2:16 Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume.
Caci. Sau ,,pentru ca” (vezi comentariul de la v. 12). Acum Ioan expune motivul afirmatiei sale categorice din v. 15.
Pofta. Gr. epithumia, ,,dorinta”, ,,pofta”, ,,dor” (vezi comentariul de la Matei 5,28; Ioan 8,44; Romani 7,7).
Firii pamantesti. [,,Carnii”, KJV]. Este vorba de natura senzuala a omului, in care ,,nimic bun nu locuieste” si care pofteste ce e rau (Romani 7,18, compara cu Romani 8,1). Pofta firii pamantesti este dorinta de a face raul.
Ioan nu vorbeste despre corp, despre care mai tarziu gnosticii au pretins ca e in sine rau. Scriitorii Noului Testament considera ca trupul uman are capacitatea atat pentru bine si cat si pentru rau si astfel trebuie supus rascumpararii oferite de Hristos (Romani 12,1; 1 Corinteni 6,15; Filipeni 1,20; 3,21). Expresia ,,pofta firii pamantesti” inseamna indemnul puternic de a satisface acele dorinte contrare voii lui Dumnezeu. Apostolul nu-i acuza pe cititorii sai de pacate grave, ci ii avertiza cu privire la vrajmasia care exista intre Dumnezeu si toate formele pacatului. El avea incredere ca avertizarea ii va ajuta sa scape de cursele pacatului.
Pofta ochilor. Daca ,,pofta firii pamantesti” se aplica mai ales la pacatele care isi au originea in trup, atunci ,,pofta ochilor” se poate referi la placerile mintale, stimulate prin vedere. Majoritatea placerilor pacatoase sunt experimentate prin ochi (vezi comentariul de la Matei 5,27.28). Multi din cei care neaga categoric orice intentie de a se lasa prada pacatului, sunt dornici sa citeasca despre pacat, sa-l studieze intr-un tablou sau sa-l urmareasca proiectat pe un ecran. Aici se aplica cele scrise in 1 Corinteni 10,12: ,,Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada” (vezi comentariul de la Genesa 3,6). S-ar putea ca Ioan sa fie gandit la spectacolele de sporturi dure din arena romana, unde oamenii luptau pana la moarte unii cu altii sau cu animalele salbatice. Aceste spectacole trezeau aceeasi curiozitate morbida pe care o trezesc sporturile brutale de azi.
Laudarosia. [,,Mandria”, KJV]. Gr. alazoneia, ,,slava desarta”, ,,laudarosie”, ,,etalare” (vezi comentariul de la Iacov 4,16).
Vietii. Gr. bios, aici, ,,fel de viata” (vezi Romani 6,1). Expresia ,,laudarosia vietii” implica satisfacerea cu bogatiile acestei lumi, atitudinea de a pune cele materiale in locul celor spirituale. Fiecare om, mai mult sau mai putin, este inclinat spre o astfel de lauda si trebuie sa se fereasca de ea. Unii se mandresc foarte tare cu ceea ce fac, altii cu ceea ce au, cu frumusetea sau cu copiii lor.
De la Tatal. Nici pofta, nici mandria despre care tocmai a vorbit Ioan nu vin de la Tatal. Ambele insusiri indezirabile si-au avut obarsia in Satana (compara cu Ioan 8,44). Din lume. Din aceasta cauza sunt in vrajmasie cu Dumnezeu (vezi comentariul de la v. 15).