3:12 nu cum a fost Cain, care era de la cel rau, si a ucis pe fratele sau. Si pentru ce l-a ucis? Pentru ca faptele lui erau rele, iar ale fratelui sau erau neprihanite.
Cain. Aici este singurul loc din epistola aceasta unde se face referire directa la un incident din Vechiul Testament. Ioan il prezinta pe Cain ca un exemplu concludent in privinta lipsei de iubire frateasca. Se poate observa ca istoricitate uciderii lui Abel de catre Cain nu este pusa la indoiala: apostolul accepta ca relatarea din Genesa este autentica si analizeaza cauzele faptei lui Cain (vezi comentariul de la Genesa 4,8–15).
De la cel rau. Cain a dovedit ca este un fiu al diavolului, la fel cum un crestin poate dovedi ca este copilul lui Dumnezeu (vezi comentariul de la v. 10). A ucis. Gr. sphazo, ,,a omori”, ,,a macelari”, ,,a sacrifica”. Cuvantul acesta apare in Noul
Testament numai aici si in Apocalipsa (cap. 5,6; 6,4; etc).
Pentru ce? Literal, ,,din care pricina?” Cu intrebarea aceasta Ioan cauta sa-i stimuleze pe cititori sa cerceteze motivele care au stat in spatele uciderii lui Abel de catre Cain si introduce o explicatie a urii pe care lumea o manifesta fata de crestin (v. 13).
Faptele lui erau rele. Cuvintele acestea sunt un comentariu inspirat al scenei descrise in Genesa 4,1–15. Ioan priveste dincolo de aparentele evenimentului si observa ca adevarata cauza a urii si a geloziei lui Cain fata de Abel a fost contrastul dintre ,,faptele” celor lor (vezi comentariul de la Evrei 11,4). Faptele, care isi au izvorul in gandurile oamenilor, arata caracterul, si reiese ca adevarata natura a lui Cain s-a dat pe fata inainte de actul culminant al uciderii. Abel nu avea nici o greseala care sa scuze sau sa explice fapta abominabila a lui Cain. Ascultarea smerita fata de Dumnezeu, de care a dat dovada Abel, a trezit ura si invidia fratelui sau. Unica jignire pe care i-a adus-o Abel era neprihanirea lui. In constiinta sa Cain se simtea condamnat, si s-a vazut pus fata in fata cu alegerea de a-si recunoaste pacatul sau de a-l ucide pe Abel, care-l facea sa fie constient de pacatosenia lui (PP 74). La fel s-a intamplat si cu liderii religiosi evrei atunci cand l-au condamnat pe Isus la moarte.