Printable Mode1 Ioan, 2
|
2:1 Copilasilor, va scriu aceste lucruri, ca sa nu pacatuiti. Dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihanit. Copilasilor. Gr. teknia (vezi comentariul de la Ioan 13,33), o forma diminutiva a lui tekna, ,,copii” (vezi comentariul de la Romani 8,14). Ar putea fi tradusa ,,dragi copii”, deoarece diminutivul este folosit pentru a exprima afectiunea, nu marimea sau varsta. In Noul Testament numai Mantuitorul si ucenicul Sau iubit au folosit acest cuvant (Ioan 13,33; 1 Ioan 2,12.28; 3,7.17.18; 4,4; 5,21), in afara de posibila lui folosire de catre Pavel in Galateni 4,19. Gingasia acestei expresii poate sugera ca Ioan se adresa celor pe care el insusi ii aduse la credinta. Apostolul, inaintat in varsta, ii putea numi pe buna dreptate ,,copilasi” chiar si pe parinti (1 Ioan 2,12.14). El ii considera pe toti crestinii ca membri ai unei mari familii, alcatuita din multi oameni, parinti si copii, al caror Tata era Dumnezeu (compara cu Efeseni 3,14.15). Insa aceasta nu arata ca Ioan accepta titlul de ,,tata”. Hristos le poruncise ucenicilor sa nu se numeasca unii pe altii cu vreun nume care sa denote control asupra constiintei sau a credintei cuiva (Matei 23,7–9; compara cu DA 613). Va scriu. In cap. 1,4 Ioan le scrie folosind pluralul, dar este mult mai apropiat de ei si vorbeste la persoana I singular, chiar si atunci cand se adreseaza cititorilor sai ,,copilasi”. Aceste lucruri. Poate ca este vorba de cele din capitolul precedent sau de continutul intregii epistole. Ambele variante par sa fie potrivite cu intentia autorului. Ca sa nu pacatuiti. Timpul verbului din limba greaca arata ca Ioan vorbeste despre anumite pacate (vezi comentariul de la cap. 3,9). Apostolul vroia ca cititorii sai sa evite sa comita chiar si un singur pacat. Ideile din cap. 1 continua in cap. 2, ambele incurajandu-i pe crestini sa-si insuseasca puterea divina pentru a trai o vita neprihanita. Totusi, in cap. 1,10 Ioan i-a avertizat impotriva pretentiei de a nu fi pacatuit. Vrea el sa spuna prin aceasta ca se asteapta ca oamenii sa fie multumiti sa continue o viata de pacat? Cu siguranta ca nu! Sfintenia este tinta pusa inaintea copiilor lui Dumnezeu si s-au luat toate masurile pentru ca ei sa o poata atinge (vezi cap. 3,6). Daca cineva a pacatuit. [,,Daca cineva pacatuieste”, KJV]. Adica daca savarseste un anumit pacat. Desi tinta crestinului este o viata neprihanita, aici Ioan recunoaste posibilitatea ca un crestin sincer sa comita un pacat (vezi comentariul de la cap. 1,7–9). El admite lucrul acesta nu pentru a trece cu vederea pacatul, ci pentru a-L prezenta pe Cel care poate sa-l salveze pe om de pacatul pe care se poate sa-l fi comis. Avem. Ioan se include din nou in aceeasi grupa cu cititorii sai, poate pentru a scoate in evidenta ca Hristos a devenit Mijlocitorul tuturor crestinilor. La Tatal. Aici cuvantul ,,la” este traducerea lui pros, acelasi cuvant grec care este folosit in cap. 1,2 si la Ioan 1,1.2. El arata legatura stransa dintre Mijlocitor si Tatal. Mijlocitorul sta chiar in prezenta lui Dumnezeu, fiind egal cu El (vezi comentariul de la Ioan 1,1; Evrei 7,25). Mijlocitor. [,,Avocat”, KJV]. Gr. parakletos (vezi comentariul de la Ioan 14,16). Parakletos este folosit in Noul Testament numai de catre apostolul Ioan. In Evanghelie cuvantul acesta se refera la Duhul Sfant; aici, prin specificarea facuta de Ioan, se refera la Fiul, in lucrarea Sa de mantuire. Este clar deci ca scriitorul considera ca atat Fiul cat si Duhul indeplinesc slujba de parakletos. Traducerea ,,mijlocitor” sau ,,mediator” pare aici preferabila celei de ,,avocat” (KJV). Isus Hristos. Vezi comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5. Cel neprihanit. Gr. dikaios (vezi comentariul de la Matei 1,19). Tocmai pentru ca este neprihanit, chiar si dupa ce a fost ispitit in toate privintele ca si noi (Evrei 2,18; 4,15; 7,26), Hristos este potrivit pentru a fi Marele Preot si Mijlocitorul nostru. Daca ar fi pacatuit, n-ar fi putut sa stea inaintea Tatalui; daca n-ar fi trecut prin ispite, n-ar fi putut sa fie cu adevarat reprezentantul nostru. Gnosticii sustineau ca fiecare fiinta ascunde in sine atat lumina cat si intuneric, in diferite proportii, si deduceau de aici ca pacatul a avut un loc mic chiar si in caracterul Mantuitorului. Dar aici apostolul respinge categoric aceasta invatatura falsa. 2:2 El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi. Jertfa de ispasire. Gr. hilasmos, ,,expiere”, de la hilaskomai, ,,a fi indurator” (Luca 18,13), ,,a face ispasire pentru” (Evrei 2,17). Vezi comentariul de la Romani 3,25. La pagani ,,ispasirea” era un har sau o jertfa menita sa domoleasca mania unui zeu si sa-l faca prietenos sau iertator. Dar Dumnezeul nostru nu trebuie sa fie domolit sau impacat cu noi, deoarece El ii iubeste pe oameni chiar asa pacatosi (Romani 5,8; Apocalipsa 13,8). Noi suntem cei care trebuie sa fim impacati cu Dumnezeu (2 Corinteni 5,18.19). In originalul grecesc este scos in evidenta faptul ca Hristos este El Insusi atat ispasirea cat si ispasitorul. El este atat preotul cat si jertfa. Pentru pacatele noastre. Sau ,,cu privire la pacatele noastre”, delimitand sfera in care actioneaza ,,ispasirea”. Daca n-ar fi pacat, n-ar fi nevoie de ispasire, dar Ioan recunoaste ca si crestinii au pacatuit si ii asigura ca ,,Isus Hristos Cel neprihanit” a avut grija de pacatele lor prin moartea Sa ispasitoare. El a oferit propriul Sau sange pentru indepartarea pacatelor noastre (Ioan 1,29; Evrei 9,25.26; DA 652). Intregii lumi. Cuvintele precedente ,,pentru ale” [,,pentru pacatele”, KJV] sunt adaugate. Propozitia poate fi tradusa: ,,dar si pentru intreaga lume”. Unii sustin ca este vorba de tot pacatul din lume. Totusi, adaugarea acestor cuvinte face ca afirmatia sa fie in acord cu invatatura biblica, si anume ca Hristos a murit ca sa indeparteze pacatele intregii lumi (vezi Ioan 1,29; Evrei 2,9; 2 Petru 3,9). Pacatele tuturor oamenilor, ale fiecarui barbat, femeie sau copil, au fost asezate asupra Mantuitorului. Totusi, asta nu inseamna mantuire universala, deoarece Biblia spune clar ca mantuirea ne apartine numai cand o primim individual. 2:3 Si prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Prin aceasta. Gr. en touto, literal, ,,in aceasta”, facand referire la afirmatia din a doua jumatate a versetului, ,,daca pazim poruncile Lui” (compara cu v. 5, cap. 3,16.19 etc.). In Evanghelia sa Ioan foloseste adesea o expresie similara, dia touto, pentru a se referi la cele ce avusesera loc mai inainte si pentru a argumenta ceva in continuare (Ioan 5,16.18; 8,47; etc.). Dar in epistola aceasta en touto se refera in general la ceea ce urmeaza (vezi comentariul de la cap. 4,9). Stim ca … cunoastem. In limba greaca verbele sunt la timpuri diferite. Pentru a reda deosebirea care exista intre aceste doua timpuri, propozitia poate fi tradusa: ,,Acum stim ca am ajuns sa cunoastem si ca inca mai cunoastem”. Ioan foloseste adesea verbul ,,a cunoaste” (Ioan 14,7; 17,3.25, 1 Ioan 2,4.5.13; 3,1; 4,2) in legatura cu ,,Dumnezeu”, insemnand nu doar a sti despre El, ci a-L cunoaste personal (vezi comentariul de la Ioan 17,3). Experienta aceasta era o piedica eficienta impotriva atacurilor invataturilor gnostice cu privire la Hristos, despre care Ioan a facut deja referire (vezi Introducerea, tema). Il. Adica pe Hristos, Mijlocitorul (v. 1), jertfa de ispasire (v. 2). O viata in conformitate cu voia divina este unica dovada sigura ca o persoana Il cunoaste pe Dumnezeu. In toata aceasta epistola Ioan continua sa combata invatatura gnostica, si anume ca doar cunostinta are valoare si ca purtarea nu e deloc importanta in a determina relatia unui om cu Dumnezeu. Apostolii declara ca nu cei care aud Cuvantul sunt indreptatiti, ci aceia care il implinesc (Romani 2,13; Iacov 1,22.23). Cei care pretind ca sunt evlaviosi trebuie sa dovedeasca asta printr-un comportament corespunzator. Pazim poruncile Lui. Verbul tradus ,,pazim” (tereo) sugereaza sensul de a tine sau a veghea indeaproape. Aici impune o atitudine care are ca rezultat fapte in conformitate cu voia lui Dumnezeu, asa cum este ea descoperita in ,,poruncile Lui”. In ce priveste notiunea de ,,porunci” (entolai), vezi comentariul de la Matei 19,17; Ioan 14,15. In scrierile lui Ioan apar des formularea ,,(veti) pazi poruncile mele”, echivalenta cu ,,pazi cuvantul Meu”, sau expresii similare (Ioan 14,15.23; 1 Ioan 3,22.24; 5,2; 2 Ioan 6; Apocalipsa 3,10; 12,17). 