3:4 Oricine face pacat, face si faradelege; si pacatul este faradelege.
Oricine. Ioan afirma opusul atat pentru a completa afirmatia anterioara cat si pentru a o confirma. Toti cei care au aceasta nadejde se curata; toti cei care fac pacat, fac si faradelege.
Pacat. Gr. hamartia, ,,gresire a tintei”, ,,fapta rea”, ,,un pacat”, de la hamartano, ,,a nu atinge tinta”, ,,a gresi”, ,,a face ceva rau”, ,,a merge gresit”, ,,a pacatui”. Este un cuvant folosit in Biblie pentru actul de abatere de la Legea lui Dumnezeu, de violare a legii morale. Intr-un sens mai restrans, hamartia este calcarea legii morale date de Dumnezeu. Cuvantul poate sa se refere si la principiul si puterea care il fac pe om sa savarseasca pacatul (vezi comentariul de la Romani 5,12), dar este clar ca aici Ioan se refera la fapta rea in sine.
Literal, versiunea greaca spune: ,,pacatul”. Nu reiese insa ca Ioan se refera la un anumit pacat si nici contextul nu identifica ,,pacatul”, dar folosirea articolului hotarat sugereaza ca scriitorul vorbeste despre toate tipurile de pacat ca un singur pacat, pacatul care da nastere despartirii dintre Dumnezeu si om (compara cu Isaia 59,2).
Face si faradelegea. [,,Calca si legea”, KJV]. Literal, ,,si faradelege face”. Exprimarea din KJV este mai degraba o traducere libera a textului grecesc. Cuvantul ,,faradelege” este traducerea grecescului anomia (,,lipsa conformarii cu legea”, ,,nelegiuire”), alcatuit din a-, ,,fara”, si nomos, ,,lege” (vezi comentariul de la Matei 7,23; Romani 6,19; 2 Tesaloniceni 2,3.7). Legand anomia cu hamartia, apostolul scoate in evidenta stransa legatura dintre pacat si faradelege. Cu limpezimea obisnuita exprimari sale, el face legatura asta de doua ori mai clara, reafirmand-o in declaratia care urmeaza.
Si pacatul este faradelege. [,,Deoarece pacatul este calcarea legii”, KJV]. Literal, ,,si pacatul este faradelegea”. Articularea hotarata a fiecarui substantiv le face interschimbabile: orice pacat este faradelege si orice faradelege este pacat. In felul sau simplu si patrunzator, Ioan descopera adevaratul caracter al pacatului. El declara ca pacatul este o nesocotire a legii lui Dumnezeu. Pentru definitii ale ,,legii”, vezi comentariul de la Proverbe 3,1; Matei 5,17; Romani 2,12; 3,19. Dumnezeu a dat legi pentru a-i conduce pe oameni, pentru a-i face sa se bucure pe deplin de viata, pentru a-i izbavi de rau si pentru a-i calauzi spre bine (vezi comentariul de la Exodul 20,1).
Legea divina este o transcriere a caracterului lui Dumnezeu. Isus a venit pentru a le descoperi oamenilor caracterul Tatalui Sau. Asadar El este legea detaliata si demonstrata. Cine vrea sa traiasca in armonie cu Legea lui Dumnezeu trebuie sa priveasca la Isus si sa imite viata Sa. Legea ar putea fi rezumata in cuvintele: ,,fii ca Dumnezeu” sau ,,fii ca Isus”. Transformarea caracterului oamenilor dupa chipul divin este scopul principal al planului de mantuire. Legea descopera caracterul lui Dumnezeu si al lui Hristos: planul de mantuire ofera har care da putere pentru transpunerea in viata a fiecarei virtuti.