2:17 Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac.
Lumea. Vezi comentariul de la v. 15. Se pare ca aici acest cuvant se refera la principiile care se opun lui Dumnezeu si care dau nastere la poftele despre care se vorbeste in v. 16.
Trece. Sau ,,acum trece” (vezi comentariul de la v. 8). Ioan le reaminteste cititorilor ca ceea ce omul iubeste este trecator. Poate ca acum multe dintre el par trainice si importante, dar toate se vor sfarsi. De aceea, ce avem de castigat daca le poftim si le iubim?
Cine face. Vezi comentariul de la Matei 7,21. Cel care implineste voia lui Dumnezeu o aplica la viata sa de fiecare zi, in contrast cu omul care nu vrea sa stie de Dumnezeu si prefera inselaciunea acestei lumi.
Ramane. Gr. meno (vezi comentariul de la v. 6).
In veac. Gr. eis ton aiona (vezi comentariul de la Matei 13,39; Apocalipsa 14,11). Apostolul accentueaza contrastul dintre viata trecatoare a celui care iubeste lumea si experienta statornica a celui care face voia lui Dumnezeu. Moartea poate sa-l ia pe neasteptate pe crestinul credincios, dar el are asigurarea vietii vesnice si in felul acesta se poate spune ca ,,ramane in veac” (vezi Ioan 10,28; 11,26).
Cel care iubeste lumea iubeste ceea ce este trecator, lucrurile care au devenit una cu moartea si pacatul, astfel incat trebuie sa piara impreuna cu ele. O data cu trecerea lumii si a pacatoseniei ei, va trece si cel care iubeste pacatul, dar cel care-si leaga inima de vesnicul Dumnezeu, de imparatia Lui eterna si de principiile neprihanirii care apartin acesteia si sunt, de asemenea, vesnice, ,,ramane in veac”.