2:4 Cine zice: Il cunosc, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este in el. Cine zice. Vezi comentariul de la cap. 1,6. Probabil ca erau unii care, influentati de erezii ca docetismul (vezi Introducerea, tema), desi pretindeau ca Il cunosc pe Hristos, dispretuiau poruncile Lui. Tocmai la asemenea persoane se refera Ioan indirect, pentru a evita sa-i numeasca sau pentru a nu-i include in mod specific pe cititori in randul lor (compara cu cap. 2,6.9). Nu exista vreo scuza pentru asemenea invataturi false in biserica, deoarece Hristos declarase clar ca aceluia care e gata sa primeasca adevarul, acesta ii va fi descoperit (vezi comentariul de la Ioan 7,17) si ca cei care Il iubesc cu adevarat vor pazi poruncile Sale (vezi comentariul de la cap. 14,15). Este un mincinos. Caracterul unui astfel de om si marturisirea lui de credinta sunt false; prin aceasta dovedeste ca ,,adevarul nu este in el” (vezi comentariul de la cap. 1,6.8). Ioan asaza din nou o negatie dupa o afirmatie (vezi comentariul de la cap. 1,5.6.8.10). 2:5 Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El. Cine pazeste. Apostolul nu se multumeste sa-i lase pe cititori sub impresia unei imagini negative, ci aduce imediat in discutie aspectul pozitiv, pentru a-l incuraja pe cel credincios. In el. [,,In el cu adevarat”, KJV]. Mai degraba ,,cu adevarat in el”, in versiunea greaca locutiunea ,,cu adevarat” se afla intr-o pozitie accentuata, pentru a scoate in evidenta antiteza cu pretentiile mincinoase mentionate in v. 4. Dragostea lui Dumnezeu. Poate fi vorba de iubirea omului pentru Dumnezeu sau de iubirea lui Dumnezeu, asa cum este ea revarsata asupra omului. In prima sa epistola Ioan foloseste expresia aceasta in ambele sensuri, dar se pare ca se refera mai ales la iubirea lui Dumnezeu pentru om (cap. 4,9, vezi cap. 3,1.16.17; 4,14.16; dar vezi si cap. 2,15; 5,3). ,,Dragostea este de la Dumnezeu” (cap. 4,7). Orice manifestare adevarata a iubirii vine de la Dumnezeu, si cel care vrea sa pazeasca poruncile Sale face lucrul acesta datorita dragostei divine. In ce priveste conceptul de ,,iubire” (agape), vezi comentariul de la Matei 5,43.44; 1 Corinteni 13,1. Desavarsita. Gr. teleioo, ,,a duce la capat”, ,,a incheia”, ,,a desavarsi”. In ce priveste adjectivul teleios, vezi comentariul de la Matei 5,48. Prin aceasta. Vezi comentariul de la v. 3. In cazul de fata cuvintele ,,prin aceasta” se pot referi la pazirea Cuvantului lui Dumnezeu (v. 5) sau la a trai cum a trait Isus (v. 6). Ambele variante dovedesc ca ,,prin aceasta” crestinul Il are pe Hristos. In El. Adica in Hristos. In ce priveste aceste doua cuvinte, care apar deseori in Noul Testament, vezi comentariul de la 2 Corinteni 5,17; Efeseni 1,1; vezi si comentariul de la Ioan 15,4; Galateni 2,20. 2:6 Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus. Cine zice. Vezi comentariul de la v. 4. Aici este vorba de toti cei care Il marturisesc pe Hristos, fie din sinceritate, fie din alt motiv. Ramane. Gr. meno, ,,a zabovi”, ,,a fi in continuare prezent”, ,,a ramane”, ,,a locui”. Ioan foloseste frecvent cuvantul meno: de 41 de ori in Evanghelie si de 26 de ori in epistole. In scrierile sale verbul acesta are adesea un sens mistic, indicand legatura dintre Dumnezeu si Hristos (Ioan 14,10) si legatura similara care ar trebui sa existe intre Hristos si credincios (Ioan 15,4–10; 1 Ioan 2,24.28; 3,6.24). Expresia ,,a ramane in El” este echivalentul ioanin pentru expresia paulina ,,a fi in Hristos” (vezi mai sus, la ,,in el”, v. 5). Desi are un sens mistic, ea este de asemenea deosebit de practica pentru viata zilnica a crestinului. Trebuie. [,,Ar trebui”, KJV]. Gr. opheilo, ,,a datora”, cu referire la datorii (Matei 18,28; etc.); ,,a avea obligatia” de a face ceva (Ioan 13,14). Ioan foloseste verbul acesta de patru ori in epistolele sale (aici si la 1 Ioan 3,16; 4,11 si 3 Ioan 8). In Biblie opheilo are sensul de obligatie morala. Sa traiasca. [,,Sa umble”, KJV]. Gr. peripateo (vezi comentariul de la Efeseni 2,2), folosit de obicei in Noul Testament cu referire la purtarea crestina (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 2,12). Cum a trait Isus. [,,Cum a umblat El”, KJV]. Traind pe acest pamant Isus a lasat un exemplu desavarsit pentru toti oamenii. Crestinul trebuie sa cunoasca perfect viata Sa lipsita de pacat pentru a o copia si a aplica principiile ei la conditiile in care trebuie sa traiasca el. Ioan staruie asupra faptului ca cel care pretinde ca ramane in Hristos trebuie sa dovedeasca in fiecare zi ca-L imita pe Mantuitorul sau. Trebuie sa traiasca in conformitate cu marturisirea sa (SC 58, 59). 2:7 Preaiubitilor nu va scriu o porunca noua, ci o porunca veche, pe care ati avut-o de la inceput. Porunca aceasta veche este Cuvantul, pe care l-ati auzit. Prea iubitilor. [,,Fratilor”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,prea iubitilor” (ca pe in traducerea Cornilescu). Aici, introducand fragmentul in care vorbeste despre iubirea de frati (v. 7–11), sunt foarte potrivite ambele formule de adresare: ,,fratilor” sau ,,prea iubitilor”. Noua. Gr. kainos, ,,nou”, se refera mai degraba la calitate decat la timp. Cuvantul acesta ar putea fi tradus ,,un nou fel de”. In propozitia urmatoare cuvantul ,,veche” (palaios) se refera la timp, la ,,porunca” data cu mult timp in urma. Aici Ioan tagaduieste orice intentie de a da cititorilor sai un nou fel de ,,porunca”, deoarece cea vechea este inca valabila. Contextul (v. 9–11) arata ca ,,porunca” despre care se vorbeste este iubirea de frati (vezi comentariul de la Ioan 13,34). De la inceput. Probabil de la inceputul experientei crestine, desi unii sugereaza ca este vorba de momentul in care Hristos a dat aceasta ,,porunca”, sau chiar mai inainte, de darea poruncilor la Sinai (vezi comentariul de la Matei 22,39.40). Cuvantul. Gr. logos, aici, ,,un grup de invataturi”, ,,un mesaj”. Ioan se refera la invataturile mai de demult, ca rezultat al carora credinciosii au imbratisat crestinismul. 