Printable Mode1 Ioan, 3
|
3:1 Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El. Vedeti. [,,Priviti”, KJV]. In cap. 2,29 apostolul a introdus ideea nasterii din Dumnezeu. El intelege ca o astfel de nastere e datorata iubirii divine. Acest lucru il face sa cerceteze iubirea divina si felul de purtare pe care ea ar trebui sa-l produca in credincios. Acum el ii indeamna pe cititori sa fie partasi ai unor astfel de ganduri, contempland iubirea fara seaman a Tatalui. Ce.[,,Ce fel”, KJV]. Gr. potapos, un interogativ care initial a insemnat ,,din ce tara?”, dar cu timpul a ajuns sa insemne ,,ce fel de?” sau ,,ce calitate?”, adesea implicand o uimire admirativa (compara cu Matei 8,27; Marcu 13,1; Luca 1,29). Contempland inaltimea si adancimea incomensurabile ale iubirii divine, Ioan este absorbit si uimit. Dragoste. Gr. agape (vezi comentariul de la 1 Corinteni 13,1; compara cu cel de la Matei 5,43.44), un cuvant care e folosit numai de 9 ori in cele patru Evanghelii, dar de peste 100 de ori in restul Noului Testament. Ioan foloseste substantivul agape si verbul inrudit, agapao, ,,a iubi” nu mai putin de 46 de ori in epistola aceasta. El este atat de captivat de maretia iubirii divine incat tema aceasta ii umple inima, asa cum ar trebui sa umple inima tuturor crestinilor. Ne-a aratat. [,,Ne-a oferit”, KJV]. Gr. didomi, ,,a da”. Folosirea timpului trecut scoate in evidenta faptul ca actiunea este incheiata, dar rezultatele ei sunt in desfasurare. Nimic nu poate schimba faptul ca Dumnezeu Si-a revarsat iubirea asupra omenirii, in general, si asupra copiilor Sai spirituali, in particular. Oamenii pot raspunde acestei iubiri sau o pot trata cu dispret, dar in ceea ce-L priveste pe Dumnezeu, El a turnat-o irevocabil asupra fapturilor Sale. Tatal. Folosirea acestui termen legat de familie precede, fireste, expresia ,,copii ai lui Dumnezeu”. Numim. [,,Sa fim chemati”, KJV]. Desi acest verb s-ar putea sa nu se refere la chemarea divina, in sensul ei paulin (Romani 8,28–30), el este o referire clara la actul indurator al lui Dumnezeu de a-i primi pe pacatosi in familia Sa si de a-i numi copii ai Sai. Copii ai lui Dumnezeu. [,,Fii ai lui Dumnezeu”, KJV]. Vezi comentariul de la Ioan s1,12. Dovezile textuale favorizeaza adaugarea propozitiei ,,si suntem” (ca in traducerea Cornilescu). Aceste cuvinte suplimentare, in armonie cu stilul lui Ioan (compara cu 1 Ioan 1,2), subliniaza realitatea calitatii de fii, care exista nu numai in mintea lui Dumnezeu, dar si in viata credinciosilor. [,,De aceea”, KJV]. Literal, ,,prin aceasta” sau ,,din cauza aceasta”, facand referire inapoi, la calitatea de fii, motivul pentru care lumea nu-l recunoaste pe crestin, si inainte, la declaratia ca lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu. Lumea. Aici fiind vorba de cei care I se opun lui Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 2,15). Cunoaste. Gr. ginosko (vezi comentariul de la cap. 2,29). Fraza aceasta poate fi parafrazata astfel: ,,lumea nu ne recunoaste, deoarece niciodata nu L-a cunoscut pe Dumnezeu”. Oamenii lumesti au refuzat sa-L cunoasca pe Tatal si fireste ca nu pot sau nu vreau sa-i recunoasca pe cei pe care Dumnezeu ii numeste copii ai Sai. Cu cat copiii lui Dumnezeu reflecta mai mult caracterul Sau, cu atat mai mult vor atata mania celor care au respins iubirea Lui. Desi necredinciosii au toate motivele sa-i iubeasca pe crestini, datorita vietii lor pline de bunatate si cinste, acestia nu ar trebui sa fie surprinsi ca, dimpotriva, sunt urati (compara cu Matei 5,10–12; 10,16–18). 3:2 Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a aratat inca. Dar stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este. Prea iubitilor. O formula potrivita de adresare, deoarece Ioan vorbeste despre iubire. El foloseste frecvent acest cuvant de-a lungul epistolei sale (v. 21; cap. 4,1.7.11). Acum. Acum, desi suntem inca nedesavarsiti, inca mai cadem in pacat si nu suntem inca modelati dupa chipul Tatalui, se spune ca suntem ,,copii ai lui Dumnezeu” (vezi comentariul de la Matei 5,48). Lucrul acesta este posibil si adevarat, deoarece am fost primiti de Cel prea iubit si, prin Reprezentatul nostru, suntem considerati ca fiind deja in cer (Efeseni 1,5–7; 2,4–6). Neprihanirea Sa a fost acceptata in locul pacatoseniei noastre (PP 431) si stam inaintea Tatalui pe deplin imbracati in Hristos, astfel incat noi insine nu mai suntem vazuti (COL 311, 312). Arata. [,,Apare”, KJV]. Literal, propozitia spune: ,,inca nu este dat pe fata” (vezi comentariul de la cap. 2,28). Apostolul arata ca el socoteste desavarsirea finala a caracterului si a trupului ca fiind sigura. Inca. O astfel de schimbare este inca in viitor (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,51.52; Filipeni 3,20.21). Cand Se va arata El. Sau ,,cand se va da pe fata”. Versiunea greaca permite in ambele exprimari. Amandoua sunt acceptabile din punct de vedere teologic, deoarece se refera la acelasi timp. Vezi comentariul de la cap. 2,28. Ca El. Aceste cuvinte atrag atentia asupra implinirii planului lui Dumnezeu pentru omul cazut – refacerea chipului divin. Omul a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu (vezi Genesa 1,26), dar pacatul a distrus aceasta asemanare. Intentia lui Dumnezeu este de a o reface, dandu-i omului biruinta asupra pacatului si asupra oricarei ispite (vezi comentariul de la Romani 8,29; Coloseni 3,10; vezi DA 37, 38, 391, 827; COL 194). Restaurarea chipului divin va fi incheiata la a doua venire (1 Corinteni 15,51–53; Filipeni 3,20.21). Pentru ca Il vom vedea. Cand Hristos a trait pe pamant numai cei iluminati spiritual au inteles divinitatea Sa (Matei 16,17). De aceeasi maturitate spirituala trebuie sa dea dovada si cei care Il vor vedea pe Hristos in ziua de pe urma. Asa cum este. Sau ,,chiar asa cum este”. Cei care L-au vazut pe Isus din Nazaret nu L-au vazut pe Fiul lui Dumnezeu asa cum este El, deoarece slava Sa dumnezeiasca era acoperita de natura umana (DA 43). Dar cand va veni a doua oara, El se va arata in slava Sa (Matei 25,31) si cei care Il vor privi vor vedea adevarata Lui splendoare. 