1:6 Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam in intuneric, mintim, si nu traim adevarul.
Daca zicem. Pentru a castiga atentia celor care au nevoie de sfatul sau, apostolul isi indulceste mustrarile subintelese, facandu-le ipotetice (compara cu v. 8, 10; etc.) si incluzandu-se si pe sine in ele. Fara indoiala ca isi dadea seama ca multi pretindeau ca au partasie cu Tatal, dar nu traiau potrivit cu voia Sa. Totusi Ioan foloseste un limbaj delicat, in speranta de a nu da nastere la opozitie in inima cititorilor.
Avem partasie. Vezi v. 3. Pretentia cuiva ca are partasie cu Dumnezeu trebuie demonstrata prin rezultatele ei practice. Va fi o viata cu doua aspecte – gand si fapta, rugaciune si lucrare (MH 512). A pune in practica prezenta lui Dumnezeu inseamna a fi intotdeauna constient de faptul ca, prin Duhul Sau cel Sfant, El este aproape de noi. Fiecare gand, fiecare cuvant, fiecare fapta reflecta constienta prezentei Sale si a ochiului Sau, care vede totul. Ajungem sa-L iubim. Stim ca El ne-a iubit dintotdeauna si suntem recunoscatori pentru purtarea Lui de grija (Psalmi 139,1–12; Ieremia 31,3). Tot atat de natural cum, in timp de primejdie, un copil se increde in tatal sau si isi pune mana in a lui, tinand-o acolo chiar si dupa ce pericolul a trecut, tot asa copilul lui Dumnezeu umbla cu Tatal sau ceresc. Asa este ,,partasia cu El”.
Umblam. Gr. peripateo (vezi comentariul de la Efeseni 2,2; Filipeni 3,17).
Intuneric. Gr. skotos (vezi comentariul de la v. 5). La intuneric nu poate creste nimic, cu exceptia unor forme inferioare de viata, care tind sa faca intunericul si mai respingator. In absenta luminii datatoare de viata lucrurile putrezesc repede. Ochii care se obisnuiesc cu intunericul pierd treptat capacitatea de a raspunde la lumina. La fel se intampla si cu sufletul. Intunericul pacatului impiedica dezvoltarea spirituala, iar pacatul nutrit distruge discernamantul spiritual. Totusi oamenii sunt atat de lipiti de pacat incat cauta intunericul pentru ca sa poata pacatui mai mult (Ioan 3,19.20).
Mintim. Ioan scoate in evidenta fatarnicia celor care marturisesc ca urmeaza calea luminii, dar de bunavoie merg in intuneric. Intrucat Dumnezeu este lumina (v. 5), toti cei care au partasie cu El trebuie de asemenea sa umble in lumina. Prin urmare, este clar ca toti cei care pretind ca sunt au partasie cu Tatal si totusi umbla in intuneric, mint. Pretentiile lor de a avea partasie cu Dumnezeu dovedesc ca, cel putin in parte, cunosc lumina, dar intunericul care-i inconjoara demonstreaza ca sunt tinuti la distanta din cauza ignorantei sau ca in mod deliberat s-au indepartat si s-au ascuns de ea.
Nu traim adevarul. Aceste cuvinte sunt inca o ilustratie a obiceiului lui Ioan de a aseza dupa
a. o afirmatie, ,,mintim”, opusul ei negativ, ,,nu traim adevarul” (vezi v. 5). Ideea de a ,,trai adevarul” ii este specifica lui Ioan (vezi comentariul de la Ioan 3,21; vezi si comentariul de la cap. 8,32). In ce priveste ,,adevarul” (aletheia), vezi comentariul de la Ioan 1,14. Pe langa faptul ca mint, cei care umbla in intuneric dau gres si in a trai adevarul. Pacatul isi gaseste intai loc in gand, in minte, iar de obicei gandul se traduce in fapte. Cand activitatile zilnice incep sa tagaduiasca marturisirea facuta prin participarea la biserica, lipsa partasiei cu Dumnezeu este evidenta. Cand religia inceteaza sa fie
b. o chestiune de sapte zile, Dumnezeu este exclus din viata, iar intunericul coboara.