3:14 Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati. Cine nu iubeste pe fratele sau, ramane in moarte.
Noi stim. In acord cu interesele comune sugerate in v. 13, Ioan se include in randul cititorilor si continua sa faca asa (compara cu v. 16, 18, 19; etc.). Crestinii cunosc unele lucruri pe care cei necredinciosi nu le stiu, si care ii poate intari si calauzi intr-o purtarea evlavioasa constanta. Natura acestei cunoasteri este explicata in propozitia urmatoare.
Am trecut. Gr. metabaino, ,,a trece [de la un loc la altul]”, ,,a muta”, ,,a pleca”. Forma verbului din greaca arata ca Ioan se refera la cei care trecusera la o noua experienta si ramasesera acolo, ca imigranti asezati definitiv in tara pe care au ales-o.
Din moarte la viata. Literal, ,,de la moarte la viata”. Prezenta articolului hotarat (in original) langa ,,moarte” si ,,viata” arata ca aceste doua stari sunt doua taramuri diferite, iar oamenii se pot afla fie in unul, fie in altul. De la natura, toti oamenii sunt cetateni ai imparatiei mortii (Efeseni 2,1–3), dar crestinul, ca rezultat al darului divin, a trecut in imparatia vietii vesnice (1 Ioan 5,11.12; vezi comentariul de la cap. 3,2).
Iubim pe frati. In timp ce indemnul ,,sa ne iubim unii pe altii” este destul de frecvent in Noul Testament (Ioan 13,34; 1 Petru 1,22; 1 Ioan 3,11; etc.), propozitia ,,iubim pe frati” apare numai aici si poate primi multe interpretari. Cei care au trecut de la moarte la viata nu-si manifesta afectiunea doar intr-un cerc restrans, de cunostinte, ci isi extind iubirea la toti fratii de credinta (vezi comentariul de la 1 Petru 2,17). Facand asa ei dovedesc ca au parasit lumea mortii si au intrat in imparatia vietii vesnice. Ei au inceput deja sa exercite virtutile care le vor apartine vesnic, care sunt fundamentale pentru imparatia cerului. Ca sa poata fi in armonie cu principiile imparatiei pentru care se pregateste, este foarte important pentru crestin sa-si iubeasca fratii,.
Nu iubeste. Dovezile textuale favorizeaza omiterea cuvintelor ,,pe fratele sau”, lasand doar afirmatia mai generala, ,,cine nu iubeste, ramane in moarte”. Aceasta include, fireste, pe cei care nu-i iubesc pe fratii lor. Lipsa iubirii arata ca persoana respectiva este inca moarta in pacat. Propozitia este un exemplu al obiceiului apostolului de a relua o afirmatie printr-o negatie (vezi comentariul de la cap. 1,5). Daca iubirea de frati dovedeste posedarea vietii vesnice, lipsa acestei iubiri dovedeste ca persoana inca nu a trecut ,,la viata”, ci ramane in acea ,,moarte” din care altii au fost izbaviti.