezeu. Ne asculta. Exista o armonie naturala intre invatatorii care sunt ,,din Dumnezeu” si cei care Il cunosc pe Dumnezeu. Ascultatorii vor lua cu placere aminte la invatatura care vine de la cei care Il cunosc indeaproape pe Tatal. Amintindu-le cititorilor acest adevar, Ioan arata care este proba autenticitatii marturisirii de credinta: cei care Il cunosc pe Dumnezeu le vor da atentie solilor Sai adevarati. Nu este de la Dumnezeu. Vezi comentariul de la v. 3. Nu ne asculta. Daca cineva s-a impotrivit puterii convingatoare a Duhului Sfant, este foarte probabil ca nu va asculta nici de servul lui Dumnezeu. Adesea, daca impotrivirea este constienta si hotarata, astfel de oameni nu ii vor permite slujitorului lui Dumnezeu sa le vorbeasca, ci il vor respinge, asa cum L-au respins si pe Duhul Sfant. De aceea, pentru ei nu se poate face mai nimic in mod direct (vezi comentariul de la 1 Corinteni 2,14). Dar sunt multi care au fost inselati, impotrivindu-se adevarului fara sa stie gravitatea acestui fapt. Amagirile lui Satana le-au intunecat atat de mult mintea incat adevarul lui Dumnezeu li se pare o poveste neintemeiata. Pentru ei se poate face mult. Roadele doctrinei crestine in viata celor care sunt ,,din Dumnezeu” le va trezi, adesea, interesul. Mai ales pacea celor cu adevarat convertiti va misca inima celor care isi dau seama de viitorul lipsit de nadejde prezis de inteleptii acestei lumii. Prin aceasta. Literal, ,,din aceasta”. Este de preferat sa aplicam cuvintele ,,prin aceasta” la continutul v. 6 decat la v. 4–6, desi cuvintele acestea pote fi aplicate intr-un contextul mai larg, fara a denatura ceea ce a vrut Ioan sa spuna. Natura duhului care il stapaneste pe om poate fi inteleasa din felul cum reactioneaza acesta la invataturilor servilor lui Dumnezeu. Cunoastem. Verbul acesta poate face referire la invatatorii apostolici (vezi mai sus, la ,,noi”), la cititori sau la ambele grupuri. Duhul adevarului. Deoarece in capitolul acesta Ioan vorbeste de duhurile vrajmase (v. 1–3), multi cred ca aici este vorba de Duhul Sfant, Duhul lui Dumnezeu (compara cu v. 2; vezi comentariul de la Ioan 14,17). Duhul Sfant este Cel care il indeamna pe credincios sa caute adevarul. Prin comparatie cu adevarurile pe care le primisera deja de la Duhul, credinciosii pot recunoaste adevarul. Oile recunosc glasul Bunului Pastor in cuvintele acelora pe care i-a trimis El (Ioan 10,27). Altii cred ca ,,duhul adevarului” are un sens mai general, referindu-se la atitudinea care ii indeamna la lucru pe cei care predica adevarul (vezi comentariul de la Romani 8,15). Duhul. Daca expresia ,,duhul ratacirii” este considerata in antiteza cu ,,duhului adevarului”, atunci ,,duhul ratacirii” poate fi considerat duhul lui Satana, sau duhul lui Antihrist, sau atitudinea celor care propaga ratacirea (vezi comentariul de la Romani 8,15). Ratacirii. Gr. plane, ,,ratacire” (vezi comentariul de la Matei 18,12). E posibil sa ratacesti din nestiinta, dar duhul ratacirii cauta in mod deliberat sa-i faca pe oameni sa se rataceasca de la calea adevarului. 4:7 Preaiubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste, este nascut din Dumnezeu, si cunoaste pe Dumnezeu. Prea iubitilor. Ioan introduce inca o etapa a dezvoltarii subiectului sau (compara cu v. 1). Tranzitia de la discutia cu privire la deosebirea duhurilor la nevoia de iubire ar putea sa para abrupta, dar in realitate nu e asa, deoarece apostolul continua sa vorbeasca despre caracteristicile celor care sunt ,,din Dumnezeu” (v. 2). Capacitatea de a-i deosebi pe invatatorii mincinosi le este necesara celor care sunt nascuti din Dumnezeu, dar acum Ioan arata ca iubirea nu este mai putin esentiala. Dupa cum marturisirea sau tagaduirea realitatii intruparii este proba in domeniul doctrinei (v. 2.3), tot asa prezenta sau absenta iubirii adevarate este proba calitatii morale a celor care pretind ca sunt din Dumnezeu, deoarece Duhul lui Dumnezeu si duhul urii nu pot sa coexiste in aceeasi inima. Sa ne. Aici Ioan se adreseaza tuturor credinciosilor si nu-si limiteaza apelul la invatatori, la acei ,,noi” din v. 6. Iubim unii pe altii. Vezi comentariul de la cap. 3,11. Relatia dintre ,,prea iubitilor” si ,,sa ne iubim unii pe altii” este impresionanta. Forta constructiei poate fi redata de formularea: ,,iubitilor, iubiti-va unii pe altii”. Cei carora li se adreseaza Ioan sunt ei insisi iubiti de slujitorii lui Dumnezeu care se ostenesc pentru ei si, la randul lor, li se cere sa intoarca iubirea pe care o primesc si sa o imparta cu altii. Cum putem sa-i iubim pe cei de care nu suntem atrasi in mod natural? Cei pe care ar trebui sa-i iubim nu sunt intotdeauna placuti, si este usor sa-i trecem cu vederea si sa ne manifestam dragostea doar fata de cei care sunt compatibili cu noi. Dar Dumnezeu si Hristos ne-au lasat un exemplu de iubire fata de toti oamenii (vezi comentariul de la Matei 5,43–45; Ioan 3,16; Romani 5,8), iar cei care Ii urmeaza vor primi har ca sa iubeasca pe toti oamenii, chiar si pe cei care par mai putin demn de iubit. Rugandu-ne pentru cel pe care nu-l putem iubi vom primi in inima iubirea lui Dumnezeu si interesul fata de binele semenului. Pe masura ce ajungem sa-l cunoastem mai bine, cunostinta se va preface in intelegere, intelegerea in simpatie si simpatia in iubire. In felul acesta, ne vom deprinde sa ne iubim unii pe altii chiar si atunci cand acest lucru pare foarte dificil. In ce priveste tipul de iubire despre care se vorbeste aici, vezi comentariul de la Matei 5,43.44. Dragostea este de la Dumnezeu. Literal, ,,dragostea este din Dumnezeu”. Acesta este motivul pe care-l aduce Ioan in sprijinul apelului sau de a ne iubi unii pe altii. Iubirea adevarata vine de la Dumnezeu, unica sursa de iubire. Toti cei care sunt ,,din Dumnezeu” (vezi v. 2), vor da pe fata, datorita obarsiei lor dumnezeiesti, iubirea care vine de la Tatal lor. Oricine. [,,Fiecare”, KJV]. Vezi comentariul de la cap. 3,6. Iubeste. Sau ,,continua sa iubeasca”. Ioan nu sugereaza aici ca iubirea produce nasterea din nou, deoarece asta ar insemna ca fructul sa produca pomul care i-a dat nastere, ceea ce este contrar invataturilor cu privire la nasterea din nou, asa cum o descrie apostolul (vezi comentariul de la Ioan 3,3–5). Ioan declara mai degraba ca toti cei care se straduiesc sa iubeasca mereu, dovedesc ca au fost nascuti din nou. Este nascut din Dumnezeu. Sau ,,a fost nascut din Dumnezeu”. Vezi comentariul de la cap. 2,29; 3,9. Numai cei care au fost nascuti din Dumnezeu pot iubi cu adevarat, in sensul crestin. Cunoaste pe Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 2,3.4 4:8 Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste. Nu iubeste. Aici gasim inca un exemplu al metodei literare a lui Ioan, de a intari o declaratie afirmativa prin forma ei negativa (vezi comentariul de la cap. 1,5.6; etc.). Crestinul care pretinde ca-L cunoaste pe Dumnezeu, dar nu-i iubeste pe fratii sai, minte (vezi comentariul de la cap. 2,4.9; 3,6). N-a cunoscut. [,,Nu cunoaste”, KJV]. Mai bine ,,n-a cunoscut”, adica nu Il cunoaste sau n-a ajuns niciodata sa-L cunoasca pe Dumnezeu. E imposibil sa ajungi sa-L cunosti pe Dumnezeu fara sa incepi sa-i iubesti pe semenii tai (vezi comentariul de la cap. 3,10.11). Ioan ar fi putut sa spuna ca cel care nu iubeste n-a fost nascut din Dumnezeu, dar alege sa sublinieze faptul ca un astfel de om nu L-a cunoscut pe Dumnezeu si prin aceasta arata si ca el n-a fost nascut de sus. Dumnezeu este iubire. In versiunea greaca nu este pus semnul egal intre ,,Dumnezeu” si ,,iubire”, asa cum pare sa fie in traducerea Cornilescu. Mai degraba iubirea este prezentata ca o calitate de baza sau ca un atribut esential al lui Dumnezeu. Declaratia ,,Dumnezeu este iubire” reprezinta dovada decisiva ca un om care ,,nu iubeste” nu-L cunoaste pe Dumnezeu. Cel care nu iubeste dovedeste ca nu cunoaste personal aceasta insusire fundamentala a naturii lui Dumnezeu. Prin afirmatia sa simpla, dar sublima, Ioan atinge esenta credintei crestine. Pentru pagani, daca exista vreo divinitate suprema, atunci ea este o fiinta care sta undeva departe, interesandu-se prea putin de cei care i se inchina, in timp ce multe duhuri rele sunt foarte aproape. In felul acesta, ei Il ignora pe Dumnezeul cerului si cauta sa-i impace pe demoni. In unele religii orientale Dumnezeu este o idee atotprezenta, indiferenta la nevoile oamenilor, iar nadejdea omului este ca el va deveni o inexistenta in nefiinta universala. Crestinul doar cu numele mult pre adesea Il vede pe Dumnezeu ca un tiran manios, care trebuie linistit prin rugaciuni si prin pocainta sau prin rugamintile Fiului Sau. Adesea iudeii din vechime Il credeau, in mod gresit, ca Dumnezeu este o zeitate tribala care ii favoriza numai pe ai Sai si considerau ca El are ambitiile si egoismul lor, dar la o scara mai mare. Cei mai buni dintre ei Il gaseau pe Dumnezeu revelat in Sfintele Scripturi, dar adesea nu ajungeau sa inteleaga prea bine natura divina. Cand Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant, oamenii au putut sa vada ca Dumnezeu este iubire. Faptul ca Dumnezeu este iubire este o revelatie, deoarece oamenii nu ar fi putut niciodata sa descopere singuri lucrul acesta. Descoperirea aceasta este de o importanta suprema pentru binele omului. Ca Dumnezeu este duh (Ioan 4,24) este un lucru important, dar nu spune nimic cu privire la posibilitatea noastra de a ne bucura de o relatie fericita cu o astfel de fiinta. Ca ,,Dumnezeu e lumina” (1 Ioan 1,5) e un lucru satisfacator din punct de vedere intelectual, dar ideea unui Dumnezeu cu totul curat, care vede totul, poate aduce teama si nu mangaiere, deoarece tinand cont de ceea ce starea noastra, ce lucru bun poate gasi Dumnezeu in noi? Dar cand aflam ca Dumnezeu este iubire, teama este inlocuita cu incredere, si plini de speranta ne asezam in mainile Tatalui nostru ceresc, stiind ca El Se ingrijeste de noi (1 Petru 5,7). Faptul ca Dumnezeu este iubire implica ideea ca nu a existat si nu va exista vreun timp cand nu a fost sau nu va fi iubire. Natura Lui este neschimbatoare (vezi Iacov 1,17). Iubirea a fost insusirea Lui fundamentala in trecut si va continua sa fie in viitor. Putem dovedi lucrul acesta pentru noi insine, caci, asa cum zice Charles Wesley, cand vorbeste despre legatura sa cu Dumnezeu: ,,Dea lungul intregii vesnicii a dovedi Natura Ta si Numele Tau , este iubire!” (The Oxford Book of Chirstian Verse, p. 332). Declaratia ca Dumnezeu este iubire este de o valoare infinita pentru intelegerea planului de mantuire. Numai Iubirea ar oferi libertate fiintelor create si ar risca sa suporte suferinta pe care pacatul a adus-o Dumnezeirii si ingerilor, ca si oamenilor cazuti. Numai Iubirea ar fi interesata sa castige slujirea voluntara a celor care erau liberi sa mearga pe calea aleasa de ei. Iar cand a aparut pacatul, numai Iubirea ar fi putut sa aiba rabdarea si dorinta de a concepe un plan prin care universul sa ajunga sa inteleaga pe deplin esenta marii lupte dintre bine si rau si astfel sa se asigure impotriva oricarei alte manifestari a egoismului si a urii. In lupta impotriva pacatului, Dumnezeu, fiind cu adevarat iubire, poate folosi numai adevarul si iubirea, in timp ce Satana foloseste minciuni abile si forta brutala. Numai Iubirea a putut concepe planul care sa-I permita Fiului mai intai sa rascumpere neamul omenesc de sub vinovatia si puterea pacatului, prin intruparea, moartea si invierea Sa, si apoi sa devina Capetenia unui neam nou si sfant (vezi comentariul de la v. 9). Prin insasi natura Sa, Dumnezeu era constrans sa conceapa si sa puna in aplicare planul Sau minunat (Ioan 3,16). 