2:2 El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.
Jertfa de ispasire. Gr. hilasmos, ,,expiere”, de la hilaskomai, ,,a fi indurator” (Luca 18,13), ,,a face ispasire pentru” (Evrei 2,17). Vezi comentariul de la Romani 3,25. La pagani ,,ispasirea” era un har sau o jertfa menita sa domoleasca mania unui zeu si sa-l faca prietenos sau iertator. Dar Dumnezeul nostru nu trebuie sa fie domolit sau impacat cu noi, deoarece El ii iubeste pe oameni chiar asa pacatosi (Romani 5,8; Apocalipsa 13,8). Noi suntem cei care trebuie sa fim impacati cu Dumnezeu (2 Corinteni 5,18.19). In originalul grecesc este scos in evidenta faptul ca Hristos este El Insusi atat ispasirea cat si ispasitorul. El este atat preotul cat si jertfa.
Pentru pacatele noastre. Sau ,,cu privire la pacatele noastre”, delimitand sfera in care actioneaza ,,ispasirea”. Daca n-ar fi pacat, n-ar fi nevoie de ispasire, dar Ioan recunoaste ca si crestinii au pacatuit si ii asigura ca ,,Isus Hristos Cel neprihanit” a avut grija de pacatele lor prin moartea Sa ispasitoare. El a oferit propriul Sau sange pentru indepartarea pacatelor noastre (Ioan 1,29; Evrei 9,25.26; DA 652).
Intregii lumi. Cuvintele precedente ,,pentru ale” [,,pentru pacatele”, KJV] sunt adaugate. Propozitia poate fi tradusa: ,,dar si pentru intreaga lume”. Unii sustin ca este vorba de tot pacatul din lume. Totusi, adaugarea acestor cuvinte face ca afirmatia sa fie in acord cu invatatura biblica, si anume ca Hristos a murit ca sa indeparteze pacatele intregii lumi (vezi Ioan 1,29; Evrei 2,9; 2 Petru 3,9). Pacatele tuturor oamenilor, ale fiecarui barbat, femeie sau copil, au fost asezate asupra Mantuitorului. Totusi, asta nu inseamna mantuire universala, deoarece Biblia spune clar ca mantuirea ne apartine numai cand o primim individual.