1:8 Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi.
Daca zicem. Vezi comentariul de la v. 6.
N-avem pacat. Ioan nu declara ca ar fi fost unii care pretindeau in public ca erau desavarsiti sau ca aceste cuvinte erau pastrate in inima, dar isi da seama de existenta acestei pretentii si-i arata primejdia. Folosirea verbului la timpul prezent arata ca aceste persoane care se incredeau in propriile lor merite pretindeau ca au o neprihanire prezenta si continua, la care de fapt nu ajunsesera. Ei nu negau ca pacatuisera in trecut, dar acum. literal, ei spuneau: ,,Pacat noi nu avem”. In privinta aceasta, ei sunt in contrast cu adevaratii neprihaniti, care-si recunosc pacatosenia si nevoia de a fi curatiti (v. 7). Numai Hristos putea pretinde ca nu are pacat (vezi v. 7). In ce priveste cuvantul ,,pacat”, vezi comentariul de la cap. 3, 4.
Ne inselam singuri. Vezi comentariul de la Matei 18,22. Deoarece ne inselam singuri, nu putem arunca vina asupra nimanui altcuiva. Intrucat pretentia de a fi fara pacat este inaltare de sine, o inviere a omului vechi, prin ea cei care se insela singuri se contrazic pe ei insisi. Nevoind sa-si recunoasca propria pacatosenie, inima omului, inselatoare, inventeaza metode nenumarate pentru a-si apara nevinovatia. Numai puterea Cuvantului lui Dumnezeu poate da la iveala adevarata stare a inimii, si asta doar atunci cand mintea este dispusa sa primeasca revelatia (Ieremia 17,9; Evrei 4,12).
Adevarul nu este in noi. Vezi comentariul de la v. 6. Scriitorul asaza din nou dupa o afirmatie opusul ei negativ (compara cu v. 5, 6). Cel care respinge intentionat ceea ce este drept si accepta un neadevar, mai ales un neadevar care-l face sa se simta superior altora si independent de Mantuitorul, nu poate fi niciodata sigur ca va mai fi vreodata dispus sau in stare sa discearna intre bine si rau (vezi comentariul de la Matei 12,31). Daca nu are loc o pocainta imediata, smerita, in urma descoperirii luminii adevarului, un astfel de suflet va porni curand pe un drum gresit, pe o carare care poate sa se sfarseasca numai in osanda si moarte. Oricat de profunda poate fi cunoasterea altor aspecte ale adevarului, o greseala comisa in aceasta privinta va face fara folos orice alta cunostinta.