3:10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau.
Prin aceasta. Cu versetul acesta Ioan incepe o noua sectiune a epistolei sale (v. 10–18). El face aceasta tranzitie treptat, vorbind despre ,,copiii lui Dumnezeu”, adica cei care sunt nascuti din Dumnezeu, despre care a vorbit deja de la cap. 2,29 pana la 3,9. Acum el arata ca acesti copii ai lui Dumnezeu se vor iubi unii pe altii, in timp ce aceia care apartin diavolului vor ii vor uri pe fratii lor.
Se cunosc. [,,Se dau pe fata”, KJV]. Adica se dau pe fata pentru oameni, deoarece Dumnezeu n-are nevoie sa fie informat cu privire la caracterul propriilor Sai copii si ii cunoaste pe cei care nu-I apartin.
Copiii lui Dumnezeu. Aici Ioan se refera la cei care au fost nascuti din Dumnezeu (vezi comentariul de la v. 9; compara cu cel de la Ioan 1,12). Copiii diavolului. Vezi comentariul de la v. 8.
Nu traieste in neprihanire. Aici Ioan afirma opusul adevarului prezentat anterior: ,,oricine traieste in neprihanire este nascut din El” (vezi cap. 2,29). Daca afirmativul este adevarat, atunci si negativul este. Nu exista teren neutru in comportament: acela care ,,nu traieste in neprihanire” face raul si prin aceasta demonstreaza ca nu este ,,din Dumnezeu”, ci in comportamentul sau se lasa condus de diavol.
Nu iubeste. Invatatorii gnostici (vezi Introducerea, tema) se credeau alesi, dar nu manifestau iubire fata de semenii lor. Ioan arata acum ca adevaratul crestin nu poate sa nu-si iubeasca fratele.