3:5 Si stiti ca El S-a aratat ca sa ia pacatele; si in El nu este pacat.
Stiti. Ioan apeleaza din nou la cunostintele pe care le au cititorii cu privire la planul de mantuire (vezi comentariul de la cap. 2,12–14.20.27).
S-a aratat. Gr. phaneroo, ,,a descoperi”, ,,a face cunoscut”; iar la pasiv, ,,a deveni vizibil”, ,,a ajunge cunoscut”, ,,a fi revelat”. In v. 2 si la cap. 2,28 cuvantul phaneroo este folosit cu privire la a doua venire a lui Hristos, dar aici el este aplicat la intrupare.
Sa ia. Gr. airo (vezi comentariul de la Ioan 1,25). Aici apostolul se refera la scopul principal al venirii lui Hristos, mantuirea oamenilor din pacat (vezi comentariul de la Matei 1,21). Se poate considera ca scopul acesta a fost implinit fie prin: (1) faptul ca Hristos a purtat pacatul intr-un sens ispasitor, fie prin (2) faptul ca El a distrus pacatul. Ambele interpretari sunt valabile, intrucat El indeplineste prima parte pentru a fi in stare sa o realizeze si pe a doua. Procedand astfel Mantuitorul indeparteaza nelegiuirea, a carei expresie este pacatul, si il izbaveste pe om de calcarea legii lui Dumnezeu. Insa Hristos va indeparta numai pacatul celor care doresc sa fie eliberati de el.
Tinand cont de cadrul in care face Ioan aceasta afirmatie, trebuie observat faptul ca Hristos S-a aratat pentru a lua pacatul, nu pentru a indeparta legea. Gnosticii sustineau ca restrictiile legii erau inlaturate in dreptul lor; dar Ioan stie ca Hristos a pastrat legea, in timp ce a indepartat calcarea ei (vezi comentariul de la Matei 5,17–19; Romani 3,31).
Pacatele. [,,Pacatele noastre”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea cuvantului ,,noastre”. Aceasta omitere nu afecteaza intelesul fundamental al cuvintelor lui Ioan, dar adaugarea cuvantului ,,noastre” da mai multa forta personala soliei si arata ca apostolul nu vorbeste despre pacat in general, ci despre pacatul crestinului, in mod individual.
In El nu este pacat. Literal, ,,pacat in El nu este”. In Hristos nu exista nici principiul, nici actul pacatului. Ioan foloseste timpul prezent pentru a accentua ideea ca pacatul n-a avut niciodata loc in viata lui Hristos, fie pe pamant, fie in cer. Isus a fost ispitit, dar ispita in sine nu intineaza. Un om este intinat numai cand cedeaza ispitei. Mantuitorul nostru Si-a dat seama de ispitele care-L asaltau din toate partile (Evrei 4,15), dar niciodata, nici macar pentru o clipa, nu a permis gandurilor Sale sa se impotriveasca vointei Tatalui. Pacatul Il inconjura fara incetare. L-a chinuit toata viata, dar n-a gasit ecou in El (Ioan 14,30). El a ramas neatins de pacat. Cel fara pacat a fost facut pacat pentru noi (vezi comentariul de la 2 Corinteni 5,21). A fost socotit calcator al legii (Isaia 53,12) si tratat ca cel mai ticalos dintre pacatosi, dar nu din cauza vreunui pacat al Sau.