2:18 Copilasilor, este ceasul cel de pe urma. Si, dupa cum ati auzit ca are sa vina anticrist, sa stiti ca acum s-au ridicat multi anticristi: prin aceasta cunoastem ca este ceasul de pe urma.
Copilasilor. Gr. paidia (vezi comentariul de la v. 13 si de la v. 1).
Ceasul de pe urma. [,,Timpul de pe urma”, KJV]. Literal, ,,un ultim ceas”. In originalul grecesc substantivul nu este articulat hotarat, ceea ce subliniaza calitatea si, la fel ca aici, poate sa arate unicitatea unui eveniment. Ioan vorbeste despre unul si singurul ,,ceas de pe urma”.
Pomenirea acestui ceas final urmeaza natural dupa ideea din v. 17. Punerea in discutie a naturii trecatoare a ,,lumii si a poftei ei” il aduce pe cititor fata in fata cu ideea sfarsitului celor pamantesti, cu sosirea ,,ceasului de pe urma” si cu aratarea Mantuitorului (v. 28; vezi cap. 3,2).
Implicatia cuvintelor apostolului trebuie studiata in legatura cu imprejurarile in care au fost scrise. Autorul traise cu Isus, auzise despre revenirea Lui din propria Sa gura. Acum, fiind batran, traia in mijlocul framantarilor politice si sociale ale lumii, si era firesc ca in mintea lui sa existe nadejdea de a vedea cu ochii sai revenirea Domnului. El dorea sa impartaseasca nadejdea aceasta cu altii. Toate celelalte evenimente aveau o importanta secundara in comparatie cu perspectiva mult doritei reintalniri. Compara cu Ioan 14,1–3; 1 Tesaloniceni 4,16.17.
Ar trebui retinut faptul ca preocuparea principala a scriitorilor Bibliei era spirituala si nu cronologica, ca ei cautau sa-i pregateasca pe credinciosi pentru a-L intampina pe Isus, nu sa le ofere date cronologice cu privire la zilele de pe urma (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 1,6.7). Solia lui Ioan era importanta pentru ca ii incuraja pe fratii sai de credinta sa traiasca in asteptarea apropiatei reveniri a lui Hristos. Ea ii stimula sa traiasca, asa cum ar trebui sa o faca toti crestinii, ca si cum fiecare zi ar fi fost cea din urma zi a vietii lor. Declaratia solemna: ,,Este ceasul de pe urma” trebuia sa-i indemne pe credinciosi la o marturisire mai fierbinte, prin care avea sa fie grabita a doua venire a lui Hristos. Vezi Nota Suplimentara de la Romani 13; vezi comentariul de la Matei 24,34; Romani 13,11; 2 Petru 3,12; Apocalipsa 1,1.
Ati auzit. Si anume, fie de la Ioan, fie de la alti invatatori crestini. Credinciosii fusesera bine instruiti cu privire la evenimentele ultimelor zile (vezi comentariul de la 2 Tesaloniceni 2,3).
Are sa vina. Literal, ,,vine” sau ,,e gata sa vina” (vezi comentariul de la Ioan 14,3). Forma verbului accentueaza certitudinea evenimentului, care era inca in viitor atunci cand credinciosii auzisera pentru prima data despre el. Ioan explica mai departe ca, in momentul in care scria el, profetia cu privire la antihristul care avea sa vina era in curs de implinire.
Anticrist. Literal, ,,antihristul”. De asemenea se pot cita dovezi textuale importante pentru omiterea articolului. Cuvantul ,,antihrist” este o transliterare a grecescului antichristos, alcatuit din anti, ,,impotriva” sau ,,in loc de”, si christos, ,,Hristos”. Deci cuvantul ar putea face referire la cineva care se opune lui Hristos sau pretinde sa ia locul lui Hristos sau le face pe amandoua. Titlul de vice-Hristos sau vicar al lui Hristos ofera un inteles similar atunci cand e folosit de cineva care pretinde in mod fals ca este investit cu autoritatea lui Hristos.
Termenul ,,antihrist” este folosit in Noul Testament numai de apostolul Ioan (aici si la 1 Ioan 2,22; 4,3; 2 Ioan 7), dar nu ofera o cheie precisa pentru identificarea vreunei persoane sau organizatii specifice. El presupune ca cititorii il cunosc deja pe ,,antihrist”, ca ii asteapta venirea si ca ei considera ca aparitia lui arata apropierea zilelor de pe urma. Fara indoiala ca Ioan se gandea la erezii cum ar fi docetismul si cerintianismul, forme ale gnosticismului (vezi Vol. VI, pp. 54–58; Vol. VII, pp. 625, 626; vezi comentariul de la 1 Ioan 2,22; 2 Ioan 7).
E bine sa ne amintim ca primul ,,antihrist” a fost Satana, care I s-a impotrivit lui Hristos prin diferiti agenti umani. Cu multe veacuri inainte ca omul sa fi fost creat, Satana a incercat sa ia locul lui Hristos (vezi comentariul de la Isaia 14,12–14; Ezechiel 28,12.13) si de atunci a fost neincetat sursa oricarei opozitii fata de Dumnezeu si fata de Fiul Sau, Isus Hristos (vezi comentariul de la 2 Tesaloniceni 2,8.9).
S-au ridicat. [,,Sunt”, KJV]. Literal, ,,au ajuns sa fie” sau ,,s-au ridicat”.
Multi anticristi. Pluralul arata ca Ioan nu avea in minte o anumita manifestare, ci considera ca toti impotrivitorii eretici ai adevarului sunt ,,anticristi”. Desi crestinismul era inca la inceput, diferite invataturi mincinoase castigasera deja teren si patrundeau in tanara biserica (vezi Vol. VI, pp. 52–59).
Prin aceasta cunoastem. [,,Prin aceasta cunoasteti”, KJV]. Oricat de lamentabila ar fi apostazia, Ioan o vede ca pe un semn al apropierii sfarsitului si ii avertizeaza pe cititori cu privire la ea.