4:9 Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El. Dragostea lui Dumnezeu. Adica dragostea care Ii apartine lui Dumnezeu, asa cum arata contextul. Fata de noi. Mai degraba ,,in noi” sau ,,printre noi” (RSV). S-a aratat. [,,A fost manifestata”, KJV]. Vezi comentariul de la cap. 1,2, unde Ioan ne spune ca viata vesnica a fost aratata in Hristos si comentariul de la cap. 3,5, unde acelasi verb e folosit cu privire la intrupare. Trimis. Forma verbului din greceste sugereaza ca actul trimiterii a avut loc in trecut, dar ca efectele lui continua. Este plin de insemnatate faptul ca rezultatele trimiterii sunt vesnice pentru Hristos: El ramane unul de-al nostru (vezi comentariul de la Ioan 1,14; vezi Vol. V, pp. 917, 918; 1126–1131). El nu a fost trimis asa cum un tata ii porunceste fiului sau sa realizeze o misiune dificila, deoarece sacrificiul lui Hristos a fost voluntar (vezi comentariul de la Ioan 10,17.18; vezi DA 22, 23). De bunavoie S-a intrupat si a murit pentru pacatosi (vezi Psalmi 40,8; Filipeni 2,5.8; Apocalipsa 13,8; PP 63, DA 23). Singurul Sau Fiu. [,,Singurul nascut”, KJV]. Gr. monogenes (vezi comentariul de la Ioan 1,14). Cuvantul monogenes face referire la Fiul apare numai in scrierile ioanine si astfel sustine ideea ca Evanghelia si epistola aceasta au acelasi autor (vezi Introducerea, paternitatea). In lume. Fiul lui Dumnezeu nu a incercat sa-l salveze pe om de la distanta. El a venit chiar pe acest pamant, desi a pastrat legatura cu Cerul (vezi comentariul de la Ioan 1,9.10). El a fost in lume, dar n-a fost niciodata ,,din lume”, la fel cum nici noi nu trebuie sa fim ,,din lume” (Ioan 17,14; 1 Ioan 4,4.5). Ca noi sa traim. Acesta este scopul principal pentru care Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau in lume (vezi comentariul de la Ioan 3,16; 10,10). In Evanghelia sa Ioan foloseste de obicei expresia ,,a avea viata”, nu verbul ,,a trai”, ca aici, dar deosebirea in frazeologie nu inseamna deosebire in inteles. Prin El. Orice forma de viata vine de la Hristos (vezi comentariul de la Ioan 1,3; Coloseni 1,16.17; Evrei 1,3). Fara Hristos nu exista viata. Dar, intr-un anumit sens, crestinul traieste ,,prin El”, deoarece singura viata care are valoare permanenta, viata vesnica, este oferita doar de Isus (vezi comentariul de la Ioan 10,10; 1 Ioan 5,11.12). 4:10 Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Dragostea. Ioan are o conceptie inalta cu privire la dragoste. El considera ca ea este cel mai maret dintre principii, el stie ca Dumnezeu Insusi este dragoste (v. 8). De aceea, cand vrea sa dea un exemplu de iubire, pentru a o defini, se indreapta spre ilustratia cea mai mareata cu putinta, iubirea incomensurabila a lui Dumnezeu pentru om. Ca noi am iubit. In limba greaca folosirea pronumelui este accentuata, cuvantul ,,noi” stand in antiteza cu ,,El”, care de asemenea este accentuat. Ioan nu neaga faptul ca cititorii L-au iubit vreodata pe Dumnezeu, dar subliniaza incapacitatea iubirii omenesti de a ilustra inalta lui conceptie despre dragoste. Iubirea omului fata de Dumnezeu nu trebuie sa produca mirare, deoarece este un raspuns natural la uimitoarea dragoste pe care a revarsat-o Dumnezeu asupra neamului omenesc (vezi v. 19). El ne-a iubit pe noi. Pronumele ,,El” este accentuat (vezi mai sus, la ,,ca noi am iubit”). Minunea iubirii divine se gaseste in faptul ca Dumnezeu a luat initiativa ei. N-a existat nici o influenta superioara pentru a-L convinge sa-i iubeasca pe oameni: acest sentiment a venit din interiorul Sau. Daca luam in considerare care sunt cei asupra carora a fost manifestata aceasta iubire, atunci ea este cu atat mai surprinzatoare, deoarece neamul omenesc nu are nimic care sa-l recomande bunavointei divine, in afara de marea lui nevoie. Totusi, dintr-un alt punct de vedere, maretul gest al lui Dumnezeu nu trebuie sa produca nici o surpriza, deoarece Ioan a explicat deja ca Dumnezeu este dragoste (v. 8), iar cine cunoaste natura lui Dumnezeu se asteapta ca El sa-Si manifeste aceasta insusire suprema pentru a rezolva starea de razvratire a omului (vezi comentariul de la Romani 5,8). A trimis pe Fiul Sau. Vezi comentariul de la v. 9. Aici forma verbului grecesc sugereaza ca actul trimiterii a fost incheiat, in contrast cu forma verbului din v. 9, care se refera la actiunea exprimata prin verb si la rezultatele ei continue. Jertfa de ispasire. Gr. hilasmos (vezi comentariul de la cap. 2,2). Pentru pacatele noastre. Literal, ,,cu privire la pacatele noastre” (vezi comentariul de la cap. 2,2). 