2:15 Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El.
Nu iubiti. Dupa ce si-a prezentat motivele pentru care le scrie si pentru care se asteapta ca ei sa ia aminte la sfatul sau, Ioan incepe sa-i avertizeze pe cei tineri cu privire la lucrurile pe care trebuie sa le evite. El face lucrul acesta direct, fara echivoc, folosind prezentul imperativ al verbului ,,a iubi” (agapao; vezi comentariul de la Matei 5,34; Ioan 21,15). Avertizarea sa poate suna astfel: ,,nu mai iubiti” sau ,,nu ma continuati sa iubiti”.
Lumea. Gr. kosmos, ,,lumea”, considerata ca un aranjament de lucruri sau de oameni (vezi comentariul de la Matei 4,8; Ioan 1,9). In Noul Testament kosmos ii reprezinta adesea pe oamenii neevlaviosi, straini si vrajmasi lui Dumnezeu, sau preocuparile lumesti care ii indeparteaza de El. Ioan foloseste cuvantul kosmos de peste 100 de ori in scrierile sale, mai mult decat oricare alt autor. In cele mai multe cazuri el descrie lumea ca fiind straina si ostila lui Dumnezeu, in opozitie cu imparatia Sa. Acest sens dat cuvantului poate reflecta preocuparea pentru invataturile mincinoase care mai tarziu s-au dezvoltat in gnosticism, cu dualismul lui si credinta lui in lupta dintre intuneric si lumina, dintre materie si spirit, dintre Demiurg si adevaratul Dumnezeu (vezi Vol. VI, pp. 54–57).
Asadar, cand ii indeamna pe cititori sa nu iubeasca lumea, Ioan nu se gandeste la pamant, asa cum a iesit din mana Creatorului, ci la lucrurile pamantesti, insufletite si neinsufletite, pe care Satana le-a facut sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu. Apostolul stie cat de atragatoare pot sa apara acestea si ii indeamna pe crestini sa se fereasca de ele si sa reziste in fata puterii lor seducatoare. Ura fata de lumea pacatului nu-l va opri pe crestin sa incerce sa-l ajute pe pacatos; ci mai degraba il va face in stare sa iubeasca mai eficient victima pacatului. Dumnezeu Insusi este exemplul nostru in privinta aceasta (Ioan 3,16).
Lucrurile. Adica elementele separate care, puse laolalta, alcatuiesc kosmosul. Lucrurile care nu au o buna intrebuintare trebuie sa fie evitate cu totul si multe lucruri bune in ele insele pot sa-l separe pe om de Dumnezeu. Case si pamanturi, imbracaminte si mobila, rude si prieteni nu sunt rele in ele insele. Dar cand oricare din ele devine preocuparea de baza, in detrimentul vietii spirituale, atunci ia locul lui Dumnezeu si devine un idol (vezi comentariul de la Matei 10,37; Luca 13,26). Cu siguranta ca Eul este intotdeauna cel care il desparte pe om de Dumnezeu.
Daca iubeste cineva. Apostolul face din nou o afirmatie conditionala, desi, fara indoiala, cunostea pe multi care in inima lor iubeau lumea (vezi comentariul de la cap. 1,6). Cei care ingaduie ca afectiunilor lor sa se indrepte catre interese opuse vointei lui Dumnezeu, nu-L iubesc cu adevarat. Crestinul nu poate servi sau iubi si pe Dumnezeu si pe Mamona (vezi comentariul de la Matei 6,24).
Dragostea Tatalui. Pot fi citate dovezi textuale pentru formularea ,,dragostea lui Dumnezeu”. Daca este acceptata exprimarea din KJV (si din traducerea Cornilescu), atunci acesta este singurul loc in care apar in Biblie cuvintele ,,dragostea Tatalui”. Este vorba de iubirea credinciosului pentru Tatal sau ceresc, nu de iubirea Tatalui pentru copiii Sai de pe pamant (vezi comentariul de la v. 5, vezi si comentariul de la Romani 5,5; 2 Tesaloniceni 3,5). Chiar si atunci cand permitem iubirii de lume sa patrunda in inimile noastre, Dumnezeu inca ne mai iubeste, deoarece El ne-a iubit inainte ca noi sa fi gandit vreodata sa ne pocaim si inainte ca sa-L fi slujit in vreun fel (Romani 5,8).