3:3 Oricine are nadejdea aceasta in El, se curata, dupa cum El este curat. Are nadejdea aceasta. Scriitorul nu se refera la cei care de-abia nadajduiesc in aratarea Mantuitorului, ci la credinciosul a carui credinta in revenirea lui Hristos este puternica. In El. Sau ,,cu privire la El”, adica la Hristos. Ioan vorbeste in primul rand despre speranta care este centrata in Isus, nu despre nadejdea care exista in cel care spera. Se curateste. Gr. hagnizo, ,,a curati de intinaciune”, ,,a purifica”. Cuvantul este folosit atat cu privire la curatirea ceremoniala, cat si cu privire la cea morala (Ioan 11,55; Faptele Apostolilor 21,24.26; 24,18; Iacov 4,8; 1 Petru 1,22). Omul pacatos nu se poate curati singur. El e vandut pacatului si cu totul dependent de Mantuitorul in ceea ce priveste curatirea (Ieremia 17,9; Ioan 3,3; 15,4.5; Romani 8,7). Cu toate acestea, exista ceva pe care omul, cu ajutor divin, trebuie sa faca pentru sine (vezi comentariul de la Filipeni 2,12.13). Lucrarea aceasta cere veghe si rugaciune serioase (Efeseni 6,13–18; Coloseni 4,2; Apocalipsa 3,3). Lucrul cel mai important pentru care trebuie sa se lupte crestinul este a pastra credinta in biruinta pe care Hristos a castigat-o pentru el si a trai crezand ca harul Sau este suficient pentru a ne da puterea de a birui orice incercare (Galateni 2,20; Filipeni 4,13; SC 47, 38; MH 159). Prin declaratia sa cu privire la curatie, Ioan respinge invatatura gnosticilor, cum ca nadejdea crestina poate fi pastrata fara a avea legatura cu moralitatea persoanei in cauza. Toti cei care doresc cu adevarat sa-L vada pe Hristos se vor stradui sa ajunga curati. Dupa cum El este curat. Crestinul trebuie sa atinga nivelul de curatie pe care l-a atins Hristos (vezi comentariul de la Filipeni 3,8–15). El a castigat biruinta asupra tuturor ispitelor (vezi comentariul de la Ioan 8,41; 2 Corinteni 5,21; 1 Petru 3,22) si a facut cu putinta pentru toti oamenii sa traiasca o viata de biruinta (vezi comentariul de la Matei 1,21; Romani 7,24.25; 8,1.2; 1 Ioan 1,9). 3:4 Oricine face pacat, face si faradelege; si pacatul este faradelege. Oricine. Ioan afirma opusul atat pentru a completa afirmatia anterioara cat si pentru a o confirma. Toti cei care au aceasta nadejde se curata; toti cei care fac pacat, fac si faradelege. Pacat. Gr. hamartia, ,,gresire a tintei”, ,,fapta rea”, ,,un pacat”, de la hamartano, ,,a nu atinge tinta”, ,,a gresi”, ,,a face ceva rau”, ,,a merge gresit”, ,,a pacatui”. Este un cuvant folosit in Biblie pentru actul de abatere de la Legea lui Dumnezeu, de violare a legii morale. Intr-un sens mai restrans, hamartia este calcarea legii morale date de Dumnezeu. Cuvantul poate sa se refere si la principiul si puterea care il fac pe om sa savarseasca pacatul (vezi comentariul de la Romani 5,12), dar este clar ca aici Ioan se refera la fapta rea in sine. Literal, versiunea greaca spune: ,,pacatul”. Nu reiese insa ca Ioan se refera la un anumit pacat si nici contextul nu identifica ,,pacatul”, dar folosirea articolului hotarat sugereaza ca scriitorul vorbeste despre toate tipurile de pacat ca un singur pacat, pacatul care da nastere despartirii dintre Dumnezeu si om (compara cu Isaia 59,2). Face si faradelegea. [,,Calca si legea”, KJV]. Literal, ,,si faradelege face”. Exprimarea din KJV este mai degraba o traducere libera a textului grecesc. Cuvantul ,,faradelege” este traducerea grecescului anomia (,,lipsa conformarii cu legea”, ,,nelegiuire”), alcatuit din a-, ,,fara”, si nomos, ,,lege” (vezi comentariul de la Matei 7,23; Romani 6,19; 2 Tesaloniceni 2,3.7). Legand anomia cu hamartia, apostolul scoate in evidenta stransa legatura dintre pacat si faradelege. Cu limpezimea obisnuita exprimari sale, el face legatura asta de doua ori mai clara, reafirmand-o in declaratia care urmeaza. Si pacatul este faradelege. [,,Deoarece pacatul este calcarea legii”, KJV]. Literal, ,,si pacatul este faradelegea”. Articularea hotarata a fiecarui substantiv le face interschimbabile: orice pacat este faradelege si orice faradelege este pacat. In felul sau simplu si patrunzator, Ioan descopera adevaratul caracter al pacatului. El declara ca pacatul este o nesocotire a legii lui Dumnezeu. Pentru definitii ale ,,legii”, vezi comentariul de la Proverbe 3,1; Matei 5,17; Romani 2,12; 3,19. Dumnezeu a dat legi pentru a-i conduce pe oameni, pentru a-i face sa se bucure pe deplin de viata, pentru a-i izbavi de rau si pentru a-i calauzi spre bine (vezi comentariul de la Exodul 20,1). Legea divina este o transcriere a caracterului lui Dumnezeu. Isus a venit pentru a le descoperi oamenilor caracterul Tatalui Sau. Asadar El este legea detaliata si demonstrata. Cine vrea sa traiasca in armonie cu Legea lui Dumnezeu trebuie sa priveasca la Isus si sa imite viata Sa. Legea ar putea fi rezumata in cuvintele: ,,fii ca Dumnezeu” sau ,,fii ca Isus”. Transformarea caracterului oamenilor dupa chipul divin este scopul principal al planului de mantuire. Legea descopera caracterul lui Dumnezeu si al lui Hristos: planul de mantuire ofera har care da putere pentru transpunerea in viata a fiecarei virtuti. 3:5 Si stiti ca El S-a aratat ca sa ia pacatele; si in El nu este pacat. Stiti. Ioan apeleaza din nou la cunostintele pe care le au cititorii cu privire la planul de mantuire (vezi comentariul de la cap. 2,12–14.20.27). S-a aratat. Gr. phaneroo, ,,a descoperi”, ,,a face cunoscut”; iar la pasiv, ,,a deveni vizibil”, ,,a ajunge cunoscut”, ,,a fi revelat”. In v. 2 si la cap. 2,28 cuvantul phaneroo este folosit cu privire la a doua venire a lui Hristos, dar aici el este aplicat la intrupare. Sa ia. Gr. airo (vezi comentariul de la Ioan 1,25). Aici apostolul se refera la scopul principal al venirii lui Hristos, mantuirea oamenilor din pacat (vezi comentariul de la Matei 1,21). Se poate considera ca scopul acesta a fost implinit fie prin: (1) faptul ca Hristos a purtat pacatul intr-un sens ispasitor, fie prin (2) faptul ca El a distrus pacatul. Ambele interpretari sunt valabile, intrucat El indeplineste prima parte pentru a fi in stare sa o realizeze si pe a doua. Procedand astfel Mantuitorul indeparteaza nelegiuirea, a carei expresie este pacatul, si il izbaveste pe om de calcarea legii lui Dumnezeu. Insa Hristos va indeparta numai pacatul celor care doresc sa fie eliberati de el. Tinand cont de cadrul in care face Ioan aceasta afirmatie, trebuie observat faptul ca Hristos S-a aratat pentru a lua pacatul, nu pentru a indeparta legea. Gnosticii sustineau ca restrictiile legii erau inlaturate in dreptul lor; dar Ioan stie ca Hristos a pastrat legea, in timp ce a indepartat calcarea ei (vezi comentariul de la Matei 5,17–19; Romani 3,31). Pacatele. [,,Pacatele noastre”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea cuvantului ,,noastre”. Aceasta omitere nu afecteaza intelesul fundamental al cuvintelor lui Ioan, dar adaugarea cuvantului ,,noastre” da mai multa forta personala soliei si arata ca apostolul nu vorbeste despre pacat in general, ci despre pacatul crestinului, in mod individual. In El nu este pacat. Literal, ,,pacat in El nu este”. In Hristos nu exista nici principiul, nici actul pacatului. Ioan foloseste timpul prezent pentru a accentua ideea ca pacatul n-a avut niciodata loc in viata lui Hristos, fie pe pamant, fie in cer. Isus a fost ispitit, dar ispita in sine nu intineaza. Un om este intinat numai cand cedeaza ispitei. Mantuitorul nostru Si-a dat seama de ispitele care-L asaltau din toate partile (Evrei 4,15), dar niciodata, nici macar pentru o clipa, nu a permis gandurilor Sale sa se impotriveasca vointei Tatalui. Pacatul Il inconjura fara incetare. L-a chinuit toata viata, dar n-a gasit ecou in El (Ioan 14,30). El a ramas neatins de pacat. Cel fara pacat a fost facut pacat pentru noi (vezi comentariul de la 2 Corinteni 5,21). A fost socotit calcator al legii (Isaia 53,12) si tratat ca cel mai ticalos dintre pacatosi, dar nu din cauza vreunui pacat al Sau. 3:6 Oricine ramane in El, nu pacatuieste; oricine pacatuieste, nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut. Oricine ramane. Aceasta este inca una din declaratiile categorice ale lui Ioan (vezi cap. 2,23; 3,4.9.15; 4,15; 5,1). Verbul ,,ramane” poate sugera dorinta activa de a ramane in legatura cu Hristos. Forma verbului din versiunea greaca arata continuitate – oricine continua sa ramana. Nu pacatuieste. Sau ,,nu continua sa pacatuiasca” sau ,,nu pacatuieste in mod obisnuit”, asa cum da de inteles verbul in greceste. Aici apostolul vorbeste despre pacatul care a devenit obicei, nu despre greseli ocazionale, pe care orice crestin e inclinat sa le faca (vezi comentariul de la cap. 2,1). Ioan stie ca toti crestinii sunt ademeniti la pacat (cap. 1,8.10), dar el cunoaste si leacul pentru astfel de greseli (cap. 1,9; 2,1). Aici el vorbeste despre starea ideala la care poate ajunge cineva care obisnuieste sa ramana in prezenta protectoare a Mantuitorului cel sfant. Oricine pacatuieste. Adica oricine este obisnuit sa pacatuiasca (vezi mai sus, la ,,oricine ramane”). Ioan se refera la cel care de obicei pacatuieste, la cel care continua sa practice pacatul. Nu L-a vazut. Cel care continua sa pacatuiasca demonstreaza ca nu Il mai vede pe Isus ca la inceput. Nu L-a cunoscut. Vezi comentariul de la cap. 2,3. 3:7 Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit. Copilasilor. Vezi comentariul de la cap. 2,1. Insele. Gr. planao, ,,a duce in ratacire” (vezi comentariul de la Matei 18,12). Gnosticii incercasera sa-i duca in ratacire pe cititorii epistolei lui Ioan (vezi Introducerea, tema), mai ales cu privire la nevoia de neprihanire in viata crestinului. Gnosticismul promova indiferenta fata de pacat si sustinea norme de conduita care erau mult inferioare celor trasate de Ioan in versetul anterior (cap. 3,6). Traieste in neprihanire. Vezi comentariul de la cap. 2,29. Este neprihanit. Cu siguranta ca aici se face referire la Hristos (vezi comentariul de la cap. 2,29). Hristos este sursa neprihanirii noastre (vezi comentariul de la Ieremia 23,6; Romani 3,22; Filipeni 3,9), iar cel care ramane mereu in Hristos va avea un caracter asemanator cu al Sau. 3:8 Cine pacatuieste, este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. Pacatuieste. Vezi comentariul de la v. 4. De la Diavolul. Adica este un copil al diavolului si face voia acestuia (compara cu Ioan 8,44). De la inceput. Expresia aceasta se poate referi fie la: (1) inceputul opozitiei diavolului fata de Dumnezeu, adica la inceputul razvratirii sale, moment de la care a continuat sa pacatuiasca, fie la (2) timpul cand i-a ispitit pe Adam si Eva, adica de la caderea omului, moment de la care la care a pacatuit fara incetare si i-a dus si pe altii in pacat. Vezi comentariul de la cap. 1,1. Fiul lui Dumnezeu. Desi aceasta este prima data cand este folosit acest titlu in epistola aceasta, Ioan recunoscuse deja ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu (cap. 1,3.7; 2,22–24) si continua sa faca lucrul acesta (cap. 3,23; 4,9.10.14), iar in cap. 4,15; 5,5.10.13.20 face inca multe alte referi la ,,Fiul lui Dumnezeu”. In ce priveste calitatea lui Hristos de Fiu al lui Dumnezeu, vezi comentariul de la Matei 1,1; Luca 1,35; Ioan 1,1.14; vezi Nota Suplimentara de la Ioan 1. S-a aratat. Gr. phaneroo (vezi comentariul de la v. 5). Este vorba de intrupare si este implicita preexistenta lui Hristos ca Fiu vesnic al lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Mica 5,2; Ioan 1,1–3; vezi Vol. V, p. 917). Dar aici Ioan nu este preocupat de stabilirea naturii lui Hristos. El vrea sa arate scopul care L-a determinat pe Fiul lui Dumnezeu sa fie ,,facut trup”. Ca sa. [,,Cu scopul de a”, KJV]. Scopul face parte din ,,planul vesnic” al lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Efeseni 3,11). Nimiceasca. Gr. luo, ,,a slabi”, ,,a elibera”, ,,a dizolva”, de unde ,,a dezmembra”, ,,a distruge”. Compara cu folosirea lui luo in Matei 5,19; Ioan 2,19; 5,18; 7,23; etc. Lucrarile Diavolului. ,,Lucrarile” acestea cuprind tot raul pe care Satana l-a savarsit in lume si in natura creata de Dumnezeu, dar poate fi vorba mai ales de pacatele pe care diavolul le-a adus in viata oamenilor. Hristos a venit ca sa-i elibereze pe oameni din robia pacatului (vezi comentariul de la Matei 1,21) si, in felul acesta, sa contracareze lucrarea celui rau. 3:9 Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu. Oricine. Din nou apostolul foloseste cuvantul acesta cuprinzator (vezi comentariul de la Ioan 3,16; 1 Ioan 3,4.6). Ceea ce spune el se aplica tuturor celor ,,nascuti din Dumnezeu”. Nascut din Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 2,29. Dar aici, spre deosebire de cap. 2, 29, nu este nici o indoiala ca scriitorul vorbeste despre nasterea din Tatal. Ioan este singurul autor al Noului Testament care vorbeste despre faptul ca suntem ,,nascuti din Dumnezeu” (Ioan 1,13, 1 Ioan 4,7; 5,1.4.18). Forma verbului din versiunea greaca arata ca este vorba de cei care au fost nascuti din Dumnezeu si care continua sa fie copiii Sai. Astfel, el il include pe fiecare crestin care nu s-a intors in lume si astfel nu L-a tagaduit pe Domnul care l-a rascumparat. Nu pacatuieste. [,,Nu savarseste pacat”, KJV]. Adica nu continua sa pacatuiasca sau nu pacatuieste in mod obisnuit (vezi comentariul de la v. 6, unde in limba greaca verbul are aceeasi forma). Apostolul ii caracterizeaza astfel pe toti cei care au fost nascuti din Dumnezeu. Ei au fost nascuti din nou, natura lor e schimbata si ei se asemana cu Tatal lor ceresc (vezi comentariul de la Ioan 3,3–5; 1 Ioan 3,1). Acum ei urasc pacatul, pe care il iubeau, si iubesc neprihanirea, pe care o dispretuiau (vezi comentariul de la Romani 6,2.6; 7,14.15). Astfel de oameni nu mai sunt sclavi ai vechilor lor pacate, ei nu mai comit in mod obisnuit vechile greseli. Puterea dumnezeiasca le-a dat biruinta asupra slabiciunilor si este gata sa-i ajute sa biruiasca alte pacate, de care nu fusesera pana atunci constienti. Samanta Lui. Adica samanta lui Dumnezeu, ,,principiul divin al vietii” (Vincent), care, sadit intr-un pacatos, aduce la viata omul cel nou, pe crestin. Aceasta ,,samanta” divina ramane in omul cu adevarat convertit, ii ofera energie spirituala si il face in stare sa reziste cu succes pacatului. In felul acesta, Ioan are incredere ca Dumnezeu il poate face pe crestin biruitor asupra pacatului. Pentru ca puterea dumnezeiasca lucreaza in sufletul sau, crestinul inceteaza sa mai pacatuiasca. Nu poate pacatui. Sau ,,nu e in stare sa continue sa mai pacatuiasca” sau ,,nu e in stare sa continue sa pacatuiasca in mod obisnuit”. Asta nu inseamna incapacitatea crestinului de a mai comite vreo fapta gresita. Daca ar fi incapabil sa pacatuiasca, n-ar exista nici o virtute in faptul ca e fara pacat si nici nu ar putea sa-si dezvolte caracterul. Ioan a dat deja de inteles ca si crestinul face uneori greseli (vezi comentariul de la cap. 2,1). Pasajul arata ca, fiind nascut din Dumnezeu si avand in el puterea datatoare de viata a Acestuia, crestinul nu poate sa continue vechea sa viata de pacat. El are acum idealuri neprihanite, care au fost sadite in sufletul sau prin nasterea din nou. 3:10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau. Prin aceasta. Cu versetul acesta Ioan incepe o noua sectiune a epistolei sale (v. 10–18). El face aceasta tranzitie treptat, vorbind despre ,,copiii lui Dumnezeu”, adica cei care sunt nascuti din Dumnezeu, despre care a vorbit deja de la cap. 2,29 pana la 3,9. Acum el arata ca acesti copii ai lui Dumnezeu se vor iubi unii pe altii, in timp ce aceia care apartin diavolului vor ii vor uri pe fratii lor. Se cunosc. [,,Se dau pe fata”, KJV]. Adica se dau pe fata pentru oameni, deoarece Dumnezeu n-are nevoie sa fie informat cu privire la caracterul propriilor Sai copii si ii cunoaste pe cei care nu-I apartin. Copiii lui Dumnezeu. Aici Ioan se refera la cei care au fost nascuti din Dumnezeu (vezi comentariul de la v. 9; compara cu cel de la Ioan 1,12). Copiii diavolului. Vezi comentariul de la v. 8. Nu traieste in neprihanire. Aici Ioan afirma opusul adevarului prezentat anterior: ,,oricine traieste in neprihanire este nascut din El” (vezi cap. 2,29). Daca afirmativul este adevarat, atunci si negativul este. Nu exista teren neutru in comportament: acela care ,,nu traieste in neprihanire” face raul si prin aceasta demonstreaza ca nu este ,,din Dumnezeu”, ci in comportamentul sau se lasa condus de diavol. Nu iubeste. Invatatorii gnostici (vezi Introducerea, tema) se credeau alesi, dar nu manifestau iubire fata de semenii lor. Ioan arata acum ca adevaratul crestin nu poate sa nu-si iubeasca fratele. 3:11 Caci vestirea, pe care ati auzit-o de la inceput, este aceasta: sa ne iubim unii pe altii; Vestirea ... este aceasta. [,,Aceasta este solia”, KJV]. Vezi comentariul de la cap. 1,5, unde Ioan isi enunta prima sa solie, care se ocupa de natura lui Dumnezeu. Acum trece la natura crestinului si invata ca ea trebuie sa se bazeze pe iubire. El a abordat deja acest subiect in cap. 2,7–11, dar aici il reafirma in termeni si mai precisi. De la inceput. Vezi comentariul de la cap. 2,7. Expresia s-ar putea referi aici la inceputul experientei crestinului sau la inceputul predicarii Evangheliei. Sa ne iubim unii pe altii. Aceasta este solia pe care o transmite Ioan cititorilor. Ea este acea ,,porunca noua” data de Hristos urmasilor Sai (vezi comentariul de la Ioan 13,34.35). Importanta ei este mai presus de orice indoiala, iar biserica ar trebui sa o puna pe primul loc intre standardele ei, astfel incat fiecare membru sa isi poata da seama ca una dintre primele sale datorii este de a cultiva si de a exprima o iubire practica, sincera pentru fratii sai. 3:12 nu cum a fost Cain, care era de la cel rau, si a ucis pe fratele sau. Si pentru ce l-a ucis? Pentru ca faptele lui erau rele, iar ale fratelui sau erau neprihanite. Cain. Aici este singurul loc din epistola aceasta unde se face referire directa la un incident din Vechiul Testament. Ioan il prezinta pe Cain ca un exemplu concludent in privinta lipsei de iubire frateasca. Se poate observa ca istoricitate uciderii lui Abel de catre Cain nu este pusa la indoiala: apostolul accepta ca relatarea din Genesa este autentica si analizeaza cauzele faptei lui Cain (vezi comentariul de la Genesa 4,8–15). De la cel rau. Cain a dovedit ca este un fiu al diavolului, la fel cum un crestin poate dovedi ca este copilul lui Dumnezeu (vezi comentariul de la v. 10). A ucis. Gr. sphazo, ,,a omori”, ,,a macelari”, ,,a sacrifica”. Cuvantul acesta apare in Noul Testament numai aici si in Apocalipsa (cap. 5,6; 6,4; etc). Pentru ce? Literal, ,,din care pricina?” Cu intrebarea aceasta Ioan cauta sa-i stimuleze pe cititori sa cerceteze motivele care au stat in spatele uciderii lui Abel de catre Cain si introduce o explicatie a urii pe care lumea o manifesta fata de crestin (v. 13). Faptele lui erau rele. Cuvintele acestea sunt un comentariu inspirat al scenei descrise in Genesa 4,1–15. Ioan priveste dincolo de aparentele evenimentului si observa ca adevarata cauza a urii si a geloziei lui Cain fata de Abel a fost contrastul dintre ,,faptele” celor lor (vezi comentariul de la Evrei 11,4). Faptele, care isi au izvorul in gandurile oamenilor, arata caracterul, si reiese ca adevarata natura a lui Cain s-a dat pe fata inainte de actul culminant al uciderii. Abel nu avea nici o greseala care sa scuze sau sa explice fapta abominabila a lui Cain. Ascultarea smerita fata de Dumnezeu, de care a dat dovada Abel, a trezit ura si invidia fratelui sau. Unica jignire pe care i-a adus-o Abel era neprihanirea lui. In constiinta sa Cain se simtea condamnat, si s-a vazut pus fata in fata cu alegerea de a-si recunoaste pacatul sau de a-l ucide pe Abel, care-l facea sa fie constient de pacatosenia lui (PP 74). La fel s-a intamplat si cu liderii religiosi evrei atunci cand l-au condamnat pe Isus la moarte. 3:13 Nu va mirati, fratilor, daca va uraste lumea. Nu va mirati. Avand in vedere ura celor nelegiuiti fata de cei neprihaniti, cititorii acestei epistole nu aveau vreun motiv sa fie surprinsi de ura pe care o aveau de intampinat din partea contemporanilor. Fratilor. [,,Fratii mei”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza omiterea cuvantului ,,mei”. Se poate ca Ioan scoate in evidenta suferinta comuna de care are parte, impreuna cu cititorii, din cauza persecutiei. Uraste. Vezi comentariul de la Ioan 15,18–25. Lumea. Vezi comentariul de la cap. 2,15. 3:14 Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati. Cine nu iubeste pe fratele sau, ramane in moarte. Noi stim. In acord cu interesele comune sugerate in v. 13, Ioan se include in randul cititorilor si continua sa faca asa (compara cu v. 16, 18, 19; etc.). Crestinii cunosc unele lucruri pe care cei necredinciosi nu le stiu, si care ii poate intari si calauzi intr-o purtarea evlavioasa constanta. Natura acestei cunoasteri este explicata in propozitia urmatoare. Am trecut. Gr. metabaino, ,,a trece [de la un loc la altul]”, ,,a muta”, ,,a pleca”. Forma verbului din greaca arata ca Ioan se refera la cei care trecusera la o noua experienta si ramasesera acolo, ca imigranti asezati definitiv in tara pe care au ales-o. Din moarte la viata. Literal, ,,de la moarte la viata”. Prezenta articolului hotarat (in original) langa ,,moarte” si ,,viata” arata ca aceste doua stari sunt doua taramuri diferite, iar oamenii se pot afla fie in unul, fie in altul. De la natura, toti oamenii sunt cetateni ai imparatiei mortii (Efeseni 2,1–3), dar crestinul, ca rezultat al darului divin, a trecut in imparatia vietii vesnice (1 Ioan 5,11.12; vezi comentariul de la cap. 3,2). Iubim pe frati. In timp ce indemnul ,,sa ne iubim unii pe altii” este destul de frecvent in Noul Testament (Ioan 13,34; 1 Petru 1,22; 1 Ioan 3,11; etc.), propozitia ,,iubim pe frati” apare numai aici si poate primi multe interpretari. Cei care au trecut de la moarte la viata nu-si manifesta afectiunea doar intr-un cerc restrans, de cunostinte, ci isi extind iubirea la toti fratii de credinta (vezi comentariul de la 1 Petru 2,17). Facand asa ei dovedesc ca au parasit lumea mortii si au intrat in imparatia vietii vesnice. Ei au inceput deja sa exercite virtutile care le vor apartine vesnic, care sunt fundamentale pentru imparatia cerului. Ca sa poata fi in armonie cu principiile imparatiei pentru care se pregateste, este foarte important pentru crestin sa-si iubeasca fratii,. Nu iubeste. Dovezile textuale favorizeaza omiterea cuvintelor ,,pe fratele sau”, lasand doar afirmatia mai generala, ,,cine nu iubeste, ramane in moarte”. Aceasta include, fireste, pe cei care nu-i iubesc pe fratii lor. Lipsa iubirii arata ca persoana respectiva este inca moarta in pacat. Propozitia este un exemplu al obiceiului apostolului de a relua o afirmatie printr-o negatie (vezi comentariul de la cap. 1,5). Daca iubirea de frati dovedeste posedarea vietii vesnice, lipsa acestei iubiri dovedeste ca persoana inca nu a trecut ,,la viata”, ci ramane in acea ,,moarte” din care altii au fost izbaviti. 3:15 Oricine uraste pe fratele sau, este un ucigas; si stiti ca nici un ucigas n-are viata vesnica ramanand in el. Oricine. Vezi comentariul de la v. 9. Ioan e atat de sigur de corectitudinea analizei sale incat poate folosi acest cuvant stiind ca este cu totul adevarat. Uraste. Comparatia cu v. 14 arata ca ,,a uri” este sinonim cu ,,a nu iubi”. Lipsa iubirii marcheaza prezenta urii. Este evident ca pentru Dumnezeu nu exista teren neutru. Ucigas. Gr. anthropoktonos, literal ,,ucigas de oameni”. In Noul Testament cuvantul acesta apare numai aici si la Ioan 8,44. Apostolul arata intr-un mod impresionant care este rezultatul final al urii. In afara de violenta fizica, ce curma viata unui om, mai sunt si alte cai de a-l ucide. Calomnia il poate descuraja atat de tare incat sa-l impiedice sa-si dezvolte pe deplin insusirile innascute, si astfel este distrusa o parte din viata pe care ar fi putut sa o traiasca. Insasi constienta faptului ca sunt in dizgratia unor membri importanti ai bisericii e de ajuns pentru a stinge ardoarea unora si poate chiar sa ii faca sa-si piarda credinta in Hristos si astfel sa moara spiritual. Stiti. Scriitorul apeleaza aici la cea ce este de la sine inteles. Nu este nevoie de multe cunostinte teologice pentru a sti ca un ucigas nu este un candidat potrivit pentru viata vesnica. Daca erau necesare dovezi biblice, atunci Mantuitorul explicase ca uciderea si-a avut obarsia in diavolul (Ioan 8,44), iar Pavel scrisese ca cei care sunt vinovati de omor nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (Galateni 5,21). Asta nu inseamna ca uciderea si ura sunt pacate de neiertat, ci ca nu putem intra in viata daca savarsim in continuare astfel de pacate. Putem fi spalati de orice pacat (vezi 1 Ioan 1,9). Ramanand in el. Viata vesnica ramane in noi doar cand Hristos locuieste in inima. Dar El nu poate locui in inima care e plina de ura, iar ,,cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata” (cap. 5,11.12). 3:16 Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati. Am cunoscut ... prin aceea. Literal, ,,in aceasta am cunoscut” (vezi comentariul de la cap. 2,3; 3,10). Desi la convertire omul afla intr-un mod deosebit despre iubirea lui Dumnezeu, cu trecerea timpului el incepe sa o inteleaga tot mai bine. Dragostea Lui. [,,Dragostea lui Dumnezeu”, KJV]. Literal, ,,dragostea”; in versiunea greaca nu apar cuvintele ,,lui Dumnezeu”. Nu e nevoie de o descriere mai detaliata a dragostei, deoarece jertfa lui Hristos a descoperit ca iubirea adevarata este de origine divina. A dat. Vezi Ioan 10,11.17.18. Viata. Gr. psuche (vezi comentariul de la Matei 10,28). Pentru noi. El, Imparatul universului, si-a dat viata Sa nepretuit de scumpa pentru pacatosii mizerabili. De-a lungul vesniciei, gestul lui Dumnezeu de a-L da pe Fiul Sau (Ioan 3,16) va continua sa ne invete tot mai mult despre adancimile iubirii nemarginite (MH 466). Noi.In versiunea greaca folosirea pronumelui este emfatica. Trebuie. Gr. opheilo (vezi comentariul de la cap. 2,6). Noi, care am fost rascumparati prin jertfa Mantuitorului, avem obligatia morala sa fim gata sa urmam exemplul Sau, dandu-ne chiar si viata. Pentru frati. Sau ,,in locul fratilor”. Ioan ii incurajeaza pe cititori sa cultive iubirea care, atunci cand e necesar, este dispusa sa aduca sacrificiul suprem (Ioan 13,37; 15,13). Hristos a mers mult mai departe. Cei pentru care a murit El nu erau pe atunci ,,frati”, ci vrajmasi (vezi comentariul de la Romani 5,8). 3:17 Dar cine are bogatiile lumii acesteia, si vede pe fratele sau in nevoie, si isi inchide inima fata de el, cum ramane in el dragostea de Dumnezeu? Dar. Ioan trece de la moartea pentru frati la sacrificiile mai mici, care se cer mai des de la noi, si anume ajutorul pentru fratii in nevoie. Bogatiile lumii acesteia. Literal, ,,mijloacele de existenta ale lumii”. Cuvantul tradus ,,bogatii” (bios, vezi comentariul de la cap. 2,16) desemneaza mijloacele de intretinere, mai mult strictul necesar decat obiecte de lux. Faptul ca ele apartin lumii nu inseamna ca sunt rele, ci ca sunt legate de lumea aceasta. Vede.Gr. theoreo, ,,a fi spectator”, ,,a observa”, ,,a-si da seama”. Compara cu folosirea cuvantului la Marcu 15,40; Luca 23,35. Ceea ce face sau refuza sa faca fratele egoist este rezultat actiunii deliberate, nu al necugetarii. El are de-ajuns pentru a-si implini nevoile si isi da bine seama ca fratele sau de credinta are putin sau nu are nimic. Inima. [,,Maruntaiele”, KJV]. Vezi comentariul de la 2 Corinteni 6,12; Filipeni 1,8. Maruntaiele, impreuna cu inima, erau considerate sediul celor mai puternice emotii. Expresia cea mai potrivita este ,,isi inchide inima”. Fata de el. Ioan isi imagineaza un crestin care intentionat ii intoarce spatele fratelui sau in nevoie. Cum? Cum se poate spune ca iubirea lui Dumnezeu ramane in cineva care, in egoismului lui, este indiferent fata de nevoile altuia? Daca nu este iubire, atunci Hristos nu locuieste in inima. Asadar crestinul cu numele nu are viata vesnica. 3:18 Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul. Copilasilor. Gr. teknia (vezi comentariul de la cap. 2,1). Sa nu iubim. E posibil un sens continuu al acestei expresii: ,,sa nu mai iubim”, ca si cum cititorii iubeau de fapt numai cu vorba si trebuiau sa inceteze sa se mai prefaca. Dar este mai probabil ca apostolul face un simplu apel ca fratii sai sa practice adevarata iubire si sa evite atitudinea ipocrita despre care vorbeste in v. 17. Cu vorba. Nu e rau a iubi cu vorba. Daca obiectul iubirii nu are nevoie de ajutor practic, iubirea exprimata prin cuvinte bine alese este vrednica de lauda. Dar Ioan descurajeaza iubirea care se limiteaza la cuvinte atunci cand sunt necesare faptele. Compara cu Iacov 2,15.16. Cu fapta si cu adevarul. Sunt unii care fac fapte bune fara sa simta dragoste adevarata pentru cei pe care ii ajuta. Se poate ca ei actioneaza numai dintr-un simt al datoriei sau din dorinta de a castiga aprecierea oamenilor. De aceea Ioan subliniaza nevoia iubirii adevarate. Faptele noastre bune ar trebui sa fie inspirate de iubirea adevarata pentru ceilalti, mai ales pentru cei nevoiasi. 3:19 Prin aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar, si ne vom linisti inimile inaintea Lui, Prin aceasta vom cunoaste. [,,Si prin aceasta cunoastem”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea conjunctiei ,,si”, aducand astfel versetul in armonie cu constructia obisnuita folosita de Ioan (vezi comentariul de la v. 16). De asemenea, dovezile textuale favorizeaza folosirea timpului viitor, ,,vom cunoaste”. Spre deosebire de constructiile similare din v. 10, 16; cap. 2,3, cuvintele ,,prin aceasta” par sa se refere la versetul precedent (v. 18), iar scriitorul da de inteles ca atunci cand practicam principiul enuntat aici, vom capata convingerea despre care vorbeste el. Cand iubim cu fapta si cu adevarul, primim asigurarea realitatii convertirii noastre. In felul acesta, propriile noastre roade confirma sau infirma autenticitatea marturisirii noastre de credinta, la fel cum viata altora marturiseste despre sinceritatea lor (Matei 7,16–20). Din adevar. Compara cu v. 18, unde de asemenea se face referire la adevar. Cei care iubesc cu fapta si cu adevarul sunt copii ai adevarului. Ne vom linisti. [,,Ne vom asigura”, KJV]. Gr. peitho, aici ,,a convinge” sau ,,a linisti”. Convingerea ca suntem nascuti din Dumnezeu ne va da o incredere noua, care va da liniste inimii si ne va face in stare sa venim la Dumnezeu in ciuda pacatoseniei noastre. Inimile. [,,Inimile noastre”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru exprimarea ,,inima noastra”, ca in v. 20. In versiunea din limba greaca folosirea singularului este idiomatica. Aici inima poate fi luata drept constiinta (vezi comentariul de la Matei 5,8). Inaintea Lui. Adica inaintea lui Dumnezeu sau in prezenta lui Dumnezeu. E relativ usor sa-ti linistesti inima cand judecata e facuta dupa normele omenesti; dar e cu totul altceva sa stai in prezenta lui Dumnezeu si sa ai inima linistita. Totusi Ioan ne asigura ca lucrul acesta este posibil. Cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atat devenim mai constienti de propriile noastre nedesavarsiri si cu atat mai mare devine nevoia de a revedea motivele pentru care ar trebui sa ne incredem in meritele Mantuitorului nostru (vezi cap. 2,1.2). Astfel, pentru ca ii iubim pe frati cu fapta si cu adevarul, putem sta fara teama inaintea Tatalui nostru ceresc. 