4:11 Preaiubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii. Prea iubitilor. Aceasta este ultima ocazie cand este apar aceste cuvinte de mangaiere in aceasta epistola. Aici ele sunt folosite pentru a introduce o declaratie importanta. vezi cap. 3,2.21; 4,1.7. Daca astfel ne-a iubit Dumnezeu. Compara cu Ioan 3,16. Ioan nu are nici o indoiala ca Dumnezeu ne-a iubit, dar atrage atentia asupra iubirii Sale infinite si a felul in care s-a manifestat ea, cu scopul de a-i incuraja pe cititori sa urmeze exemplul divin. Trebuie. Gr. opheilo (vezi comentariul de la cap. 2,6). Sa ne iubim ... unii pe altii. Vezi comentariul de la cap. 3,11. Fiind constienti de iubirea fara seaman a lui Dumnezeu pentru noi, suntem obligati sa manifestam aceasta iubire in relatia cu semenii nostri. Intrucat Dumnezeu ne-a iubit atat de mult, asa nevrednici cum suntem, n-ar trebui sa-i iubim si noi pe fratii nostri, oricat de nevrednici ar parea ca sunt? A refuza sa-i iubim pe fratii nostri, care in ochii lui Dumnezeu nu sunt mai rai decat noi, inseamna a ne aseza in pozitia datornicului nerecunoscator. Acestuia i se iertase o mare datorie pe care n-ar fi putut sa o plateasca niciodata si, cu toate acestea, el l-a tras la raspundere pe un tovaras de-al sau care ii datora o mica suma de bani (vezi comentariul de la Matei 18,23–25). Suntem chemati la dragoste pentru ceilalti, iar daca fiecare cauta sa-l ajute pe fratele sau, iubirea impartasita va spori neincetat. Cu cat ajungem sa ne dam intaietate unul altuia in cinste (Romani 12,10), sa ne dam viata pentru frati (1 Ioan 3,16), cu atat ne asemanam mai mult cu Dumnezeu si cu atat mai mult iubirea noastra devine asemenea iubirii Lui. Pe masura ce poporul lui Dumnezeu se apropie de incheierea timpului de proba, vor avea loc schimbari remarcabile. Inimile crestinilor vor fi impletite intr-o iubire ca cea pe care o are Dumnezeu pentru noi, iar ei vor sta neclintiti si fara teama inaintea vrajmasilor (TM 186, 187). 4:12 Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; daca ne iubim unii pe altii, Dumnezeu ramane in noi, si dragostea Lui a ajuns desavarsita in noi. Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu. Vezi comentariul de la Ioan 1,18. In greceste cuvantul ,,Dumnezeu” apare nearticulat (la fel ca in traducerea Cornilescu), ca si in Ioan 1,18, fapt care arata ca Ioan se gandeste la natura si caracterul lui Dumnezeu, nu la persoana Sa. Cuvantul grecesc tradus ,,vazut” e diferit in cele doua pasaje. In Evanghelie Ioan foloseste cuvantul horao, un cuvant general pentru vaz; in epistola el foloseste theaomai, ,,a privi atent”, ,,a contempla” (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,1). Daca ne iubim. In Evanghelia sa Ioan explica faptul ca numai Fiul putea sa-L descopere pe Tatal, pentru ca dintre oameni numai El vazuse Dumnezeirea. Aici apostolul ne spune ca desi nu-L putem privi pe Dumnezeu, manifestand iubire Il putem avea pe Dumnezeul cel invizibil in inima noastra. Ramane. [,,Locuieste”, KJV]. Gr. meno (vezi comentariul de la cap. 2,6). Dumnezeu ramane permanent in inima celui care iubeste cu adevarat. Cum putem sa-L cunoastem personal pe Domnul mai bine decat avandu-L ca oaspete permanent in inima noastra? Dorinta de a-l vedea fizic pe Dumnezeu ocupa un loc secundar atunci cand El ramane cu adevarat impreuna cu cel credincios. Dragostea Lui. Adica dragostea lui Dumnezeu. Ar putea fi vorba ori de iubirea omului fata de Dumnezeu, ori de iubirea lui Dumnezeu pentru om (vezi comentariul de la cap. 2,5). Comentatorii nu au ajuns la un acord cu privire la sensul de aici (vezi mai jos, la ,,desavarsita”). Desavarsita. Vezi comentariul de la cap. 2,5. Propozitia ,,dragostea Lui a ajuns desavarsita in noi”, a primit mai multe interpretari. Poate insemna: (1) ca lucrarea iubirii rascumparatoare a lui Dumnezeu este desavarsit demonstrata in viata transformata a credinciosului, sau (2) ca aceeasi iubire pe care Dumnezeu a aratat-o omului este exemplificata in viata celor care-i iubesc pe fratii lor; sau (3) ca iubirea noastra fata de Dumnezeu este desavarsita atunci cand ii iubim pe fratii nostri. Aceasta este a doua din desavarsirile tratate de Ioan. Prima apare in cap. 2,5 si se refera la cei care tin cuvantul lui Hristos. Cunoastem. Ioan ne-a dat un semn prin care putem recunoaste ca Dumnezeu lucreaza in noi, si anume ,,daca ne iubim unii pe altii”. Acum el se indreapta spre un alt semn, care ne va asigura ca ramanem in El si ca El a facut din noi temple potrivite pentru a locui in ele. Cand vedem semnul acesta in viata noastra, suntem constientizati continuu, prin experienta, ca Dumnezeul invizibil locuieste in noi prin Duhul Sau. Ramanem in El. Vezi comentariul de la cap. 2,28. Prin faptul ca ne-a dat. Literal, propozitia spune: ,,pentru ca din Duhul Sau ne-a dat”. Vezi comentariul de la cap. 3,24, unde se vorbeste despre acelasi semn. Ceea ce hotaraste daca vom primi Duhul sau daca Duhul va putea sa ne foloseasca este predarea noastra in mana Sa. Mantuitorul Insusi I-a ingaduit Duhului sa-L calauzeasca in tot ce a facut (vezi comentariul de la Matei 3,16; 4,1; Luca 4,18), asa ca a putut spune ca niciodata n-a vorbit sau n-a lucrat de la Sine, ci de la Tatal, prin Duhul Sfant (Ioan 5,19.30; 14,10). Astfel, se poate spune ca a primit Duhul Sfant (vezi comentariul de la Ioan 3,34). Asa cum Tatal I-a dat Fiului Sau Duhul pentru ca El sa aiba putere de-a lungul vietii pe acest pamant, tot asa vom primi si noi Duhul de la Dumnezeu. Dar si noi avem o parte de indeplinit: trebuie sa fim bucurosi sa-L primim, trebuie sa fim gata sa urmam calea pe care El ne duce. Daca nu exista acea bunavointa in noi, darul lui Dumnezeu este inutil. Crestinii carora le scria Ioan isi deschisesera deja inima pentru a primi darul lui Dumnezeu si continuau sa aiba parte de binecuvantarile care vin o data cu prezenta Duhului. Daca urmam pilda lor, putem fi siguri ca ne vom bucura de ceea ce s-au bucurat ei. 4:13 Cunoastem ca ramanem in El si ca El ramane in noi prin faptul ca ne-a dat din Duhul Sau. Verset ce nu a fost comentat. 4:14 Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie Mantuitorul lumii. Noi. Adica apostolii (vezi comentariul de la v. 6) care Il vazusera personal pe Cel pe care L-a trimis Tatal. Pronumele este accentuat in versiunea greaca. Am vazut. Gr. theaomai, ,,a privi atent”, ,,a-si adanci privirile in”, ,,a contempla” (vezi comentariul de la v. 12). Vezi comentariul de la de la cap. 1,1, unde verbul acesta este tradus ,,am privit”. Forma verbului grecesc arata rezultatele de durata ale actiunii. Apostolii nu au uitat niciodata descoperirea lui Dumnezeu manifestata prin Isus Hristos Desi, la fel ca alti oameni, nu-L vazusera pe Dumnezeu (v. 12), Il vazusera pe Fiul Lui si aceasta era de-ajuns. Marturisim. Sau ,,dam marturie” (vezi comentariul de la cap. 1,2). Facand asa, Ioan si tovarasii sai de slujba implineau porunca Domnului si Invatatorului lor (Faptele Apostolilor 1,8). Biserica crestina a fost in mare parte zidita pe marturia ucenicilor, care studiasera natura lui Dumnezeu, asa cum fusese ea descoperita in viata Mantuitorului, si comparasera viata lui Hristos cu profetiile Vechiului Testament despre Mesia. In biserica primara erau multi care fusesera convertiti prin lucrarea Mantuitorului; altii acceptasera credinta prin marturia din Ziua Cincizecimii; multi altii crezusera datorita predicarii ulterioare a apostolilor; iar un numar si mai mare, printre care suntem si noi, au depins de marturia scrisa, asa cum se afla ea in Noul Testament. Tatal a trimis. Forma verbului din versiunea greaca este aceeasi ca in v. 9 (vezi comentariul de acolo). Ca sa fie Mantuitorul. Cuvintele ,,ca sa fie” sunt adaugate, si corect, propozitia ar suna astfel: ,,Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii”. Isus nu a devenit Mantuitor pentru ca a fost trimis, ci a fost Mantuitor atat inainte cat si dupa intrupare. In ciuda tuturor celor pe care le are de spus apostolul cu privire la lucrarea rascumparatoare, cuvantul ,,Mantuitor” apare numai intr-un singur alt loc in scrierile ioanine (Ioan 4,42), unde de asemenea este calificat prin cuvantul ,,lumii”. In ce priveste insemnatatea cuvantului ,,Mantuitor”, vezi comentariul de la Matei 1,21. Lumii. Adica al oamenilor din lume, desi lucrarea lui Hristos va cuprinde, in cele din urma, reinnoirea pamantului (Apocalipsa 21,1.5). Moartea Mantuitorului a facut cu putinta mantuirea fiecarui om din fiecare natiune (Ioan 3,16.17; 12,32). Rezultatul jertfei Sale nu este limitat la era crestina. Hristos este ,,Mielul junghiat de la intemeierea lumii” (Apocalipsa 13,8; compara cu Genesa 3,15; 4,3.4; 22,13; Numeri 21,9). Hristos este Mantuitorul tuturor celor ce vor fi in cele din urma rascumparati, indiferent de epoca in care s-a intamplat ca ei sa traiasca. 4:15 Cine va marturisi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane in el, si el in Dumnezeu. Cine. [,,Oricine”, KJV]. Vezi comentariul de la Ioan 3,16; 1 Ioan 3,4.6; Apocalipsa 22,17. Va marturisi. Sau ,,marturiseste”. Vezi comentariul de la v. 2. Isus. Ioan foloseste numele de om al Mantuitorului pentru ca doreste sa accentueze faptul ca Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 1,3; 3,23). Fiul lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la Luca 1,35, Ioan 1,14. Dumnezeu ramane. [,,Dumnezeu locuieste”, KJV]. Nu numai ca suntem ,,din Dumnezeu” (v, 2) atunci cand Il marturisim pe Mantuitorul, dar Dumnezeu ramane in inima noastre si noi ramanem in El. In felul acesta cel care Il marturiseste pe Isus dovedeste ca Dumnezeu locuieste in inima sa (compara cu v. 12, 13; cap. 2,5) si el este in Dumnezeu. Legatura dintre v. 14 si 15 se gaseste in faptul ca marturisirea credinciosului cu privire la Isus ca Fiu al lui Dumnezeu depinde de marturia apostolilor cu privire la ceea ce au vazut in viata pamanteasca a lui Hristos. Noi L-am vazut pe Hristos doar cu ochii credintei, prin paginile Sfintei Scripturi. Totusi marturia noastra personala cu privire la divinitatea Lui, intemeiata pe realitatea propriei noastre partasii cu Dumnezeu, de obicei va realiza pentru convertirea altora mai mult decat ar face-o cea mai iscusita prezentare a argumentelor doctrinare. Cu siguranta ca viata noastra trebuie sa se conformeze inaltei noastre marturisiri de credinta, daca vrem sa aiba vreo valoare pentru altii, iar insasi statornicia comuniunii noastre cu Tatal va garanta ca Hristos va fi intotdeauna vazut in noi (Galateni 2,20). Partasia pe care o putem avea a fost manifestata de Domnul nostru. El a avut intotdeauna o stransa legatura cu Dumnezeu. S-a predat in mod constant in mana Tatalui si a cautat constient sa faca voia Acestuia (vezi comentariul de la Psalmi 40,8). In ce ne priveste pe noi, experienta aceasta este sporadica, deoarece putini s-au deprins sa ramana supusi pentru un timp indelungat. Suntem inclinati sa ne luam viata din mainile Mantuitorului si sa rupem legatura care ne uneste cu Tatal. Satana isi da bine seama cat de importanta este pentru om a aceasta legatura directa cu cerul si a lucrat din greu pentru a ne lua privilegiul acesta, pe care l-am pierdut cu multa vreme in urma (Apocalipsa 12,7–10). Dar trebuie sa ne dam seama de inselaciunile sale si sa ne impotrivim straduintelor lui de a ne desparti de Dumnezeu. Intrucat a-L marturisi pe Domnul Isus Hristos este un semn al legaturii dintre Dumnezeu si om, a-L tagadui pe Mantuitorul inseamna a rupe aceasta partasie. Cand Il tagaduim, incetam sa ne mai bucuram de serviciile Lui ca Mijlocitor al nostru (Matei 10,32.33). 4:16 Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste, ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el. Si noi. Ar putea fi vorba de cei pomeniti in v. 14, adica de grupa apostolilor, care, in contrast cu universalul ,,cine”, fusesera deja considerati crestini de multi ani. Datorita acestei experientei statornicite, marturia lor merita consideratie si respect. Am cunoscut si am crezut. Forma verbelor traduse astfel arata ca Ioan si colegii lui nu doar cunoscusera si crezusera, dar continua sa faca asta. Este nevoie de credinta si de cunostinta; amandoua sunt esentiale pentru experienta crestina. Inainte de a putea sa credem in Dumnezeu, trebuie sa-L cunoastem. Trebuie sa cunoastem planul de mantuire inainte de a putea sa ii incredintam viata noastra vesnica. In plus, atat cunostinta cat si credinta pot creste treptat. Cand credem ca am invatat unele lucruri, suntem gata sa cunoastem mai multe si sa credem in ele. Astfel, nici unul din aceste procese nu poate fi vreodata incheiat. Vom continua sa cunoastem mai mult si sa credem mai mult si niciodata nu vom cunoaste pe deplin profunzimile iubirii lui Dumnezeu pentru om. Pe care o are Dumnezeu fata de noi. Mai degraba ,,o are in noi”. Forma verbului din versiunea greaca accentueaza continuitatea iubirii lui Dumnezeu fata de copiii Sai. Prepozitia ,,in” arata ca noi suntem cadrul in care se descopera iubirea lui Dumnezeu. Un crestin consacrat este manifestarea cea mai convingatoare a roadelor iubirii lui Dumnezeu; aceasta, lucrand in el, il transforma pe pacatos intr-un sfant. O astfel de iubire, care face minuni, nu poate sa nu fie recunoscuta de catre cel in care ea a lucrat si de catre semenii lui, care observa puterea ei transformatoare. In felul acesta, prin viata crestinilor, ceilalti ajung sa cunoasca si sa creada iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste. Vezi comentariul de la v. 8. Aici aceste cuvinte sunt legate de o afirmatie, in timp ce in v. 8 dupa ele urmeaza o declaratie negativa. Faptul ca Dumnezeu este dragoste a stat intotdeauna la baza rationamentului lui Ioan si a conditionat desele lui afirmatii categorice. Ramane in dragoste. Ori de cate ori ne pastram in atmosfera iubirii, inseamna ca ramanem in prezenta lui Dumnezeu. Pentru ca ramanem in dragoste, ramanem in Dumnezeu, care este dragoste (v. 8). Pentru a-L iubi mereu pe Dumnezeu si pe oameni, in ciuda influentelor contrarii, se cere vigoare spirituala, care poate fi veni numai dintr-o comuniune constanta cu Domnul. Cu privire la dificultatea de a pastra mereu partasia necesara intre noi si Dumnezeu, vezi comentariul de la v. 15. Dumnezeu ramane in el. [,,Dumnezeu in el”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza formularea ,,Dumnezeu ramane in el”. Toti cei care au gustat bucuriile acestei partasii cu Dumnezeul iubirii stiu ca rasplata este vrednica de straduinte. Satana o stie si e atat de viclean incat incearca sa tagaduiasca pe fata valoarea ei. In schimb el zugraveste multe lucruri mai putin bune in culori stralucitoare si ne indeamna sa ne concentram gandurile asupra lor chiar daca numai pentru un scurt timp. O data ce a putut sa ne abata atentia de la Dumnezeu, izbuteste adesea sa ne conduca mintea spre ganduri rele cu privire la propria persoana si la altii. Inainte de a ne da seama de primejdie, cultivam resentimente ca urmare a faptului ca atat iubirea cat si Dumnezeu au fost alungati din inima noastra. Este o tactica veche, dar functioneaza inca foarte bine! Cea mai buna aparare a noastra este sa ne concentram mintea in mod deliberat si constant asupra binecuvantarilor de care pe care le-am primit de la Dumnezeu (Psalmi 63,6; 139,17.18). Amintirea lucrurilor pe care le-a facut Dumnezeu pentru noi, a insemnatatii pe care a avut-o partasia cu El, va fi intarita si atunci cand le vom povesti altora bucuriile noastre. Astfel de marturii ii incurajeaza pe fratii nostri si ne intareste hotararea de a pastra legatura cu Cerul (Maleahi 3,16; MH 100). 4:17 Cum este El, asa suntem si noi in lumea aceasta: astfel se face ca dragostea este desavarsita in noi, pentru ca sa avem deplina incredere in ziua judecatii. El. Gr. ekeinos, ,,acel [unul]”. Cand este vorba de o persoana, in epistola de fata pronumele acesta se refera in mod constant la Hristos (cap. 2,6; 3,3.5.7.16) si e clar ca aceasta este intentia apostolului si aici, desi contextul imediat ar sugerea ca este vorba de Dumnezeu Tatal. Fara indoiala ca Ioan se gandeste la Hristos datorita rolului pe care il are Acesta la judecata (vezi comentariul de la Ioan 5,22.27; Romani 2,16). Asa suntem si noi. Ioan a vorbit deja despre asemanarea crestinului cu Mantuitorul (vezi comentariul de la cap. 3,1–3), iar acum o subliniaza din nou, pentru a-i asigura pe cititori, care vor sta in fata judecatii. Aceia care sunt cu adevarat ca Judecatorul lor n-au de ce sa se teama de judecata! Motivul pentru care credinciosul are incredere nu consta in realizarile sale imperfecte, ci in caracterul si sacrificiul ispasitor, ireprosabil al lui Hristos, Mantuitorul sau (vezi comentariul de la Filipeni 3,9; Tit 3,5; etc.). Lumea. Gr. kosmos (vezi comentariul de la cap. 2,15). Desi Ioan a ajuns cu gandul pana la ziua judecatii, el e preocupat, in primul rand, de purtarea crestinului ,,in lumea aceasta”. Tot atat de hotarat ca si oricare alt scriitor al Noului Testament, refuza sa amane asemanarea cu Hristos intr-un viitor nedefinit, si insista asupra posibilitatii ca aceasta sa fie o realitate prezenta (vezi comentariul de la cap. 3,2.9). Aici el declara ca, la fel cum Hristos este vesnic neprihanit in sfera Sa, tot asa trebuie sa fim si noi neprihaniti in sfera noastra. Cuvintele ,,in lumea aceasta” implica natura temporara a sederii noastre de aici, dar sugereaza ca trebuie sa-L reprezentam pe Hristos cat timp traim pe pamant. Notati totusi ca descrierea faptului ca suntem ca Hristos in lume e conditionata de ramanerea noastra in dragoste si in Dumnezeu (v. 16). Dragostea este cea care ne leaga de Domnul si Invatatorul nostru si ne face asemenea Lui (cap. 2,7–10; 3,10–18). Unii au considerat ca aceasta descriere nu poate fi aplicata persoanelor individuale din biserica, deoarece nici unul nu manifesta continuu dragoste altruista. Ei pretind ca descrierea poate fi adevarata numai cu privire la biserica, in totalitatea ei. Dar pana cand nu raman toti crestinii in dragoste, biserica nu poate fi, ca un intreg, asemenea lui Hristos in lume. Hristos ramane in persoane individuale, si tot prin ele Isi zideste Domnul biserica de pe pamant (Efeseni 2,19–22). Astfel. Acest cuvant poate face referire la v. 16 sau la propozitia ,,ca sa avem deplina incredere”. Ambele interpretari sunt posibile, dar stilul acestei epistole o favorizeaza pe a doua. Dragostea … in noi. [,,Dragostea noastra”, KJV]. Literal, ,,Dragostea din noi”. Aceste cuvinte se pot referi la iubirea lui Dumnezeu pentru noi si la iubirea noastra pentru Dumnezeu, despre amandoua putandu-se spune ca au ajuns la desavarsite in noi, adica in viata noastra transformata. Daca adverbul ,,astfel” face referire la v. 16, aceasta interpretare a cuvintelor ,,cu noi” se potriveste bine cu gandul ramanerii in iubire. Daca ,,astfel” face referire la ideea exprimata in continuare, atunci poate ca Ioan vrea sa spuna ca, in cazul nostru, iubirea este facuta desavarsita cand privim cu incredere la ziua judecatii. Este desavarsita. [,,Este facuta desavarsita”, KJV]. Gr. teleioo (vezi comentariul de la cap. 2,5). Pentru ca. Acest cuvant atrage atentia asupra motivului fundamental pentru care crestinul are incredere cand e confruntat cu ideea zilei judecatii. El poate fi increzator pentru ca este ca Hristos. Ca sa avem. [,,Ca sa putem avea”, KJV]. Acest verb indreapta gandul catre unul din maretele obiective asupra caruia iubirea si-a fixat atentia. Iubirea lui Dumnezeu fata de om si iubirea omului fata de Dumnezeu au ca scop comun pregatirea omului in vederea intampinarii cu incredere a zilei judecatii. Intrucat judecata va fi facuta dupa lege (Iacov 2,12) si intrucat iubirea este implinirea Legii (Romani 13,10), desavarsirea iubirii noastre este un proces esential. Incredere. [,,Indrazneala”, KJV]. Gr. parresia (vezi comentariul de la cap. 2,28). Ziua judecatii. Aceasta este singurul loc din Noul Testament unde se intalneste expresia intreaga, avand ambele substantive articulate. Efectul articolelor este de a scoate in evidenta ca este vorba despre o anumita zi sau un anumit timp, dar si ca se are in vedere o mare judecata la care sunt cercetate toate cazurile si se iau hotarari cu privire la ele. Aici Ioan nu vorbeste despre cele doua faze ale judecatii (vezi comentariul de la Apocalipsa 14,7; 20,11–15). Apostolul se asteapta sa apara inaintea scaunului de judecata al lui Hristos (vezi comentariul de la 2 Corinteni 5,10) si ii pregateste pe cititori sa fie si ei gata pentru ceasul acela solemn. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 17,31; 2 Petru 2,9. 4:18 In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Nu este frica. Ioan se refera aici la frica lasa (vezi comentariul de la Romani 8,15), nu la ,,frica de Domnul”, care este de dorit si pe care o au toti credinciosii (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 9,31; 2 Corinteni 5,11; 7,1). Frica este opusul ,,indraznelii” (1 Ioan 4,17) si nu are ce sa caute in mintea crestinului. A. E. Brooke, comentand versetul acesta, declara: ,,Fiind din natura ei egocentrica, frica nu are loc in iubire, care, in desavarsirea ei, cuprinde o deplina predare de sine. Cele doua nu pot sa coexiste” (The International Critical Commentary, The Johannine Epistles, pp. 124, 125). Ci dragostea desavarsita. Sau ,,pe de alta parte, dragostea desavarsita”. Cuvantul ,,dragoste” apare de trei ori in versetul acesta si literal este, in fiecare caz, articulat, ,,dragostea”. Apostolul vorbeste despre dragostea crestina care a ajuns deja desavarsita (v. 17). Izgoneste. Dragostea desavarsita, care se concentreaza in Dumnezeu, nu poate tolera frica aceea de rob si nici nu are nevoie sa o faca, deoarece ,,daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva?” (vezi comentariul de la Romani 8,31–39). Cel care iubeste cu adevarat nu are teama de Dumnezeu si nu trebuie sa se teama de planurile rele ale oamenilor (Matei 10,28; Evrei 13,6). Pedeapsa. [,,Chinul”, KJV]. Gr. kolasis, ,,corectare”, ,,pedeapsa”, ,,penalitate”. Izvorand dintr o viata gresit traita, frica este in sine o pedeapsa imediata, in afara de orice alta pedeapsa din viitor (vezi comentariul de la Evrei 10,26.27). Si cine se teme. Mai degraba ,,dar cine se teme” sau ,,si cine se teme” (ca in traducerea Cornilescu). Este vorba despre frica neevlavioasa, si nu de frica plina de respect simtita de adevaratul inchinator fata de Facatorul sau. N-a ajuns desavarsit. Deoarece in iubire nu este frica, cel care se teme demonstreaza ca inca n-a fost facut desavarsit cu privire la inalta forma de iubire de care vorbeste apostolul. Din fericire, el poate sa se dezvolte. Cand ajungem sa-L cunoastem pe Domnul, incepem sa-L iubim, iar frica noastra se schimba dintr-o spaima obsedanta fata de un Dumnezeu puternic si razbunator, intr-o temere ,,curata” de Domnul (Psalmi 19,9), care poate exista intre prieteni. Cu cat crestem mai mult in iubire, cu atat ne temem mai putin. Cand iubirea se va dezvolta perfect si va fi eliberata de orice urma de egoism, nu vom manifesta frica lasa fata de Dumnezeu sau de oameni. Nu ne vom teme de Dumnezeu, deoarece stim ca El este iubire. Nu ne vom teme de oameni, deoarece stim ca Prietenul nostru iubitor nu va ingadui sa vina asupra noastra nimic care sa nu fie spre binele nostru vesnic si ca El va fi cu noi ori de cate ori drumul nostru va trece prin incercari sau primejdii (Isaia 43,1–7; Romani 8,28; Ed 255). 4:19 Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai. Il. Pot fi citate dovezi textuale pentru omiterea cuvantului ,,Il”. Atunci propozitia se reduce la un singur cuvant: ,,iubim”, o afirmatie mai cuprinzatoare si probabil mai plina de insemnatate decat ,,Il iubim”. A iubi pe cineva care deja ne iubeste nu este ceva neobisnuit; dar Ioan declara ca dragostea lui Dumnezeu pentru noi a avut ca rezultat nu numai dragostea noastra fata de El, care este ceva natural, ci si dragostea noastra pentru toti oamenii. Noi iubim fara incetare, nu doar pe Dumnezeu, ci si pe toti oamenii, datorita iubirii infinite a lui Dumnezeu, pe care am gustat-o in propria noastra viata. Intai. Dumnezeu este Cel de la care vin toate (Iacov 1,17) si nimeni nu are vreo insusire aleasa care sa nu fi venit de la El. Daca nu ne-ar fi iubit Dumnezeu mai intai, noi nu am fi fost in stare sa iubim. Am fi fost parasiti in pacat si am fi manifestat ura, nu dragoste. Ioan nu inceteaza sa se minuneze de superioritatea iubirii Tatalui sau ceresc si doreste sa-i faca pe cititorii sai la fel de constienti de minunea acesteia (compara cu Romani 5,8; 2 Corinteni 5,18.19). 4:20 Daca zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu, si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Daca zice cineva. Apostolul revine la afirmatia sa ipotetica, folosita pentru a indulci mustrarile subintelese (vezi comentariul de la cap. 1,6). Se poate ca el sa se refere la invataturile false (vezi comentariul de la cap. 2,4). Eu iubesc pe Dumnezeu. E usor sa ridici o astfel de pretentie verbala, dar apostolul arata ca nu e la fel de usor sa pui la proba veridicitatea ei. Marturisirea din gura e naturala si necesara (compara cu Romani 10,9), dar nu e suficienta. Trebuie sa fie dovedita cu atitudinea fata de semeni. O cercetare a iubirii cuiva fata de fratii sai va da la iveala multe lucruri cu privire la autenticitatea dragostei sale fata de Dumnezeu. Uraste pe fratele sau. Ioan arata lamurit ce intelege el prin cuvantul ,,uraste”, punand semnul egal intre el si ,,nu iubeste”, din a doua jumatate a versetului. In alt loc din Biblie, ura nu implica mai mult decat a urmari interesul personal in detrimentul altei persoane sau a iubi pe cineva mai putin decat ar trebui (vezi comentariul de la Luca 14,26). Un mincinos. Ioan ne da o proba clara cu ajutorul careia putem sti daca Il iubim pe Dumnezeu. Daca nu trecem aceasta proba si totusi pretindem ca am trecut-o, suntem cu adevarat niste mincinosi (vezi comentariul de la cap. 2,4). Nu iubeste. Acest cuvant este sinonim cu ura, care este manifestarea activa a lipsei iubirii (vezi comentariul de la cap. 3,14.15). Pe care-l vede. [,,Pe care l-a vazut”, KJV]. Mintii umane marginite ii este e mai usor sa iubeasca ce este vazut decat ce este nevazut. Cum poate sa iubeasca … ? Dovezile textuale favorizeaza formularea ,,el nu poate iubi”. Cel care nu poate avea iubire pentru fratele sau nu poate nadajdui sa ajunga sa-L iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede. Iar cel care Il iubeste pe fratele sau face un pas inainte pentru a-L iubi pe Dumnezeu. El manifesta atributul care este caracteristica suprema a lui Dumnezeu (cap. 4,8). Asta nu inseamna ca iubirea fata de semeni este prima in importanta sau prima in ordinea aparitiei. Daca Dumnezeu, care este dragoste, nu ramane in noi, nu-l putem iubi pe fratele nostru, si e mai important sa-L iubim pe Dumnezeu decat sa-i iubim pe fratii nostri. Dar Ioan considera ca nu o putem avea pe prima fara sa o avem pe a doua, si nici invers. Ii iubim atat pe Dumnezeu cat si pe oameni, dar iubirea noastra este mult mai usor pusa la incercare prin atitudinea fata de oameni decat prin atitudinea fata de Dumnezeu. Nu-L vede. [,,Nu L-a vazut”, KJV]. Vezi comentariul de la v. 12. 4:21 Si aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu, iubeste si pe fratele sau. Aceasta este porunca. Scriitorul a aratat deja ca cel care nu-l iubeste pe fratele sau nu-L poate iubi nici pe Dumnezeu (v. 20). Acum el isi exprima ideea aceasta printr-o afirmatie (vezi cap. 1,5.6; etc.), facand referire la o anumita porunca. Desi in Scriptura nu se gaseste nici o porunca in forma citata, probabil ca Ioan se refera la cele doua porunci date de Isus (Marcu 12,29–31), care sunt luate din Deuteronom 6,4.5 si din Leviticul 19,18. S-ar putea ca sa se fi folosit de ceea ce isi amintea din invataturile Mantuitorului (Ioan 13,35; 15,12.17). De la El. In contextul lor imediat, aceste cuvinte par sa faca referire la Dumnezeu, dar in aceasta epistola Ioan vorbeste adesea despre Fiul in felul acesta (vezi comentariul de la 1 Corinteni 7,6.10). Iubeste si pe fratele sau. Apostolul a aratat ca ura fata de semeni si iubirea fata de Dumnezeu sunt incompatibile (v. 20). Aici el scoate in evidenta faptul ca iubirea fata de oameni este de fapt implinirea poruncii divine din partea celor care Il iubesc deja pe Dumnezeu.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 GC vii 4T 80 4, 5 TM 271; 1T 285 5 5T 189 7 DA 139, 638, 816; Ev 466; MB 28; ML 179; SC 59; 2T 551; 5T 85 7, 8 2T 135; 8T 137 7–11AA 548; 8T 242 8 COL 211, 316; FE 429; MB 77; PP 33; SC 10; TM 265; 5T 315; 6T 283 8–13TM 94 10 AA 334; CT 268; DA 49; FE 283; TM 245, 456; 7T 31 11 COL 245; MH 460; SL 54; 8T 320 12 DA 505; ML 173; 5T 85; 8T 137 16 AA 560; DA 816; FE 281, 283; MB 18, 42, 105, 115; ML 257; MYP 363; 3T 528 17 1T 287, 531 17, 18 AA 552 19 AA 551; COL 384; MB 22; SC 59 20 DA 505; SL 54 20, 21 3T 60 21 3T 466 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: