2:1 Copilasilor, va scriu aceste lucruri, ca sa nu pacatuiti. Dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihanit.
Copilasilor. Gr. teknia (vezi comentariul de la Ioan 13,33), o forma diminutiva a lui tekna, ,,copii” (vezi comentariul de la Romani 8,14). Ar putea fi tradusa ,,dragi copii”, deoarece diminutivul este folosit pentru a exprima afectiunea, nu marimea sau varsta. In Noul Testament numai Mantuitorul si ucenicul Sau iubit au folosit acest cuvant (Ioan 13,33; 1 Ioan 2,12.28; 3,7.17.18; 4,4; 5,21), in afara de posibila lui folosire de catre Pavel in Galateni 4,19. Gingasia acestei expresii poate sugera ca Ioan se adresa celor pe care el insusi ii aduse la credinta.
Apostolul, inaintat in varsta, ii putea numi pe buna dreptate ,,copilasi” chiar si pe parinti (1 Ioan 2,12.14). El ii considera pe toti crestinii ca membri ai unei mari familii, alcatuita din multi oameni, parinti si copii, al caror Tata era Dumnezeu (compara cu Efeseni 3,14.15). Insa aceasta nu arata ca Ioan accepta titlul de ,,tata”. Hristos le poruncise ucenicilor sa nu se numeasca unii pe altii cu vreun nume care sa denote control asupra constiintei sau a credintei cuiva (Matei 23,7–9; compara cu DA 613).
Va scriu. In cap. 1,4 Ioan le scrie folosind pluralul, dar este mult mai apropiat de ei si vorbeste la persoana I singular, chiar si atunci cand se adreseaza cititorilor sai ,,copilasi”. Aceste lucruri. Poate ca este vorba de cele din capitolul precedent sau de continutul intregii epistole. Ambele variante par sa fie potrivite cu intentia autorului.
Ca sa nu pacatuiti. Timpul verbului din limba greaca arata ca Ioan vorbeste despre anumite pacate (vezi comentariul de la cap. 3,9). Apostolul vroia ca cititorii sai sa evite sa comita chiar si un singur pacat. Ideile din cap. 1 continua in cap. 2, ambele incurajandu-i pe crestini sa-si insuseasca puterea divina pentru a trai o vita neprihanita. Totusi, in cap. 1,10 Ioan i-a avertizat impotriva pretentiei de a nu fi pacatuit. Vrea el sa spuna prin aceasta ca se asteapta ca oamenii sa fie multumiti sa continue o viata de pacat? Cu siguranta ca nu! Sfintenia este tinta pusa inaintea copiilor lui Dumnezeu si s-au luat toate masurile pentru ca ei sa o poata atinge (vezi cap. 3,6).
Daca cineva a pacatuit. [,,Daca cineva pacatuieste”, KJV]. Adica daca savarseste un anumit pacat. Desi tinta crestinului este o viata neprihanita, aici Ioan recunoaste posibilitatea ca un crestin sincer sa comita un pacat (vezi comentariul de la cap. 1,7–9). El admite lucrul acesta nu pentru a trece cu vederea pacatul, ci pentru a-L prezenta pe Cel care poate sa-l salveze pe om de pacatul pe care se poate sa-l fi comis.
Avem. Ioan se include din nou in aceeasi grupa cu cititorii sai, poate pentru a scoate in evidenta ca Hristos a devenit Mijlocitorul tuturor crestinilor.
La Tatal. Aici cuvantul ,,la” este traducerea lui pros, acelasi cuvant grec care este folosit in cap. 1,2 si la Ioan 1,1.2. El arata legatura stransa dintre Mijlocitor si Tatal. Mijlocitorul sta chiar in prezenta lui Dumnezeu, fiind egal cu El (vezi comentariul de la Ioan 1,1; Evrei 7,25).
Mijlocitor. [,,Avocat”, KJV]. Gr. parakletos (vezi comentariul de la Ioan 14,16). Parakletos este folosit in Noul Testament numai de catre apostolul Ioan. In Evanghelie cuvantul acesta se refera la Duhul Sfant; aici, prin specificarea facuta de Ioan, se refera la Fiul, in lucrarea Sa de mantuire. Este clar deci ca scriitorul considera ca atat Fiul cat si Duhul indeplinesc slujba de parakletos. Traducerea ,,mijlocitor” sau ,,mediator” pare aici preferabila celei de ,,avocat” (KJV).
Isus Hristos. Vezi comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5.
Cel neprihanit. Gr. dikaios (vezi comentariul de la Matei 1,19). Tocmai pentru ca este neprihanit, chiar si dupa ce a fost ispitit in toate privintele ca si noi (Evrei 2,18; 4,15; 7,26), Hristos este potrivit pentru a fi Marele Preot si Mijlocitorul nostru. Daca ar fi pacatuit, n-ar fi putut sa stea inaintea Tatalui; daca n-ar fi trecut prin ispite, n-ar fi putut sa fie cu adevarat reprezentantul nostru. Gnosticii sustineau ca fiecare fiinta ascunde in sine atat lumina cat si intuneric, in diferite proportii, si deduceau de aici ca pacatul a avut un loc mic chiar si in caracterul Mantuitorului. Dar aici apostolul respinge categoric aceasta invatatura falsa.