1:10 Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos, si Cuvantul Lui nu este in noi.
N-am pacatuit. Aceasta este a treia si cea mai specifica pretentie falsa la sfintenie (vezi v. 6, 8). Versetul 6 vorbeste despre pretentia falsa a unora de a avea partasie cu Dumnezeu, desi umbla in intuneric. Aceasta este o pretentie usoara, dar adesea greu de combatut. Versetul 8 vorbeste de pretentia de a nu avea nici un pacat, care e la fel de greu de dovedit sau de combatut. Aici insa Ioan da de inteles ca unii pretind ca nu au savarsit nici un pacat. Dar o astfel de pretentie este neadevarata, deoarece toti au pacatuit (Romani 3,23). Intrucat epistola aceasta se adreseaza crestinilor care probabil si-au dat seama de pacatele lor, este evident ca Ioan se refera la comportamentul de dupa convertire.
Il facem mincinos. Consecinta pretentiei de a nu fi pacatuit niciodata este scoasa in evidenta dupa tiparul din v. 6, 8, unde rezultatele sunt exprimat atat pozitiv cat si negativ, dar aici sunt folosite cuvinte mult mai dure. Pretentia nefondata de a avea partasie cu Dumnezeu ne face mincinosi (v. 6), pretentia ca nu avem pacat ne duce in ratacire (v. 8), dar pretentia de a nu fi pacatuit niciodata Il face pe Dumnezeu mincinos. Nu inseamna ca aceasta pretentie poate sa afecteze perfectiunea divina, ci ca daca ea ar fi adevarata, ar contrazice declaratiile clare ale Cuvantului lui Dumnezeu.
Cuvantul Lui. Nu este vorba de Hristos, Cuvantul viu, ci de cuvantul lui Dumnezeu, scris sau oral, ca mijloc prin care este transmis adevarul Sau (v. 8). Acest cuvant este adevarul (Ioan 17,17) si nu poate locui in aceia care contrazic afirmatiile lui atat de clare. Daca oamenii nu accepta marturia lui Dumnezeu, daca tagaduiesc starea lor, asa cum o descrie El, atunci ei pun piedici Cuvantului Sau si acesta nu mai poate sa locuiasca in inima lor.
Cuvantul inspirat este mijlocul prin care Dumnezeu ii descopera omului adevarata lui stare si il fereste de la a se considera fara pacat. De aceea, fiecare crestin ar trebui sa cerceteze cu sarguinta Cuvantul. Adevarurile Bibliei ar trebui sa fie memorate, si in felul acesta mintea ar fi fortificata prin Cuvantul datator de viata. Fagaduintele lui pretioase vor oferi sprijin in vremurile de incercare si de necaz, iar invatatura lui cu privire la neprihanire ne va conduce la Mantuitorul si ne va pregati sa primim caracterul Sau sfant (2 Timotei 3,16.17). Avand in inimile noastre Cuvantul lui Dumnezeu, nu vom mai pacatui de bunavoie impotriva Lui (Psalmi 119,11), si, cu toate acestea, nu vom putea pretinde ca suntem sfinti (compara cu GC 618, 619).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 AA 555; DA 340; PK 223; SL 70; 6T 90
1–3AA 568; MH 461; 8T 321
1–77T 286
2 AA 544; COL 43; CT 435; DA 250; Ed 84
3 AA 555; DA 340; PK 223; SL 70; 6T 90
5 Ev 284; GC 476; 1T 405; WM 79
5–73T 528
6–8SL 69
7 AH 207; CT 156; GC 74; GW 161; MB 115; MH 90; PK 320; TM 211, 517; 1T 409; 3T 361, 436, 464, 476; 4T 625; 5T 254; 8T 193; 9T 24
8 LS 84; SL 7, 51
8–10AA 562
9 9AA 552, 566; COL 158; DA 266, 806; MB 116; MH 123, 182, 229; SC 41; TM 147; 5T 641; WM 152