3:20 ori in ce ne osandeste inima noastra; caci Dumnezeu este mai mare decat inima noastra, si cunoaste toate lucrurile. Ori in ce. [,,Caci daca”, KJV]. Comentatorii au intampinat dificultati in a stabili legatura dintre v. 19 si 20 si in a explica intelesul v. 20. Intelesul probabil poate fi aceasta parafrazare a v. 19 si 20: ,,Prin iubire autentica fata de fratele nostru putem cunoaste ca suntem copii ai adevarului, sau ai lui Dumnezeu. Stiind aceasta vom putea sa stam cu incredere in prezenta lui Dumnezeu, caci chiar daca inima noastra ne condamna, intrucat suntem inca pacatosi, stim ca Dumnezeu e mai mare decat inima noastra, cunostinta si priceperea Sa le depasesc cu mult pe ale noastre, iar El poate sa inteleaga sinceritatea noastra si sa fie ingaduitor cu greselile in care cadem”. Osandeste. Osandirea de sine inutila a distrus viata multor crestini. Multi depind de judecata lor morala pentru a-si determina starea spirituala si nu reusesc sa-si dea seama ca sentimentele nu sunt un criteriu satisfacator pentru a decide care este starea lor spirituala. Ioan ii mangaie pe cititori, abatandu-le mintea de la preocuparea morbida pentru propriile slabiciuni, la contemplarea inaltimii si a adancimii iubirii inexplicabile a lui Dumnezeu. Dumnezeu este mai mare. Intelegerea atotstiintei lui Dumnezeu poate avea doua efecte: (1) poate aduce groaza in inima vinovata sau (2) poate aduce mangaiere pacatosului pocait. In tot capitolul acesta apostolul se straduieste sa-i incurajeze pe cititori (v. 1–3, 5, 9, 11, 16, 18) si e rezonabila presupunerea ca aici urmeaza acelasi scop pozitiv. Pentru crestinul autentic, ideea atotstiintei lui Dumnezeu poate fi mangaietoare. 3:21 Preaiubitilor, daca nu ne osandeste inima noastra, avem indrazneala la Dumnezeu. Prea iubitilor. Vezi comentariul de la v. 2. Nu ne osandeste. Este bine sa retinem ca aceste cuvinte au fost adresate celor care fusesera invatati ,,de la inceput” (cap. 2,7), ale caror pacate fusesera iertate (cap. 2,12), care Il cunoscusera pe Tatal (cap. 2,13) si fusesera numiti copii ai lui Dumnezeu (cap. 3,1.2). Ceea ce ar fi fost o zadarnica incredere in sine din partea unor crestini mai putin maturi, putea sa nu fie, din partea crestinilor carora le scria Ioan, mai mult decat o recunoastere a indurarii rascumparatoare a lui Dumnezeu fata de ei. Indrazneala. [,,Incredere”, KJV]. Gr. parresia (vezi cap. 2,28). Contextul (cap. 3,23) arata ca primul sens este apropierea noastra in rugaciune fata de Dumnezeu. Dar s-ar putea ca apostolul sa aiba in minte si atitudinea pe care trebuie s-o avem inaintea Judecatorului a tot pamantul. Cu privire la rugaciune, cererile pline de incredere ale credinciosului nu sunt o incumetare. Ne putem deschide inima inaintea lui Dumnezeu in rugaciune asa cum o deschidem inaintea unui prieten vechi si de incredere (SC 93). La Dumnezeu. Fiind copilul lui Dumnezeu, pacatosul rascumparat poate avea la Tatal acelasi acces liber de care S-a bucurat si Mantuitorul (Ioan 16,23). 3:22 Si orice vom cere, vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui, si facem ce este placut inaintea Lui. Si orice. In v. 21 Ioan a stabilit conditiile initiale pe temeiul carora poate fi implinit v. 22. Acela care se roaga are nevoie de o constiinta curata, care are ca rezultat libertatea de a se apropia de Dumnezeu, inainte de a-si prezenta cererile. Apoi Ioan declara ca cel credincios trebuie sa implineasca si alte doua conditii: (1) sa pazeasca poruncile lui Dumnezeu; (2) sa faca lucrurile placute lui Dumnezeu. Cand a implinit aceste doua cerinte, crestinul poate solicita implinirea asigurarii pe care apostolul o da in versetul acesta. In ce priveste conditiile ca o rugaciune sa primeasca raspuns, vezi comentariul de la Matei 7,7; Luca 11,9; Ioan 14,13; 15,16. Vom cere. [,,Cerem”, KJV]. Fara indoiala ca cei carora le scrie Ioan erau bine instruiti in practica crestina a rugaciunii si stiau cum sa ceara in numele lui Hristos (vezi comentariul de la Ioan 14,13). Vom capata. [,,Primim”, KJV]. Orice rugaciune care implineste conditiile expuse aici primeste raspuns imediat. Intarzierea aparenta poate avea diferite cauze: (1) raspunsul la rugaciune poate sa fie un ,,nu”, deci un raspuns clar. S-ar putea sa fi cerut un lucru rau, iar intelepciunea divina considera ca nu ar fi cel mai bine sa ni se dea ce am cerut. La fel s-a intamplat si cu ghimpele din carnea lui Pavel, chiar daca s-a rugat staruitor pentru a eliberare (vezi comentariul de la 2 Corinteni 12,7–9); (2) raspunsul poate fi ,,asteapta”, pentru ca inca nu suntem pregatiti sa primim ceea ce am cerut sau imprejurarile nu sunt inca favorabile pentru un raspuns afirmativ. Asa s-a intamplat si cu Daniel, care a trebuit sa astepte ca opozitia sa fie biruita inainte de a i se spune viitorul (Daniel 10,12–14). Dar in asemenea cazuri hotararea este luata de dinainte si primim asigurarea ca raspunsul la rugaciunea noastra va veni la timpul potrivit. Uneori raspunsul e un ,,da” imediat. Asa se intampla de fiecare data cand cerem ajutor spiritual. Cand cerem putere de a birui pacatul, cand cerem iertare, o inima curata, mantuire sau intelepciune de sus trebuie sa credem ca am primit raspuns la cererile noastre si sa-I multumim Domnului. Apoi trebuie sa actionam constienti ca avem puterea pe care am cerut-o (vezi comentariul de la Iacov 1,5.6; Ed 258). De la El. Adica de la Dumnezeu. Pazim poruncile Lui. Pacatul, care este dispretuirea poruncilor lui Dumnezeu (vezi comentariul de la v. 4), ridica o bariera intre om si Dumnezeu (vezi comentariul de la Isaia 59,1.2), face imposibil ca rugaciunile sale sa se inalte la cer si-l face nepotrivit sa primeasca raspunsurile pe care Dumnezeu ar vrea sa i le dea. Ascultarea de voia lui Dumnezeu, care este descoperita in poruncile Sale, este strans legata de raspunsul la rugaciune. Ascultare este posibila prin puterea divina fagaduita copilului lui Dumnezeu. Si facem. Aceasta este a doua conditie. Trebuie sa facem mai mult decat doar sa tinem poruncile lui Dumnezeu sau sa evitam calcarea legii. Trebuie sa staruim in a face ceea ce Ii este placut lui Dumnezeu. Trebuie sa fim crestini activi, avand in vedere porunca de a fi ,,desavarsiti, dupa cum Tatal … [nostru] cel ceresc este desavarsit” (vezi comentariul de la Matei 5,48; Filipeni 3,12–15). Placut. Crestinul va dori intotdeauna sa faca lucrurile despre care Dumnezeu declara ca sunt bune sau potrivite si sa se abtina sa le faca pe cele pe care Dumnezeu le considera daunatoare. Aceasta a fost una din principiile vietii Mantuitorului (Ioan 8,29). Cand viata noastra este condusa de aceeasi regula, atunci ne putem astepta sa primim raspunsuri pozitive la rugaciunile noastre. 3:23 Si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau Isus Hristos, si sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El. Si porunca Lui este. [,,Si aceasta este porunca Lui”, KJV]. Ioan defineste acum in parte ,,poruncile Lui” (v. 22) si foloseste singularul deoarece definitia lui se ocupa de acea singura lege atotcuprinzatoare, a credintei si a iubirii (vezi comentariul de la Matei 22,36–40). Sa credem in numele. In ce priveste expresia aceasta, vezi comentariul de la Ioan 1,7.12; Faptele Apostolilor 3,16; 10,43. Aceasta este prima data cand apare in epistola aceasta verbul ,,a crede”, dar verbul grecesc apare mai departe de inca 9 ori si joaca un rol important in solia lui Ioan. In Evanghelia sa Ioan il foloseste de 90 de ori. Fiului Sau Isus Hristos. In ce priveste calitatea lui Isus de Fiu al lui Dumnezeu, vezi comentariul de la Luca 1,35; pentru titlul ,,Isus Hristos”, vezi comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5. Pavel foloseste acelasi titlu compus in Romani 1,3; 1 Corinteni 1,9. Aici Ioan condenseaza cat se poate de bine esenta doctrinei crestine (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,3; 5,20), pentru ca cititorii sa poata intelege invataturile de baza ale credintei crestine. A crede in persoana descrisa prin acest nume minunat inseamna a recunoaste divinitatea lui Hristos, natura Lui umana, biruinta Sa asupra pacatului si a mortii si posibilitatea ca si noi sa biruim prin aceleasi mijloace pe care El Insusi le-a folosit si le-a pus la dispozitia noastra. Sa ne iubim unii pe altii. Ioan, ca si Domnul sau, rezuma cerintele lui Dumnezeu la legea iubirii (vezi comentariul de la v. 11). Iubirea este complementul activ la credinta in numele lui Isus. Iar credinta trebuie sa fie insotita de fapte (Iacov 2,17). Cum. Sau ,,asa cum”. In ultimele versete ale acestui capitol Ioan isi modeleaza constient ideile dupa invatatura Domnului sau (vezi comentariul de la Ioan 13,34.35). Trebuie sa ne iubim unii pe altii exact asa cum ne-a spus Hristos sa o facem (Matei 22,39). Dezvoltand invataturile Mantuitorului, apostolii au oferit amanunte suplimentare cu privire la felul cum trebuie sa ne iubim unii pe altii: cu o inima curata, fierbinte, avand un spirit de bunatate, in cinste dand intaietate unul altuia, cu blandete, iertandu-ne unii pe altii, asa cum am fost si noi iertati (Romani 12,10; Efeseni 4,32; 1 Petru 1,22). 3:24 Cine pazeste poruncile Lui, ramane in El, si El in el. Si cunoastem ca El ramane in noi prin Duhul, pe care ni L-a dat. Poruncile Lui. Adica poruncile lui Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 2,3). Daca pazim poruncile lui Dumnezeu si avem incredere in El, vom primi orice vom cere (cap. 3,22) si, in plus, vom avea o stransa partasie cu Dumnezeu. Ramane in El. Cel care tine poruncile lui Dumnezeu are privilegiul de a locui impreuna cu Dumnezeu. Folosind o ilustratie speciala, Amos intreaba: ,,merg oare doi oameni impreuna fara sa fie invoiti?” (Amos 3,3). Nimeni nu poate sa locuiasca impreuna cu Dumnezeu daca nu traieste conform vointei Sale descoperite, dar cel care vrea sa faca voia Lui poate sa locuiasca permanent cu Atotputernicul. El in el. Ei vor locui impreuna (vezi Ioan 15,4.5). Cel care vrea sa locuiasca impreuna cu Dumnezeu poate fi sigur ca Dumnezeu a dorit din totdeauna acest lucru. Dar omul trebuie sa demonstreze ca este in armonie cu Domnul, pazind de bunavoie poruncile Sale. Si. [,,Si prin aceasta”, KJV]. Literal, ,,si in aceasta”, referindu-se la darul Duhului, mentionat la sfarsitul versetului. Prezenta Duhului Sfant in viata crestinului este o dovada ca Dumnezeu locuieste in el, deoarece Dumnezeu ramane in om tocmai prin Duhul Sau (Romani 8,9.11.14–16; 1 Corinteni 3,16). Un gand aproape identic este exprimat la 1 Ioan 4,13. Prin Duhul. Nicaieri in epistolele sale sau in Apocalipsa apostolul nu foloseste titlul ,,Duhul Sfant”, desi face referiri clare la a treia Persoana a Dumnezeirii. Pe care. Vezi comentariul de la Romani 8,16. Ni L-a dat. Ioan se refera aici la momentul cand credinciosii au primit pentru prima data Duhul Sfant. Desi Fiul conlucreaza la trimiterea Celei de-a treia Persoane a Treimii (compara cu Ioan 16,7), din Ioan 14,16 este clar faptul ca Tatal este Cel care da Duhul. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 AA 334; COL 191; CT 338; Ev 503; FE 179, 198, 481; MH 425; ML 289; SC 15; SL 17, 75; TM 81; 1T 284; 4T 124, 296, 461, 563; 5T 316, 439, 739, 744; 8T 289 1, 2 AA 545; LS 233; TM 440; 4T 292 1–3Ed 87 2 DA 113; Ed 309; MB 104; PK 702; PP 64; 4T 16, 365, 461; 5T 467; 9T 285 2, 3 CT 429; MYP 47; 1T 705; 4T 294, 357; 5T 85, 410, 431 2–5FE 385 3 AA 559; EW 108; GW 366; SC 58; 1T 566; 4T 360 4 CH 40; CT 169; Ev 372; GC 467, 472, 493; MB 48; SL 76; SR 49; 4T 13, 251; 6T 54 4, 5 COL 311; ML 311 4–6AA 555 4–8SL 68 5, 6 AA 563 5–7SC 61 6 GC 472 8 DA 270; 4T 623 9 5T 220 9–24TM 94 10 3T 59 11 AA 549; DA 551 12 PP 74 13 ML 69; PP 559 14 AA 571; SC 59 14–16AA 549 15 MB 56; PP 308 16 AA 547; DA 551; 3T 538 17 1T 176 17–22 2T 161 18 AA 551; 1T 316, 690; 2T 88, 441, 654, 686; 3T 237 22 DA 668; EW 73 24 AA 563; COL 312; FE 386 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: