2:19 Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri.
Ei au iesit din mijlocul nostru. Sau ,,ei s-au departat de noi”. Dezertarea invatatorilor mincinosi din v. 18 avusese deja loc. Cititorilor nu trebuia sa li se vorbeasca despre imprejurarile apostaziei, pentru ca ei le cunosteau. Nu se stie daca antihristii si adeptii lor s-au retras de bunavoie din biserica sau daca au fost exclusi. E clar insa ca la inceput acesti invatatori mincinosi fusesera crestini.
Nu erau dintre ai nostri. [,,Nu erau dintre noi”, KJV]. Ei nu experimentasera o adevarata pocainta si nu apartinusera niciodata cu totul bisericii. Fara indoiala insa ca erau convinsi ca invataturile lor mincinoase cu privire la natura lui Hristos erau adevarate.
Ar fi ramas. [,,Ar fi continuat”, KJV]. Gr. meno, ,,a ramane”, un cuvant pe care Ioan il foloseste frecvent (vezi comentariul de la v. 6). Daca membrii care plecasera din biserica i-ar fi apartinut cu adevarat acesteia, atunci ei ar fi ramas in ea si s-ar fi impartasit cu spiritul ei. Plecarea lor dovedea fragilitatea legaturii lor cu Hristos si cu biserica.
Sa se arate. [,,Ca sa se manifeste”, KJV]. Cata vreme invatatorii mincinosi erau in biserica, nu era usor pentru credinciosi sa depisteze adevaratul lor caracter. Dar cand au parasit biserica, erezia lor a iesit la iveala si a devenit evident faptul ca ei nu Ii apartinusera niciodata cu adevarat lui Hristos.
Nu toti sunt dintre ai nostri. Mai degraba ,,ei toti nu erau dintre noi”. Din versiunea greaca reiese clar ca in inima lor nici unul dintre apostati nu apartinusera bisericii. Bazandu-se pe aceasta declaratie a lui Ioan unii au tras concluzia ca ei fusesera predestinati sa fie pierduti si ca nici un crestin adevarat nu poate cadea din har. Totusi Ioan ii avertizeaza pe cititori cu privire la primejdiile care asalteaza cararea crestinului (v. 15–17), avand in vedere posibilitatea ca unii care apartinusera lui Hristos sa poata cadea din cauza lor. Daca se indeparteaza de biserica, acesta este rezultatul propriei lor alegeri (vezi comentariul de la Ioan 10,28), nu al vreunui decret divin irevocabil. Cu privire la predestinatie in Biblie, vezi comentariul de la Ioan 3,17–21; Romani 8,29; Efeseni 1,4–6; compara cu 1 Petru 1,2.