3:19 Prin aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar, si ne vom linisti inimile inaintea Lui,
Prin aceasta vom cunoaste. [,,Si prin aceasta cunoastem”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea conjunctiei ,,si”, aducand astfel versetul in armonie cu constructia obisnuita folosita de Ioan (vezi comentariul de la v. 16). De asemenea, dovezile textuale favorizeaza folosirea timpului viitor, ,,vom cunoaste”. Spre deosebire de constructiile similare din v. 10, 16; cap. 2,3, cuvintele ,,prin aceasta” par sa se refere la versetul precedent (v. 18), iar scriitorul da de inteles ca atunci cand practicam principiul enuntat aici, vom capata convingerea despre care vorbeste el. Cand iubim cu fapta si cu adevarul, primim asigurarea realitatii convertirii noastre. In felul acesta, propriile noastre roade confirma sau infirma autenticitatea marturisirii noastre de credinta, la fel cum viata altora marturiseste despre sinceritatea lor (Matei 7,16–20).
Din adevar. Compara cu v. 18, unde de asemenea se face referire la adevar. Cei care iubesc cu fapta si cu adevarul sunt copii ai adevarului.
Ne vom linisti. [,,Ne vom asigura”, KJV]. Gr. peitho, aici ,,a convinge” sau ,,a linisti”. Convingerea ca suntem nascuti din Dumnezeu ne va da o incredere noua, care va da liniste inimii si ne va face in stare sa venim la Dumnezeu in ciuda pacatoseniei noastre.
Inimile. [,,Inimile noastre”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru exprimarea ,,inima noastra”, ca in v. 20. In versiunea din limba greaca folosirea singularului este idiomatica. Aici inima poate fi luata drept constiinta (vezi comentariul de la Matei 5,8).
Inaintea Lui. Adica inaintea lui Dumnezeu sau in prezenta lui Dumnezeu. E relativ usor sa-ti linistesti inima cand judecata e facuta dupa normele omenesti; dar e cu totul altceva sa stai in prezenta lui Dumnezeu si sa ai inima linistita. Totusi Ioan ne asigura ca lucrul acesta este posibil. Cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atat devenim mai constienti de propriile noastre nedesavarsiri si cu atat mai mare devine nevoia de a revedea motivele pentru care ar trebui sa ne incredem in meritele Mantuitorului nostru (vezi cap. 2,1.2). Astfel, pentru ca ii iubim pe frati cu fapta si cu adevarul, putem sta fara teama inaintea Tatalui nostru ceresc.