1:5 Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric.
Am auzit-o de la El. [,,Am auzit de El”, KJV]. Mai degraba ,,am auzit-o de la El”, adica de la Dumnezeu sau, posibil, de la Hristos. Ioan doreste sa explice ca nu el a inventat sau a descoperit solia pe care era gata sa le-o impartaseasca cititorilor, ci ca o primise de la Domnul, fie direct de la Hristos, fie prin revelatie.
Propovaduim. [,,Declaram”, KJV]. Gr. anaggello, ,,a vesti”, ,,a face cunoscut”, ,,a da la iveala”, un cuvant diferit de cel folosit in v. 2 si 3 (apaggello) pentru ,,a vesti”. Anaggello sugereaza aducerea vietii pana la sau inapoi la cel care o primeste, in timp ce apaggello scoate in evidenta sursa informatiei, adica de la cine vine.
Dumnezeu este lumina. Faptul ca in versiunea greaca substantivul ,,lumina” este nearticulat sugereaza ca ,,lumina” este un aspect, sau o calitate, a naturii lui Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 4,8). Compara cu Ioan 1,7–9, unde se sugereaza ca lumina este un atribut al lui Hristos.
In Biblie lumina este strans asociata cu Dumnezeu. La Creatiune lumina a fost primul element adus la existenta (Genesa 1,3). Manifestarile divine sunt de obicei insotite de o slava de nedescris (Exodul 19,16–18; Deuteronom 33,2; Isaia 33,14; Habacuc 3,3–5; Evrei 12,29 etc.). Dumnezeu este descris ca ,,lumina … pe vecie” (Isaia 60,19.20) si se spune ca locuieste ,,intr-o lumina de care nu te poti apropia” (1 Timotei 6,16). Aceste manifestari fizice sunt simbolice pentru curatia morala si sfintenia desavarsita a caracterului Sau (vezi comentariu de la ,,slava”, [doxa], Ioan 1,14; Romani 3,23; 1 Corinteni 11,7).
Una dintre calitatile cele mai de seama ale luminii este puterea de a imprastia intunericul. Pe plan spiritual Dumnezeu da pe fata calitatea aceasta la gradul superlativ – intunericul pacatului nu poate sa reziste in prezenta Lui (Habacuc 1,13).
In El nu este intuneric. Literal, ,,intuneric in El nu este, [intuneric] de nici un fel”. Dubla negatie accentueaza absenta oricarei urme de intuneric in natura lui Dumnezeu. Ii este specific lui Ioan sa faca o afirmatie categorica, ca de exemplu, ,,Dumnezeu este lumina”, pentru ca apoi sa o intareasca printr-o negare a opusului (compara cu v. 6, 8; cap. 2,4; Ioan 1,3.20; 10,28). Declaratia accentuata a lui Ioan se baza pe un motiv cat se poate de actual. Gnosticismul sustinea ca binele si raul erau elemente necesare unul altuia si ca ambele isi aveau aceeasi sursa divina – Dumnezeu. Dar daca Dumnezeu este numai ,,lumina”, fara nici cea mai slaba urma de intuneric, atunci gnosticismul (vezi Vol. VI, p. 55) invata ceva contrar naturii lui Dumnezeu si trebuia sa fie respins de cei care acceptau cuvintele apostolului.
In scrierile lui Ioan, ,,intuneric” (skotos sau skotia) este in antiteza cu ,,lumina”, la fel cum in epistolele lui Pavel ,,pacatul” este opusul ,,neprihanirii” (vezi Romani 6,18.19), iar ,,firea” este opusul ,,Duhului” (cap. 8,1). Vezi Ioan 12,35.46; vezi Ioan 1,5; 8,12.