2:8 Totusi va scriu o porunca noua, lucru care este adevarat atat cu privire la El, cat si cu privire la voi; caci intunericul se imprastie, si lumina adevarata si rasare chiar. Totusi. [,,Iarasi”, KJV]. Versetul acesta explica versetul precedent. Porunca noua. Porunca ,,veche” ar fi fost suficienta daca oamenii ar fi ascultat-o. Dar ei intunecasera atat de mult adevaratul sens al legii, incat pierdusera cu totul din vedere calitatea ei spirituala. In invataturile Lui, mai ales in predica de pe munte, Hristos a inlaturat toate elementele care i-au fost adaugate de-a lungul timpului si a scos la iveala stralucirea originala a poruncii (vezi comentariul de la Matei 5,22). Atat de stralucitoare si plina de sens parea incat pe buna dreptate putea fi numita de Ioan ,,o porunca noua” (vezi comentariul de la Ioan 13,34). Lucru care. Adica aceasta ,,porunca noua”. Atat cu privire la El cat si cu privire la voi. [,,In El si in voi”, KJV]. Repetarea prepozitiei sugereaza ca exista o diferenta intre felul cum se aplica afirmatia aceasta la Hristos si la credincios. In Hristos porunca nu avea nevoie de reinnoire, deoarece ea era o exprimare a caracterului Sau. In noi porunca trebuie sa lucreze pentru a ne transforma caracterul, pentru ca el sa poata fi ,,adevarat”. Lucrul acesta se realizeaza atunci cand ne iubim unii pe altii asa cum ne-a iubit Hristos. Intunericul. Vezi comentariul de la Ioan 1,5. Se imprastie. [,,A trecut”, KJV]. Gr. parago, ,,a trece”, ,,a se duce”, in forma folosita aici, ,,a disparea”. In v. 17 parago descrie natura trecatoare a acestei lumi pacatoase. Timpul prezent al verbelor ,,se imprastie” si ,,rasare” arata ca Ioan si-a dat seama ca intunericul nu va fi dintr-o data imprastiat. Intunericul va fi biruit treptat, dar sigur de catre ,,lumina adevarata”. Intunericul acesta este ignoranta, voluntara sau involuntara, care ii impiedica pe oameni sa vada adevarata natura a Cuvantului lui Dumnezeu. Lumina adevarata. Adica descoperirea lui Dumnezeu prin Isus Hristos (vezi comentariul de la Ioan 1,4–9). Rasare chiar. [,,Acum lumineaza”, KJV]. Literal, ,,deja lumineaza”. De la intruparea lui Hristos lumina adevarata a luminat peste lumea intunecata de pacat, iar oamenii care raman in intuneric au mai putine scuze decat inainte. Prima Sa venire a pus o noua raspundere, dar si o noua binecuvantare, asupra oamenilor. 2:9 Cine zice ca este in lumina, si uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum. Cine zice. Vezi comentariul de la v. 4. Se pare ca Ioan face din nou referire la invataturile eretice, ca de pilda cele ale gnosticilor. El a pus deja in antiteza lumina cu intunericul (cap. 1,5–7; 2,8) si adevarul cu minciuna (cap. 1,8–10; 2,4). Acum el se ocupa de iubire si de ura (cap. 2,9–11). In lumina. Starea celor care sunt cu adevarat ,,in lumina” este prezentata in cap. 1,5–7 (vezi comentariul de acolo). Uraste. Nu se spune nimic cu privire la masura acestei uri. Ea poate fi o stare pasiva, de ,,neiubire”, o antipatie activa sau o ura crancena, care cauta sa-i faca rau persoanei urate. Cea mai slaba urma de ura e suficienta pentru a dovedi ca inima nu-i apartine cu totul Dumnezeului iubirii (Matei 5,21.22; MB 55–58). Fratele. Cu exceptia cazului in care denumeste legatura de familie, in scrierile ioanine cuvantul ,,frate” se refera de obicei la un membru al bisericii crestine. Desi a uri pe cineva inseamna a fi in intuneric, Ioan este preocupat in mod special de legaturile dintre crestini. Intuneric. Vezi comentariul de la cap. 1,5. Cel care pretinde ca are lumina spirituala, dar il uraste pe fratele sau de credinta, demonstreaza clar ca traieste in intuneric spiritual ,,pana acum”, adica pana in momentul cand isi exprima falsa pretentie. 2:10 Cine iubeste pe fratele sau, ramane in lumina, si in el nu este nici un prilej de poticnire. Cine iubeste. Dumnezeu este iubire (cap. 4,8) si lumina (cap. 1,5), si inseamna ca cel care staruie in iubirea de frati, in ciuda imprejurarilor care ar provoca ura, traieste impreuna cu Dumnezeu si asadar ramana in lumina Lui. In el. Sau ,,in ea”. Versiunea greaca permite ambele sensuri. Cuvintele ,,in el” s-ar referi la omul care-l iubeste pe fratele sau, in timp ce ,,in ea” s-ar referi la ,,lumina” (compara cu Ioan 11,9–10). Comparatia cu 1 Ioan 2,11 poate da de inteles ca este vorba de ultima varianta. Daca asa stau lucrurile, atunci v. 10 constituie primul element al unei antiteze (lumina nu face pe nimeni sa se poticneasca), iar v. 11, al doilea (intunericul orbeste ochii). Prilej de poticnire. Gr. skandalon (vezi comentariul de la Matei 5,29; 16,23; 1 Corinteni 1,23). 2:11 Dar cine uraste pe fratele sau, este in intuneric, umbla in intuneric, si nu stie incotro merge, pentru ca intunericul i-a orbit ochii. Cine uraste. Un astfel de om e intr-un contrast puternic cu cel care iubeste (v. 10). In loc sa ramana sau sa locuiasca in lumina datatoare de viata a lui Dumnezeu, el locuieste in intuneric spiritual. Umbla. Vezi comentariul de la v. 6. Ura pentru fratele sau i-a afectat si alte aspecte ale vietii, astfel incat viata sa e cu totul in intuneric. Incotro merge. Aceste cuvinte sunt citate din insesi spusele lui Hristos (Ioan 12,35). Ar fi fost ciudat ca ucenicul iubit sa nu se fi referit la unele din cuvintele Domnului sau. Fara indoiala ca cel care uraste crede ca stie incotro merge, dar se insala. El nu-si da seama de destinatie. Daca ar fi constient, probabil ca si-ar schimba felul de viata. Vezi Proverbe 14,12. Intunericul i-a orbit ochii. Orbirea a aparut deja. Lumina este esentiala pentru vedere, iar cel care respinge lumina isi pierde capacitatea de a vedea. Ideea ca respingerea luminii duce la orbire spirituala se gaseste si in Vechiul Testament (compara cu Psalmi 82,5; Eclesiastul 2,14; Isaia 6,10). Pe de alta parte, omul care alege sa locuiasca in lumina primeste si mai multa lumina si calauzire (Proverbe 4,18.19). Nici o metafora nu poate zugravi mai bine starea celor care ii urasc pe fratii lor. Cel care este rob fizic traieste in intuneric si stie ca e orb, dar cei pe care i-a orbit Satana isi inchipuie ca vad, cand de fapt nu vad. Ei se considera fiinte superioare, care merg pe o cale luminata, spre o tinta incantatoare (vezi comentariul de la Genesa 3,6). 2:12 Va scriu, copilasilor, fiindca pacatele va sunt iertate pentru Numele Lui. Va scriu. De la probleme generale (cap. 1,4 la 2,11), apostolul trece la probleme specifice (cap. 2,12 si mai departe). Insa intai el isi prezinta motivele pentru care le scrie unor grupe aparte. De patru ori zice: ,,va scriu” (v. 12, 13) si de doua ori: ,,v-am scris” (v. 14). S-a discutat mult despre folosirea verbului la timpuri diferite. Unii cred ca prin timpul trecut, ,,v-am scris”, Ioan se refera la Evanghelia sa. Dar nu exista dovezi concludente ca Evanghelia a fost scrisa inainte de epistola (vezi Introducerea, cadrul istoric). Altii cred ca se face referire la o epistola anterioara, acum pierduta. Altii sugereaza ca apostolul schimba timpul verbului doar pentru a evita repetarea monotona. Dar Ioan, mai mult decat altii scriitori ai Noului Testament, nu e speriat de o aparenta monotonie acolo unde o considera ca o inventie literara eficace, iar variatiile sale sunt rareori lipsite de semnificatie. Tinand cont de asta, altii sugereaza ca prin timpul prezent Ioan se refera la ceea ce este gata sa scrie, iar prin trecut, la ceea ce deja a scris. Copilasilor. Gr. teknia (vezi comentariul de la v. 1). Din restul versetului reiese clar ca acest cuvant ii include pe toti membrii bisericii, batrani si tineri. Soliile pentru anumite grupe de varsta apar in v. 13, 14. Fiindca. Gr. hoti, ,,ca” sau ,,pentru ca”. Unii sunt pentru conjunctia ,,ca”, crezand ca Ioan vrea sa le reaminteasca cititorilor ca pacatele lor sunt iertate. Desi este posibila o astfel de formulare, ea nu e acceptata in v. 13, 14, unde apare din nou hoti. Sunt iertate. Adica ,,au fost iertate”. Timpul din limba greaca arata rezultatul continuu al iertarii din trecut. Vezi comentariul de la cap. 1,9. Pentru Numele Lui. Sau ,,datorita numelui Sau [al lui Hristos]” (vezi comentariul de la Psalmi 31,3; Faptele Apostolilor 3,6.16; vezi si comentariul de la Faptele Apostolilor 4,12). Dumnezeu iarta pacatul celui care se pocaieste in ,,numele” lui Hristos, adica in virtutea puterii de a ierta, a caracterului si a lucrarii Sale. Deoarece cei carora le scrie Ioan cunosteau personal aceasta putere a numelui Mantuitorului, apostolul se simte liber sa discute cu ei adevaruri spirituale profunde. Iertarea le deschisese inainte o lume noua, iar el isi propune sa ii ajute sa o exploreze. 2:13 Va scriu, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Va scriu, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel rau. V-am scris, copilasilor, fiindca ati cunoscut pe Tatal. Va scriu. Vezi comentariul de la v. 12. Parintilor. In Noul Testament aceasta este o forma neobisnuita de adresare. In Vechiul Testament acest cuvant are adesea intelesul de stramosi (Genesa 15,15; 31,3; etc.) si este folosit cu sensul acesta si in Noul Testament (Faptele Apostolilor 3,13.22.25; etc.). ,,Parintii” pot fi si prezbiterii sau conducatorii bisericii (Faptele Apostolilor 7,2; 22,1). Aici se pare ca Ioan se adreseaza barbatilor mai varstnici, parinti fizici sau nu, in contrast cu grupul ,,tinerilor”. Pe langa faptul ca erau inaintati in varsta, ,,parintii” s-ar putea sa fi fost crestini de multa vreme, asadar maturi din punct de vedere spiritual. Fiindca. Vezi comentariul de la v. 2. Ati cunoscut. Gr. ginosko (vezi comentariul de la v. 3). E foarte putin probabil ca vreunul dintre cititorii lui Ioan sa-L fi cunoscut personal pe Hristos, cand traia pe acest pamant, dar toti fusesera privilegiati sa-L cunoasca printr-o experienta spirituala. Este privilegiul nostru sa ne bucuram de aceeasi convingere a partasiei cu Mantuitorul (vezi comentariul de la Filipeni 3,10). Toti crestinii ar trebui sa fie in stare sa marturiseasca impreuna cu Pavel: ,,…stiu in cine am crezut” (2 Timotei 1,12). Cel ce este de la. Comparatia cu cap. 1,1–3 dovedeste ca Ioan vorbeste aici despre Fiul. La sfarsitul versetului, el declara despre toti credinciosii ca L-au cunoscut pe Tatal. Tinerilor. Ioan ii imparte pe destinatarii epistolei sale in doua grupe: ,,parinti” si ,,tineri”. Cine nu face parte din prima grupa, apartine celei de-a doua. Biruit. Gr. nikao, ,,a birui”. Din cele 28 de ocazii cand este folosit cuvantul nikao in Noul Testament, 6 sunt in aceasta epistola, iar 18 in alte scrieri ale lui Ioan. Ideea biruintei crestine ocupa un loc de frunte in gandirea apostolului. Din versiunea greaca reiese ca cei credinciosi biruisera si se bucurau acum de roadele biruintei lor. Pe cel rau. Adica pe diavolul (vezi comentariul de la Ioan 17,15). Credinciosii castigasera biruinta nu doar asupra dorintelor rele si asupra deprinderilor pacatoase, ci si asupra urii si a ispitelor iscusite ale vrajmasului (vezi comentariul de la Matei 4,1). In aceasta epoca de explozie a cunostintei si de scepticism, putini isi dau seama de puterea celui rau si a multimii lui de agenti. Oamenilor le place sa creada ca sunt stapani pe soarta lor si uita ca de cand a pacatuit Adam, toti au devenit sclavii celui rau. Singura scapare din aceasta robie este a folosi unica putere care le ramane: puterea de a alege un alt Stapan si a-I supune Lui vointa lor slaba. Hristos ii va elibera atunci din sclavia diavolului si-i va conduce la bine (Romani 6,13–23). V-am scris. [,,Va scriu”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza verbul la trecut, ,,v-am scris”. Copilasilor. Gr. paidia, un cuvant care nu transmite aceeasi nota de afectiune ca teknia (vezi comentariul de la v. 1), dar subliniaza, in schimb, ideea subordonarii si a dependentei si sugereaza nevoia de calauzire. Fara indoiala ca, la fel ca teknia, cuvantul ii include pe toti credinciosii, batrani si tineri (vezi comentariul de la v. 12). Tatal. Adica Dumnezeu. In v. 12 Ioan declara ca pacatele credinciosilor au fost iertate, iar aici spune ca ei Il cunosc personal pe adevaratul Dumnezeu. In Evanghelia si epistolele sale Ioan subliniaza aceasta cunoastere, dandu-si seama ca este esentiala pentru viata vesnica (vezi comentariul de la Ioan 17,3). 2:14 V-am scris, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. V-am scris, tinerilor, fiindca sunteti tari, si Cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi, si ati biruit pe cel rau. V-am scris. Vezi comentariul de la v. 12. Parintilor. Compara cu v. 13. Cunoasterea personala a Mantuitorului, care vine in urma unei experiente indelungate, este lucrul cel mai de seama pe care Ioan il poate atribui credinciosilor. Cei care L-au cunoscut Dumnezeu trebuie sa-L fi cunoscut si pe Fiul, singurul prin care poate fi cunoscut Dumnezeu (vezi comentariul de la Ioan 1,18). Sunteti tari. Ioan se adreseaza acum celor tineri. In v. 13 apostolul vorbeste de biruinta lor asupra diavolului. Acum el descopera factorul care i-a facut capabili sa castige aceasta biruinta (compara cu Efeseni 6,10–18). Cuvantul lui Dumnezeu. La prima vedere s-ar putea crede ca Ioan se refera la Cuvantul intrupat (vezi comentariul de la Ioan 1,1–3; 1 Ioan 1,1–3). Dar este clar ca aici el se gandeste la Cuvantul scris, Sfintele Scripturi, care poate ,,sa ramana”, sau sa fie ascuns, in inima (Ioan 15,7; Psalmi 119,11). Cuvantul lui Dumnezeu, pastrat in inima, il inspira si il inarmeaza pe ostasul crucii sa lupte lupta cea buna (vezi comentariul de la Efeseni 6,17). El descopera starea decazuta a omului, viclenia si rautatea lui Satana, puterea mantuitoare a lui Hristos, exercitata prin Duhul Sfant, inaltimea la care oamenii pot sa ajunga prin consacrare si glorioasa rasplata a biruitorului. Mantuitorul Insusi a folosit Cuvantul scris in lupta Sa cu ispititorul (Matei 4,1–11). Luptand ca om, Mantuitorul nu avea o arma mai puternica decat cuvintele pe care Duhul Sfant le inspirase chiar pentru ocazii de felul acela (Matei 4,4.7.10). Numai cand urmeaza exemplul lui Hristos, umplandu-si memoria cu pretiosul Cuvant al lui Dumnezeu si urmandu-i sfatul, pot crestinii castiga biruinta asupra egoismului si a pacatului. Biruit. Ca si la parinti, Ioan repeta motivele laudei sale (compara cu v. 13). 2:15 Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El. Nu iubiti. Dupa ce si-a prezentat motivele pentru care le scrie si pentru care se asteapta ca ei sa ia aminte la sfatul sau, Ioan incepe sa-i avertizeze pe cei tineri cu privire la lucrurile pe care trebuie sa le evite. El face lucrul acesta direct, fara echivoc, folosind prezentul imperativ al verbului ,,a iubi” (agapao; vezi comentariul de la Matei 5,34; Ioan 21,15). Avertizarea sa poate suna astfel: ,,nu mai iubiti” sau ,,nu ma continuati sa iubiti”. Lumea. Gr. kosmos, ,,lumea”, considerata ca un aranjament de lucruri sau de oameni (vezi comentariul de la Matei 4,8; Ioan 1,9). In Noul Testament kosmos ii reprezinta adesea pe oamenii neevlaviosi, straini si vrajmasi lui Dumnezeu, sau preocuparile lumesti care ii indeparteaza de El. Ioan foloseste cuvantul kosmos de peste 100 de ori in scrierile sale, mai mult decat oricare alt autor. In cele mai multe cazuri el descrie lumea ca fiind straina si ostila lui Dumnezeu, in opozitie cu imparatia Sa. Acest sens dat cuvantului poate reflecta preocuparea pentru invataturile mincinoase care mai tarziu s-au dezvoltat in gnosticism, cu dualismul lui si credinta lui in lupta dintre intuneric si lumina, dintre materie si spirit, dintre Demiurg si adevaratul Dumnezeu (vezi Vol. VI, pp. 54–57). Asadar, cand ii indeamna pe cititori sa nu iubeasca lumea, Ioan nu se gandeste la pamant, asa cum a iesit din mana Creatorului, ci la lucrurile pamantesti, insufletite si neinsufletite, pe care Satana le-a facut sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu. Apostolul stie cat de atragatoare pot sa apara acestea si ii indeamna pe crestini sa se fereasca de ele si sa reziste in fata puterii lor seducatoare. Ura fata de lumea pacatului nu-l va opri pe crestin sa incerce sa-l ajute pe pacatos; ci mai degraba il va face in stare sa iubeasca mai eficient victima pacatului. Dumnezeu Insusi este exemplul nostru in privinta aceasta (Ioan 3,16). Lucrurile. Adica elementele separate care, puse laolalta, alcatuiesc kosmosul. Lucrurile care nu au o buna intrebuintare trebuie sa fie evitate cu totul si multe lucruri bune in ele insele pot sa-l separe pe om de Dumnezeu. Case si pamanturi, imbracaminte si mobila, rude si prieteni nu sunt rele in ele insele. Dar cand oricare din ele devine preocuparea de baza, in detrimentul vietii spirituale, atunci ia locul lui Dumnezeu si devine un idol (vezi comentariul de la Matei 10,37; Luca 13,26). Cu siguranta ca Eul este intotdeauna cel care il desparte pe om de Dumnezeu. Daca iubeste cineva. Apostolul face din nou o afirmatie conditionala, desi, fara indoiala, cunostea pe multi care in inima lor iubeau lumea (vezi comentariul de la cap. 1,6). Cei care ingaduie ca afectiunilor lor sa se indrepte catre interese opuse vointei lui Dumnezeu, nu-L iubesc cu adevarat. Crestinul nu poate servi sau iubi si pe Dumnezeu si pe Mamona (vezi comentariul de la Matei 6,24). Dragostea Tatalui. Pot fi citate dovezi textuale pentru formularea ,,dragostea lui Dumnezeu”. Daca este acceptata exprimarea din KJV (si din traducerea Cornilescu), atunci acesta este singurul loc in care apar in Biblie cuvintele ,,dragostea Tatalui”. Este vorba de iubirea credinciosului pentru Tatal sau ceresc, nu de iubirea Tatalui pentru copiii Sai de pe pamant (vezi comentariul de la v. 5, vezi si comentariul de la Romani 5,5; 2 Tesaloniceni 3,5). Chiar si atunci cand permitem iubirii de lume sa patrunda in inimile noastre, Dumnezeu inca ne mai iubeste, deoarece El ne-a iubit inainte ca noi sa fi gandit vreodata sa ne pocaim si inainte ca sa-L fi slujit in vreun fel (Romani 5,8). 2:16 Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume. Caci. Sau ,,pentru ca” (vezi comentariul de la v. 12). Acum Ioan expune motivul afirmatiei sale categorice din v. 15. Pofta. Gr. epithumia, ,,dorinta”, ,,pofta”, ,,dor” (vezi comentariul de la Matei 5,28; Ioan 8,44; Romani 7,7). Firii pamantesti. [,,Carnii”, KJV]. Este vorba de natura senzuala a omului, in care ,,nimic bun nu locuieste” si care pofteste ce e rau (Romani 7,18, compara cu Romani 8,1). Pofta firii pamantesti este dorinta de a face raul. Ioan nu vorbeste despre corp, despre care mai tarziu gnosticii au pretins ca e in sine rau. Scriitorii Noului Testament considera ca trupul uman are capacitatea atat pentru bine si cat si pentru rau si astfel trebuie supus rascumpararii oferite de Hristos (Romani 12,1; 1 Corinteni 6,15; Filipeni 1,20; 3,21). Expresia ,,pofta firii pamantesti” inseamna indemnul puternic de a satisface acele dorinte contrare voii lui Dumnezeu. Apostolul nu-i acuza pe cititorii sai de pacate grave, ci ii avertiza cu privire la vrajmasia care exista intre Dumnezeu si toate formele pacatului. El avea incredere ca avertizarea ii va ajuta sa scape de cursele pacatului. Pofta ochilor. Daca ,,pofta firii pamantesti” se aplica mai ales la pacatele care isi au originea in trup, atunci ,,pofta ochilor” se poate referi la placerile mintale, stimulate prin vedere. Majoritatea placerilor pacatoase sunt experimentate prin ochi (vezi comentariul de la Matei 5,27.28). Multi din cei care neaga categoric orice intentie de a se lasa prada pacatului, sunt dornici sa citeasca despre pacat, sa-l studieze intr-un tablou sau sa-l urmareasca proiectat pe un ecran. Aici se aplica cele scrise in 1 Corinteni 10,12: ,,Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada” (vezi comentariul de la Genesa 3,6). S-ar putea ca Ioan sa fie gandit la spectacolele de sporturi dure din arena romana, unde oamenii luptau pana la moarte unii cu altii sau cu animalele salbatice. Aceste spectacole trezeau aceeasi curiozitate morbida pe care o trezesc sporturile brutale de azi. Laudarosia. [,,Mandria”, KJV]. Gr. alazoneia, ,,slava desarta”, ,,laudarosie”, ,,etalare” (vezi comentariul de la Iacov 4,16). Vietii. Gr. bios, aici, ,,fel de viata” (vezi Romani 6,1). Expresia ,,laudarosia vietii” implica satisfacerea cu bogatiile acestei lumi, atitudinea de a pune cele materiale in locul celor spirituale. Fiecare om, mai mult sau mai putin, este inclinat spre o astfel de lauda si trebuie sa se fereasca de ea. Unii se mandresc foarte tare cu ceea ce fac, altii cu ceea ce au, cu frumusetea sau cu copiii lor. De la Tatal. Nici pofta, nici mandria despre care tocmai a vorbit Ioan nu vin de la Tatal. Ambele insusiri indezirabile si-au avut obarsia in Satana (compara cu Ioan 8,44). Din lume. Din aceasta cauza sunt in vrajmasie cu Dumnezeu (vezi comentariul de la v. 15). 2:17 Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac. Lumea. Vezi comentariul de la v. 15. Se pare ca aici acest cuvant se refera la principiile care se opun lui Dumnezeu si care dau nastere la poftele despre care se vorbeste in v. 16. Trece. Sau ,,acum trece” (vezi comentariul de la v. 8). Ioan le reaminteste cititorilor ca ceea ce omul iubeste este trecator. Poate ca acum multe dintre el par trainice si importante, dar toate se vor sfarsi. De aceea, ce avem de castigat daca le poftim si le iubim? Cine face. Vezi comentariul de la Matei 7,21. Cel care implineste voia lui Dumnezeu o aplica la viata sa de fiecare zi, in contrast cu omul care nu vrea sa stie de Dumnezeu si prefera inselaciunea acestei lumi. Ramane. Gr. meno (vezi comentariul de la v. 6). In veac. Gr. eis ton aiona (vezi comentariul de la Matei 13,39; Apocalipsa 14,11). Apostolul accentueaza contrastul dintre viata trecatoare a celui care iubeste lumea si experienta statornica a celui care face voia lui Dumnezeu. Moartea poate sa-l ia pe neasteptate pe crestinul credincios, dar el are asigurarea vietii vesnice si in felul acesta se poate spune ca ,,ramane in veac” (vezi Ioan 10,28; 11,26). Cel care iubeste lumea iubeste ceea ce este trecator, lucrurile care au devenit una cu moartea si pacatul, astfel incat trebuie sa piara impreuna cu ele. O data cu trecerea lumii si a pacatoseniei ei, va trece si cel care iubeste pacatul, dar cel care-si leaga inima de vesnicul Dumnezeu, de imparatia Lui eterna si de principiile neprihanirii care apartin acesteia si sunt, de asemenea, vesnice, ,,ramane in veac”. 2:18 Copilasilor, este ceasul cel de pe urma. Si, dupa cum ati auzit ca are sa vina anticrist, sa stiti ca acum s-au ridicat multi anticristi: prin aceasta cunoastem ca este ceasul de pe urma. Copilasilor. Gr. paidia (vezi comentariul de la v. 13 si de la v. 1). Ceasul de pe urma. [,,Timpul de pe urma”, KJV]. Literal, ,,un ultim ceas”. In originalul grecesc substantivul nu este articulat hotarat, ceea ce subliniaza calitatea si, la fel ca aici, poate sa arate unicitatea unui eveniment. Ioan vorbeste despre unul si singurul ,,ceas de pe urma”. Pomenirea acestui ceas final urmeaza natural dupa ideea din v. 17. Punerea in discutie a naturii trecatoare a ,,lumii si a poftei ei” il aduce pe cititor fata in fata cu ideea sfarsitului celor pamantesti, cu sosirea ,,ceasului de pe urma” si cu aratarea Mantuitorului (v. 28; vezi cap. 3,2). Implicatia cuvintelor apostolului trebuie studiata in legatura cu imprejurarile in care au fost scrise. Autorul traise cu Isus, auzise despre revenirea Lui din propria Sa gura. Acum, fiind batran, traia in mijlocul framantarilor politice si sociale ale lumii, si era firesc ca in mintea lui sa existe nadejdea de a vedea cu ochii sai revenirea Domnului. El dorea sa impartaseasca nadejdea aceasta cu altii. Toate celelalte evenimente aveau o importanta secundara in comparatie cu perspectiva mult doritei reintalniri. Compara cu Ioan 14,1–3; 1 Tesaloniceni 4,16.17. Ar trebui retinut faptul ca preocuparea principala a scriitorilor Bibliei era spirituala si nu cronologica, ca ei cautau sa-i pregateasca pe credinciosi pentru a-L intampina pe Isus, nu sa le ofere date cronologice cu privire la zilele de pe urma (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 1,6.7). Solia lui Ioan era importanta pentru ca ii incuraja pe fratii sai de credinta sa traiasca in asteptarea apropiatei reveniri a lui Hristos. Ea ii stimula sa traiasca, asa cum ar trebui sa o faca toti crestinii, ca si cum fiecare zi ar fi fost cea din urma zi a vietii lor. Declaratia solemna: ,,Este ceasul de pe urma” trebuia sa-i indemne pe credinciosi la o marturisire mai fierbinte, prin care avea sa fie grabita a doua venire a lui Hristos. Vezi Nota Suplimentara de la Romani 13; vezi comentariul de la Matei 24,34; Romani 13,11; 2 Petru 3,12; Apocalipsa 1,1. Ati auzit. Si anume, fie de la Ioan, fie de la alti invatatori crestini. Credinciosii fusesera bine instruiti cu privire la evenimentele ultimelor zile (vezi comentariul de la 2 Tesaloniceni 2,3). Are sa vina. Literal, ,,vine” sau ,,e gata sa vina” (vezi comentariul de la Ioan 14,3). Forma verbului accentueaza certitudinea evenimentului, care era inca in viitor atunci cand credinciosii auzisera pentru prima data despre el. Ioan explica mai departe ca, in momentul in care scria el, profetia cu privire la antihristul care avea sa vina era in curs de implinire. Anticrist. Literal, ,,antihristul”. De asemenea se pot cita dovezi textuale importante pentru omiterea articolului. Cuvantul ,,antihrist” este o transliterare a grecescului antichristos, alcatuit din anti, ,,impotriva” sau ,,in loc de”, si christos, ,,Hristos”. Deci cuvantul ar putea face referire la cineva care se opune lui Hristos sau pretinde sa ia locul lui Hristos sau le face pe amandoua. Titlul de vice-Hristos sau vicar al lui Hristos ofera un inteles similar atunci cand e folosit de cineva care pretinde in mod fals ca este investit cu autoritatea lui Hristos. Termenul ,,antihrist” este folosit in Noul Testament numai de apostolul Ioan (aici si la 1 Ioan 2,22; 4,3; 2 Ioan 7), dar nu ofera o cheie precisa pentru identificarea vreunei persoane sau organizatii specifice. El presupune ca cititorii il cunosc deja pe ,,antihrist”, ca ii asteapta venirea si ca ei considera ca aparitia lui arata apropierea zilelor de pe urma. Fara indoiala ca Ioan se gandea la erezii cum ar fi docetismul si cerintianismul, forme ale gnosticismului (vezi Vol. VI, pp. 54–58; Vol. VII, pp. 625, 626; vezi comentariul de la 1 Ioan 2,22; 2 Ioan 7). E bine sa ne amintim ca primul ,,antihrist” a fost Satana, care I s-a impotrivit lui Hristos prin diferiti agenti umani. Cu multe veacuri inainte ca omul sa fi fost creat, Satana a incercat sa ia locul lui Hristos (vezi comentariul de la Isaia 14,12–14; Ezechiel 28,12.13) si de atunci a fost neincetat sursa oricarei opozitii fata de Dumnezeu si fata de Fiul Sau, Isus Hristos (vezi comentariul de la 2 Tesaloniceni 2,8.9). S-au ridicat. [,,Sunt”, KJV]. Literal, ,,au ajuns sa fie” sau ,,s-au ridicat”. Multi anticristi. Pluralul arata ca Ioan nu avea in minte o anumita manifestare, ci considera ca toti impotrivitorii eretici ai adevarului sunt ,,anticristi”. Desi crestinismul era inca la inceput, diferite invataturi mincinoase castigasera deja teren si patrundeau in tanara biserica (vezi Vol. VI, pp. 52–59). Prin aceasta cunoastem. [,,Prin aceasta cunoasteti”, KJV]. Oricat de lamentabila ar fi apostazia, Ioan o vede ca pe un semn al apropierii sfarsitului si ii avertizeaza pe cititori cu privire la ea. 2:19 Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri. Ei au iesit din mijlocul nostru. Sau ,,ei s-au departat de noi”. Dezertarea invatatorilor mincinosi din v. 18 avusese deja loc. Cititorilor nu trebuia sa li se vorbeasca despre imprejurarile apostaziei, pentru ca ei le cunosteau. Nu se stie daca antihristii si adeptii lor s-au retras de bunavoie din biserica sau daca au fost exclusi. E clar insa ca la inceput acesti invatatori mincinosi fusesera crestini. Nu erau dintre ai nostri. [,,Nu erau dintre noi”, KJV]. Ei nu experimentasera o adevarata pocainta si nu apartinusera niciodata cu totul bisericii. Fara indoiala insa ca erau convinsi ca invataturile lor mincinoase cu privire la natura lui Hristos erau adevarate. Ar fi ramas. [,,Ar fi continuat”, KJV]. Gr. meno, ,,a ramane”, un cuvant pe care Ioan il foloseste frecvent (vezi comentariul de la v. 6). Daca membrii care plecasera din biserica i-ar fi apartinut cu adevarat acesteia, atunci ei ar fi ramas in ea si s-ar fi impartasit cu spiritul ei. Plecarea lor dovedea fragilitatea legaturii lor cu Hristos si cu biserica. Sa se arate. [,,Ca sa se manifeste”, KJV]. Cata vreme invatatorii mincinosi erau in biserica, nu era usor pentru credinciosi sa depisteze adevaratul lor caracter. Dar cand au parasit biserica, erezia lor a iesit la iveala si a devenit evident faptul ca ei nu Ii apartinusera niciodata cu adevarat lui Hristos. Nu toti sunt dintre ai nostri. Mai degraba ,,ei toti nu erau dintre noi”. Din versiunea greaca reiese clar ca in inima lor nici unul dintre apostati nu apartinusera bisericii. Bazandu-se pe aceasta declaratie a lui Ioan unii au tras concluzia ca ei fusesera predestinati sa fie pierduti si ca nici un crestin adevarat nu poate cadea din har. Totusi Ioan ii avertizeaza pe cititori cu privire la primejdiile care asalteaza cararea crestinului (v. 15–17), avand in vedere posibilitatea ca unii care apartinusera lui Hristos sa poata cadea din cauza lor. Daca se indeparteaza de biserica, acesta este rezultatul propriei lor alegeri (vezi comentariul de la Ioan 10,28), nu al vreunui decret divin irevocabil. Cu privire la predestinatie in Biblie, vezi comentariul de la Ioan 3,17–21; Romani 8,29; Efeseni 1,4–6; compara cu 1 Petru 1,2. 2:20 Dar voi ati primit ungerea din partea Celui sfant, si stiti orice lucru. Ungerea. [,,O ungere”, KJV]. Gr. chrisma, ,,o ungere”, de la chrio, ,,a unge” (vezi comentariul de la Matei 1,1). Se poate ca folosirea cuvantului chrisma sa fi fost sugerata de folosirea cuvantului antichristos in v. 18. Vezi comentariul de la Matei 3,11; Luca 24,49. Celui Sfant. Vechiul Testament vorbeste despre Dumnezeu ca fiind Sfantul lui Israel (Psalmi 71,22; Isaia 1,4; etc.); Noul Testament Ii aplica titlul acesta lui Hristos (Marcu 1,24; Faptele Apostolilor 3,14; vezi comentariul de la Ioan 6,69). Ioan stia ca Duhul Sfant fusese dat de Tatal prin mijlocirea Fiului (Ioan 14,16.26), deci aici poate fi vorba fie de Tatal, fie de Fiul. Stiti orice lucru. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru exprimarea ,,voi toti stiti”. Potrivit cu aceasta formulare Ioan nu declara ca cel credincios stie toate lucrurile, ci ca toti cei credinciosi au cunostinta. Totusi traducerea de aici este bine sustinuta si nu trebuie sa se inteleaga ca cel credincios stie toate lucrurile, ci pur si simplu stie toate lucrurile esentiale pentru a fi mantuit. In Vechiul Testament ungerea fusese restransa la preoti, conducatori si profeti (Exodul 29,7; 1 Samuel 9,16; 1 Regi 19,16), dar sub noul legamant toti credinciosii sunt unsi si toti primesc cunostinta data de Dumnezeu, care conduce la viata vesnica (vezi comentariul de la Ioan 14,26; 16,13). 2:21 V-am scris nu ca n-ati cunoaste adevarul, ci pentru ca il cunoasteti, si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar. V-am scris nu ca. Cu tact, apostolul nu se adreseaza cititorilor ca si cum ei ar avea nevoie de instructiuni, ci apeleaza la ei pe temeiul cunostintei pe care deja o aveau (vezi comentariul de la v. 12–14). N-ati cunoaste. Prin aceste cuvinte Ioan sugereaza ca ei cunosteau adevarul. Adevaratul crestin nu trebuie sa se teama de pretentiile adversarilor, cum ca ei ar cunoaste mai mult. Faptul ca Duhul Sfant continua sa-l unga ii da cunostinta esentiala pentru mantuire si capacitatea de a o folosi cu indemanare pentru cauza adevarului. Nici o minciuna. Literal, propozitia spune: ,,orice minciuna din adevar nu este”, adica orice farama de neadevar provine dintr-o alta sursa decat aceea de la care vine adevarul. Adevarul izvoraste din Hristos; timpul poate demonstra ca minciunile, de orice fel, vin de la Satana, tatal minciunii (vezi comentariul de la Ioan 8, 44). 2:22 Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul. Cine este mincinosul? [,,Cine este mincinos?”, KJV]. Mai degraba ,,cine este mincinosul?”, adica cine este marele mincinos? Cel ce tagaduieste. Ioan ii avertizase deja cu privire la prezenta invatatorilor mincinosi (v. 18–21), iar acum trece la identificarea doctrinei lor. Din versiunea greaca reiese ca este vorba de o tagaduire continua. Isus este Hristosul. Vezi comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5. Ioan considera fundamentala doctrina ca Isus din Nazaret este Hristosul, Unsul, Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii (vezi comentariul de la Luca 1,35; Ioan 1,14; vezi Nota Suplimentara de la Ioan 1). Cel care tagaduieste lucrul acesta tagaduieste evenimentul central al rascumpararii si prin aceasta face imposibila propria sa mantuire (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 4,12). Nu poate exista o pervertire mai distrugatoare a crestinismului decat tagaduirea dumnezeirii lui Isus. Docetismul, iar mai tarziu gnosticismul si alte erezii au diformat brutal adevarul cu privire la natura lui Hristos (vezi Vol. V, pp. 892, 893; Vol. VI, pp. 54–58). De aceea Ioan face referire tocmai la tagaduiri de felul acesta. Pentru el adevarul prezent inseamna acceptarea pe deplin a lui Isus ca Fiul intrupat al lui Dumnezeu, asa cum sustine staruitor si elocvent in Evanghelia (Ioan 1,1–3.14) si in epistola sa (aici si in cap. 4,1–3.15; 5,1.5). Acelasi adevar glorios trebuie proclamat cu tarie si astazi, impreuna cu soliile destinate special timpului nostru (vezi comentariul de la Apocalipsa 14,6–12). Acela este Anticristul. [,,Acela este antihrist”, KJV]. Literal, ,,acesta este antihristul”. Vezi comentariul de la v. 18. Aici Ioan il identifica clar pe anticristul despre care scrie ca este orice invatator asa-zis crestin care Ii tagaduieste pe Tatal si pe Fiul. Tagaduieste pe Tatal. Atat de stransa este legatura dintre Tatal si Fiul incat e cu neputinta sa subminezi pozitia Fiului fara ca prin aceasta sa slabesti respectul pentru Tatal (vezi comentariul de la Ioan 10,30). Lucrul acesta il faceau invatatorii mincinosi. Cei care refuza sa accepte descoperirea lui Dumnezeu prin Hristos inteleg gresit si natura si scopurile Tatalui (vezi comentariul de la Ioan 1,18; Ioan 14,6.9; 2 Corinteni 5,19; compara cu Matei 10,32.33). 2:23 Oricine tagaduieste pe Fiul, n-are pe Tatal. Oricine marturiseste pe Fiul, are si pe Tatal. N-are pe Tatal. Cei care atacasera pozitia lui Hristos s-ar putea sa fi considerat ca, facand asa, nu il detracteaza in nici un caz pe Tatal. Apostolul scoate in evidenta greseala lor, declarand ca astfel de invatatori nu au cu Dumnezeu stransa partasie de care considerau ca se bucura, si ca marturisirea lor de credinta avea sa se dovedeasca zadarnica (vezi comentariul de la 1 Ioan 4,3; compara cu Matei 10,33). Marturiseste. [,,Recunoaste”, KJV]. In KJV ultima jumatate a versetului apare cu litere cursive, deoarece afirmatia aceasta nu se gaseste in textul grecesc din care a fost tradusa KJV. Totusi, dovezile textuale favorizeaza pastrarea ei. Constructia frazei se armonizeaza cu metoda literara a apostolului, de a intari o declaratie cu o propozitie negativa sau pozitiva, asa cum ar fi cazul si aici. 2:24 Ce ati auzit de la inceput, aceea sa ramana in voi. Daca ramane in voi ce ati auzit de la inceput, si voi veti ramane in Fiul si in Tatal. Aceea. Literal, fraza spune: ,,Cat pentru voi, ce ati auzit de la inceput in voi sa ramana”. In felul acesta, Ioan il pune in antiteza pe anticrist cu crestinul credincios. Sa ramana. Gr. meno (vezi comentariul de la v. 6), tradus in continuarea acestui verset ,,ramane” si ,,veti ramanea”. Forta exprimarii lui Ioan este mai evidenta daca este folosit de fiecare data verbul ,,a ramane”, transmitand ideea de ,,a locui”. De la inceput. Vezi comentariul de la v. 7. Ioan ii implora pe cititori sa pastreze credinta care le fusese incredintata de apostoli sau de colaboratorii lor. Scriitorul ii asigura ca daca fac lucrul acesta vor continua sa se bucure de ceea ce pierdusera antihristii, si anume comuniunea constanta cu Fiul si cu Tatal. Sfatul acesta este valabil si pentru crestinul de astazi (vezi comentariul de la Apocalipsa 2,4). 2:25 Si fagaduinta, pe care ne-a facut-o El, este aceasta: viata vesnica. Fagaduinta ... este aceasta. Pentru o constructie asemanatoare, vezi cap. 1,5. Mai intai este data asigurarea fagaduintei, si de abia apoi promisiunea propriu-zisa. Cel care a fagaduit este Hristos, prin care sunt date si implinite toate fagaduintele lui Dumnezeu (2 Corinteni 1,20). Unele din promisiunile cu privire la viata vesnica se gasesc in Evanghelii (Matei 5,1–12; Ioan 3,15–17; 6,47; etc.). Viata vesnica. Vezi comentariul de la cap. 1,2. 2:26 V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca. Aceste lucruri. Adica sfatul din v. 18–25, unde scriitorul avertizeaza cu privire la antihristi. Rataceasca. [,,Amageasca”, KJV]. Gr. planao, ,,a duce in ratacire” (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,8 si de la Matei 18,12). Constructia din limba greaca face posibil ca a doua jumatate a versetului sa poata fi tradusa astfel: ,,care incearca sa va duca in ratacire”. Nu exista dovezi ca invatatorii mincinosi au izbutit sa-i duca in ratacire pe crestinii carora li se adresa Ioan. 2:27 Cat despre voi, ungerea, pe care ati primit-o de la El, ramane in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea. Ungerea. Gr. chrisma (vezi comentariul de la v. 20, unde este folosit acelasi cuvant). Este scos in evidenta contrastul dintre echipamentul spiritual al credinciosului si uneltirile antihristului (ca in v. 20.24). Urmand metoda lui obisnuita de a-si incuraja turma, apostolul le reaminteste de privilegiile lor si admite cu tact ca ei se vor dovedi vrednici de mostenirea lor spirituala (compara cu. v. 5, 12–14, 20, 24). De la El. Adica de la Hristos. In epistola aceasta pronumele ,,El” si ,,Lui” se refera in general la Fiul. Ramane. Gr. meno (vezi comentariul de la v. 6). Ioan se asteapta ca Duhul Sfant sa locuiasca in inima crestinului si in felul acesta sa fie influenta care sa-i stapaneasca viata. N-aveti trebuinta. Darul initial al Duhului Sfant si prezenta Lui continua asigura progresul in intelegerea celor spirituale (Ioan 14,26; 16,13). Atunci credinciosul nu este dependent de invatatura omeneasca si nici nu e la dispozitia invatatorilor mincinosi. Totusi, el nu trebuie sa se sprijine pe conducerea directa din partea Duhului Sfant, excluzand orice alta sursa, in caz contrar nu Ioan este cel care scrie epistola aceasta. Ungerea Lui. [,,Aceeasi ungere”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,ungerea Lui” (vezi comentariul de la v. 20). Este adevarata. [,,Este adevar”, KJV]. Mai degraba ,,este adevarata”, referindu-se la ungerea cu Duhul Sfant. Invatatura de la inceput, data credinciosului inainte de botez, atunci cand acesta primeste Duhul Sfant intr-un mod special, e mereu adevarata. Nimic din ceea ce va veni mai tarziu de la Duhul Sfant nu va fi in conflict cu invataturile de baza pe care e zidita credinta crestina. S-ar putea ca Domnul sa ne descopere mai mult lumina, dar lumina cea noua va confirma vechile pietre de hotar. Tocmai prin atitudinea fata de lumina cea noua se da pe fata devotamentul poporului lui Dumnezeu fata de adevar si fata de ungerea pe care o au de la Hristos (GW 297–300). Nu este o minciuna. Din nou Ioan intareste o afirmatie prin negarea opusului ei. Descoperirile de la Duhul Sfant nu sunt un amestec de eroare. Ramaneti. [,,Veti ramane”, KJV]. Mai degraba ,,ramaneti”, fie ca un imperativ, fie ca o declaratie. In El. Adica in Hristos (vezi v. 28). Constructia greceasca a celei de a doua parti a v. 27 este obscura. Apostolul pare sa afirme ca cei care raman credinciosi invataturii Duhului, continua sa ramana in comuniune intima cu Hristos. 2:28 Si acum, copilasilor, ramaneti in El, pentru ca atunci cand Se va arata El, sa avem indrazneala, si, la venirea Lui, sa nu ramanem de rusine si departati de El. Si acum. Cuvintele acestea marcheaza concluzia primei parti a epistolei si nu sunt o referire aparte la momentul istoric in care scria Ioan. Ajungand la apogeul rationamentului sau, pe temeiul celor scrise in v. 18–27, Ioan face un apel solemn la cititori. Copilasilor. Gr. teknia (vezi comentariul de la v. 1). Ramaneti in El. Adica in Hristos. Acesta este un sfat direct de a lua hotararea recomandata in v. 27, in vederea asteptatei reveniri a lui Isus (vezi comentariul de la v. 18). Numai cei care raman in Hristos vor fi pregatiti sa-L intampine la venirea Lui (compara cu Matei 24,13; Ioan 15,6). Cand se va arata El. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,daca Se va arata”. Nu se da de inteles nici o incertitudine (compara cu expresiile ,,daca voi fi inaltat”, KJV, si ,,daca ce Ma voi duce si va voi pregati un loc”, KJV, din Ioan 12,32; 14,3). In alta parte, Ioan subliniaza realitatea revenirii lui Hristos (vezi 1 Ioan 3,2; compara cu Ioan 14,1–3; 21,22; Apocalipsa 1,7; 22,12.20), dar recunoaste incertitudinea cu privire la timpul aratarii Sale (vezi comentariul de la Matei 24,36–44). Indrazneala. [,,Incredere”, KJV]. Gr. parresia, original, ,,libertate de vorbire”, de unde ,,indrazneala” (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 4,13), folosit de Ioan de 13 de ori din cele 31 de ocazii in care apare in Noul Testament. Aici este vorba de o persoana careia, deoarece a ramas statornica in Hristos, nu ii este teama sa se intalneasca cu El la venirea Sa. Cei care isi petrec viata cu Domnul lor, Il vor saluta la venirea Lui (compara cu Isaia 25,9). Pacatosii pocaiti Il vor intampina avand asigurarea ca sunt copiii lui Dumnezeu. La venirea Lui. Gr. parousia (vezi comentariul de la Matei 24,3), folosit numai aici de catre Ioan, dar intalnit adesea in scrierile lui Pavel (1 Corinteni 15,23; Filipeni 1,26; 1 Tesaloniceni 2,19; etc.), Matei (Matei 24,3.27.37.39), Iacov (Iacov 5,7.8) si Petru (2 Petru 1,16; 3,4.12). De rusine. Ioan isi accentueaza din nou ideea prin reluarea declaratiei, dar la negativ (vezi cap. 1,5.6.8; 2,4.27; etc). Facand asa, el scoate in evidenta atitudinea celor care nu s-au pregatit sa-L intampine pe Domnul lor. Ei vor fi umpluti de rusine cand vor Il vor intalni pe Cel pe care L-au dispretuit si L-au lepadat. Se vor rusina de felul cum L-au tratat pe Mantuitorul si de viata lor pacatoasa. Vor recunoaste ca vina pentru pierderea vietii vesnice le apartine in totalitate (vezi comentariul de la Apocalipsa 6,15–17). Dar cei care raman in Hristos pot privi inainte cu bucurie spre venirea Sa. 2:29 Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire este nascut din El. Daca stiti. Folosirea conjunctiei ,,daca” nu sugereaza indoiala sau incertitudine, ci acesta este felul specific al lui Ioan de a imprima adevarul in inima cititorilor sai. In versetul acesta primul cuvant tradus ,,stiti” este oida, care se refera la cunoasterea intuitiva. Al doilea, ginosko, face referire la cunoasterea obtinuta prin experienta (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,3; Romani 3,19). In felul acesta apostolul leaga cunoasterea teoretica a credinciosului de cunoasterea practica, ca baza pentru apelul la o viata neprihanita. El. Nu s-a ajuns la o concluzie cu privire la persoana la care face referire aici, daca este vorba de Hristos sau de Tatal. Unii, crezand ca prin cuvintele de incheiere, ,,nascut din El”, se poate face referire doar la Tatal, deoarece Ioan vorbeste numai de credincios ca e ,,nascut din Dumnezeu” (cap. 3,9; 4,7; 5,1.4.18), pretind aici este vorba de Tatal. Cu siguranta ca nimeni nu va pune la indoiala neprihanirea lui Dumnezeu, iar la urma urmei toti cei rascumparati au fost nascuti din El (Ioan 1,13). Dar e la fel de sigur ca Ioan a vorbit pana acum despre Fiul (1 Ioan 2,25.27.28) si este putin probabil ca el ar face o schimbare brusca, neanuntata de la Fiul la Tatal. Hristos este neprihanit si numai prin puterea Lui, in conlucrare cu Duhul Sfant, este renascut crestinul. Asa stand lucrurile, se poate ca aici Ioan sa se refere, in primul rand, la Fiul. Neprihanit. Gr. dikaios (vezi comentariul de la Matei 1,19; 1 Ioan 1,1). Neprihanire. Vezi comentariul de la Matei 5,6. Cel care in mod constant este neprihanit in ganduri, cuvinte, atitudine si fapte, demonstreaza ca e nascut din Dumnezeu, Cel de la care vine orice lucru bun (Matei 7,20; Iacov 1,17). Daca un astfel de om continua sa-I ingaduie lui Dumnezeu sa lucreze in el, i se va da mai multa invatatura, pana cand va ajunge sa umble in lumina deplina a Cerului (Proverbe 4,18; Ioan 7,17; DA 238; GC 528). Totusi unii, pentru o perioada, sunt in stare sa manifeste o aparenta stare de neprihanire, inspirata de iubirea de sine (Matei 6,1–18; 1 Corinteni 13,3; 3T 336; SC 18, 28.29). Nascut din El. Vezi comentariul de la Ioan 1,12.13; 3,3–8. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 CH 374; FE 273; GC 416, 482; MB 104; MH 228; MYP 97; PK 589; SC 64; IT 544; 2T 319, 591; 4T 530; 5T 316; 6T 364 1, 2 AA 552 2 FE 456; TM 220 3 COL 313; DA 396, 409; MB 147; SC 61 3–5COL 144 4 MB 146; PP 73; SC 60; SL 65; 2T 457 4, 5 AA 563; GC 472 5, 6 1T 286 6 AA 339, 559; COL 60; DA 409, 504; PP 372; SC 61; SL 81; 1T 531, 543; 2T 32, 73, 156, 318; 3T 538; 4T 79; 6T 117 7 MB 48 8–11AA 549 9 3T 60 11 MB 92 14 CSW 30; CT 535; FE 191; ML 5; MYP 24; 5T 584 14–171T 498 15 PP 458; 1T 151, 169, 199, 478, 530, 537, 551; 2T 59, 197, 393, 492; 3T 385, 477, 522; 4T 47, 617; 5T 277, 456 15, 16 COL 55; MB 95; ML 71; 1T 551 15–171T 284; 2T 196 16 CD 166; ChS 35; GC 475; 1T 531; 2T 279, 280, 294, 304, 456; 3T 83; 5T 52 17 MB 100; ML 258 22, 23 PP 686 24 TM 169 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: