3:15 Oricine uraste pe fratele sau, este un ucigas; si stiti ca nici un ucigas n-are viata vesnica ramanand in el.
Oricine. Vezi comentariul de la v. 9. Ioan e atat de sigur de corectitudinea analizei sale incat poate folosi acest cuvant stiind ca este cu totul adevarat. Uraste. Comparatia cu v. 14 arata ca ,,a uri” este sinonim cu ,,a nu iubi”. Lipsa iubirii marcheaza prezenta urii. Este evident ca pentru Dumnezeu nu exista teren neutru.
Ucigas. Gr. anthropoktonos, literal ,,ucigas de oameni”. In Noul Testament cuvantul acesta apare numai aici si la Ioan 8,44. Apostolul arata intr-un mod impresionant care este rezultatul final al urii. In afara de violenta fizica, ce curma viata unui om, mai sunt si alte cai de a-l ucide. Calomnia il poate descuraja atat de tare incat sa-l impiedice sa-si dezvolte pe deplin insusirile innascute, si astfel este distrusa o parte din viata pe care ar fi putut sa o traiasca. Insasi constienta faptului ca sunt in dizgratia unor membri importanti ai bisericii e de ajuns pentru a stinge ardoarea unora si poate chiar sa ii faca sa-si piarda credinta in Hristos si astfel sa moara spiritual.
Stiti. Scriitorul apeleaza aici la cea ce este de la sine inteles. Nu este nevoie de multe cunostinte teologice pentru a sti ca un ucigas nu este un candidat potrivit pentru viata vesnica. Daca erau necesare dovezi biblice, atunci Mantuitorul explicase ca uciderea si-a avut obarsia in diavolul (Ioan 8,44), iar Pavel scrisese ca cei care sunt vinovati de omor nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (Galateni 5,21). Asta nu inseamna ca uciderea si ura sunt pacate de neiertat, ci ca nu putem intra in viata daca savarsim in continuare astfel de pacate. Putem fi spalati de orice pacat (vezi 1 Ioan 1,9).
Ramanand in el. Viata vesnica ramane in noi doar cand Hristos locuieste in inima. Dar El nu poate locui in inima care e plina de ura, iar ,,cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata” (cap. 5,11.12).