Printable Mode1 Ioan, 1
|
1:1 Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii, Ce era. Aceste cuvinte cu care incepe epistola pot fi interpretate in doua moduri, deoarece pronumele tradus ,,ce” (ho) este neutru si se poate referi fie la: (1) marturia cu privire la descoperirea Cuvantului vietii, fie la (2) Cuvantul vietii, Hristos Insusi. Intelesul pe care il urmareste Ioan face ca a doua interpretare sa fie mai probabila (compara cu Ioan 4,22; 6,37, unde pronumele neutre se refera la persoane). In ce priveste verbul ,,era” (en), vezi comentariul de la Ioan 1,1. Vezi harta cu evenimentele care au condus la scrierea evangheliei, epistolelor si apocalipsei lui Ioan De la inceput. Ioan isi incepe Evanghelia cu ,,la inceput”, dar la inceputul primei sale epistole foloseste cuvintele ,,de la inceput”. Deosebirea este semnificativa. In Evanghelie el subliniaza ca in momentul ,,inceputului” Cuvantul era deja existent; aici el se multumeasca sa stabileasca faptul ca El, Cuvantul, a existat continuu ,,de la inceput”. Evanghelia priveste la inceput si inainte de acesta; epistola priveste la inceput si dupa acesta. Este posibila si o interpretare mai restrictiva, aplicand expresia la inceputul erei crestine (vezi comentariul de la cap. 2,7), dar comparatia cu Ioan 1,1–3 nu prea sustine o asemenea parere. In ce priveste cuvantul ,,inceput”, vezi comentariul de la Ioan 1,1. Ce am auzit. Declarand ca este gata sa scrie cu privire la Cel pe care el si tovarasii lui de slujba Il auzisera, Ioan contesta invataturile celor care tagaduiesc realitatea intruparii. In felul acesta, el stabileste temeiul autoritatii sale si al apelului sau catre cititori. Cine se poate indoi de faptul ca in mintea sa trebuie sa fi fost amintiri de neuitat cand se gandea la mult iubita voce pe care o ascultase atat de atent, cu multa vreme in urma, in Palestina! Subiectul ,,noi” (in limba romana este inclus in desinenta verbului) din aceste versete introductive poate fi interpretat editorial sau ca o referire la Ioan si la colaboratorii sai (vezi comentariul de la cap. 4,6). Verbul la perfect compus, ,,am auzit”, sugereaza ca pastra inca in inima aceste amintiri. Ce am vazut. Comentariul de mai sus, la ,,ce am auzit”, se aplica si aici. Verbul tradus ,,am vazut” (horao) inseamna vazul propriu-zis. Ca sa nu existe vreo indoiala cu privire la realitatea experientei sale, scriitorul adauga cuvintele ,,cu ochii nostri”. Astfel nu lasa nici o urma de indoiala cu privire la faptul ca a vazut ,,Cuvantul”. Ce am privit. Gr. theaomai, ,,a privi atent”, ,,a vedea”, acelasi verb tradus ,,privit” in Ioan 1,14, unde chestiunea este aceeasi – a privi Cuvantul intrupat. Aici insa forma verbului arata o actiune incheiata, nu o actiune trecuta ale carei rezultate continua in prezent, ca in Ioan 1,14. E natural sa interpretam cuvintele acestea si urmatoarele ca o referire la faptul ca apostolii au fost martori ai vietii pamantesti a lui Hristos. Am pipait cu mainile. Gr. pselaphao, ,,a cauta pe bajbaite”, ,,a pipai”, ,,a cerceta indeaproape”, ,,a atinge cu mana”, de la psao, ,,a atinge” (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 17,27). Acelasi verb apare si la Luca 24,39 (vezi comentariul de acolo), unde Isus L-a invitat pe Toma sa-L atinga. S-ar putea ca Ioan sa se refere mai ales la evenimentul acesta si probabil la altele asemanatoare. E greu de imaginat o modalitate mai clara de a afirma ca scriitorul si tovarasii sai avusesera ocazia sa cunoasca personal Cuvantul facut trup si de a respinge astfel diferitele erezii cu privire la viata de pe pamant a lui Hristos (vezi pp. 625, 626). Cu privire la cuvantul. Mai bine ,,cu privire la Cuvant”. Apostolul nu pretinde sa se ocupe de toate aspectele Cuvantului, dar in epistola sa vorbeste (v. 3) despre adevarurile aflate din contactul personal (v. 1–3) cu Cuvantul. In ce priveste ,,Cuvantul” (ho logos), vezi comentariul de la Ioan 1,1. Folosirea ,,Cuvantului” (logos) cu referire la Isus Hristos e specifica pentru a patra Evanghelie (Ioan 1,1.14), epistola aceasta si Apocalipsa (Apocalipsa 19,13), venind in sprijinul ideii ca aceste trei carti sunt scrise de acelasi autor. Vietii. Poate fi vorba de Cuvantul care se ocupa de viata sau de Cuvantul care da viata, ambele interpretari fiind valabile pentru Mantuitorul. 1:2 pentru ca viata a fost aratata, si noi am vazut-o, si marturisim despre ea, si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal, si care ne-a fost aratata; Pentru ca viata. Mai degraba ,,si viata”. Cuvantul ,,viata” din v. 1 ofera o baza pentru o discutie aprofundata asupra lui in v. 2, care e parantetic, fiind o digresiune de la firul ideii. Constructia propozitiei din v. 1–3 e complicata, terminarea ideii fiind in suspensie pana la v. 3, unde scriitorul reia argumentatia cu o concluzie cuprinzatoare: ,,viata” se refera in primul rand la acel aspect al fiintei lui Hristos care a fost descoperit in intruparea Lui, nu la preexistenta Lui. A fost aratata. [,,A fost manifestata”, KJV]. Gr. phaneroo, ,,a face cunoscut”, ,,a face vizibil”, ,,a manifesta”, ,,a arata”. Ioan foloseste des cuvantul phaneroo (de noua ori in Evanghelie si de sase ori in epistola). Aceasta manifestare a vietii corespunde expresiei ,,Cuvantul S-a facut trup” din Ioan 1,14 si se refera la intrupare, vizibila pentru locuitorii de pe pamant, care au privit slava ei. In v. 1–3 apar cateva din cuvintele favorite ale lui Ioan, desi KJV intuneca uneori identitatea cuvantului original. Arche, ,,inceput” apare de 23 de ori in scrierile ioanine; zoe ,,viata”, de 64 de ori; martureo, ,,a da marturie”, de 47 de ori. Am vazut-o. Apostolul nu doar ca vazuse si auzise ,,cu privire la” Cuvantul vietii (v. 1), dar prinsese si intelesul Lui, ca ,,viata” (vezi comentariul de la Ioan 1,4). Marturisim. Ioan nu era multumit cu faptul ca Il privise pe Hristos; el se simtea constrans sa ,,marturiseasca” despre ceea ce vazuse (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 1,8). Va vestim. [,,Va aratam”, KJV]. Gr. apaggello, ,,a aduce vesti”, ,, proclama”, ,,a declara”. Acelasi cuvant apare si in v. 3 [,,declaram”, KJV]. Viata vesnica. [,,Acea viata vesnica”, KJV]. In scrierile lui Ioan cuvintele ,,viata” si ,,vesnica” apar impreuna de 23 de ori. El gandeste in termenii vesniciei si subliniaza natura vesnica a prea iubitului sau Domn si a vietii pe care spera ca o va trai alaturi de El (vezi comentariul de la Ioan 3,16). La Tatal. [,,Cu Tatal”, KJV]. Gr. pros ton patera (vezi comentariul de la ,,cu Dumnezeu”, din Ioan 1,1). Cuvantul pros, ,,cu”, exprima apropierea Cuvantului de Tatal si in acelasi timp arata clar ca El este o Persoana diferita. Desi Ioan nu L-a pomenit inca pe Domnul Isus pe nume, folosirea titlului ,,Tatal” implica statutul de ,,Fiu” a Cuvantului si pregateste calea pentru identificarea Cuvantului cu Isus Hristos in 1 Ioan 1,3. Ne-a fost aratata. Scriitorul este cuprins de uimire cand intelege privilegiul ce-i fusese acord, de a-L vedea pe Cel care fusese cu Tatal din vesnicie. Splendoarea revelatiei nu se diminueaza niciodata in mintea lui Ioan. Dimpotriva, ramane in centrul viziunii lui spirituale (compara cu Ioan 1,14.18). 1:3 deci, ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos. Ce am vazut. Cuvintele acestea sunt repetate retoric (v. 1, 2) pentru a accentua ideea si pentru a recapitula cele spuse mai inainte. Tinand cont de pozitia lui Ioan impotriva formelor primare de gnosticism (vezi pp. 625, 626), accentul pe care il pune asupra cunoasterii lui Isus nu este deloc exagerat. Va vestim. [,,Va declaram”, KJV]. Vezi mai sus, la ,,va vestim” (v. 2). Partasie. Gr. koinonia (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,42). Cuvantul sugereaza reciprocitate in partasie, fie intre parti egale, cum ar fi intre frati, fie intre parti inegale, cum ar fi intre Dumnezeu si noi (compara cu Faptele Apostolilor 2,42; 2 Corinteni 8,4; Galateni 2,9; Filipeni 2,1 etc.). In cazul acesta, apostolul doreste ca cititorii sa se bucure de aceleasi binecuvantari spirituale de care se bucura el, printr-o cunoastere a Tatalui si a Fiului. Unul din obiectivele principale ale acestei epistole este ca si altii sa aiba parte de aceasta comuniune. Cuvantul ,,partasie” este unul din cuvintele cheie ale primului capitol. Cel care-L cunoaste cu adevarat pe Hristos va dori intotdeauna ca si altii sa aiba parte de aceasta partasie binecuvantata. ,,Din momentul cand un om vine la Hristos, se naste in inima lui dorinta de a face cunoscut si altora ce Prieten scump a gasit el in Isus” (SC 78). Cei care lucreaza in felul acesta vor contribui la raspunsul la rugaciunea Mantuitorului: ,,ca ei sa fie una, cum si Noi [Tatal si Fiul] suntem una” (Ioan 17,22). Partasia noastra. Literal, ,,partasia, [aceea care este a] noastra”, adica felul nostru de partasie, partasia care exista intre Ioan si Dumnezeu. Crestinul devine o veriga intre cer si pamant. Pe de o parte cauta sa-L cunoasca pe Dumnezeu prin Hristos si pe de alta parte ii ajuta pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu, fiind astfel o veriga ce-i leaga pe Tatal si copiii Sai rataciti. Fiul Sau, Isus Hristos. Aici Ioan Il identifica pe Cuvant cu Hristos. Numele dublu, ,,Isus Hristos”, arata ca Ioan ia in consideratie umanitatea si divinitatea Fiului (vezi comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5; vezi si comentariul de la 1 Ioan 3,23). Partasia cu Tatal este posibila numai prin Fiul, care este singurul calificat pentru a-L descoperi pe Dumnezeu oamenilor (vezi comentariul de la Ioan 1,18). 1:4 Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina. Va. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea acestui cuvant si pentru folosirea, in limba greaca, a unei forme accentuate a subiectului. Asadar exprimarea corecta ar fi: ,,si noi scriem aceste lucruri”. Aceste lucruri. Si anume continutul epistolei, incluzand ceea ce scrisese deja in v. 1–3 si ceea ce intentiona sa scrie mai departe. Bucuria. Rezultatul natural al partasiei cu Hristos (vezi comentariul de la Romani 14,17). Voastra. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru folosirea cuvantului ,,noastra”. Dar contextul favorizeaza formularea din traducerea Cornilescu, deoarece este mai plauzibil ca Ioan scrie pentru a le aduce bucurie cititorilor, nu siesi. Deplina. Sau ,,implinita”. Spunandu-le ,,aceste lucruri” ucenicilor Sai, Isus invocase acelasi motiv (Ioan 15,11) si se poate ca ucenicul iubit a repetat cuvintele Domnului sau. Bucuria deplina este o tema frecventa in scrierile lui Ioan (Ioan 3,29; 15,11; 16,24; 17,13; 2 Ioan 12). Religia crestina este o religie a fericirii (vezi comentariul de la Ioan 15,11). Astfel se termina scurta introducere a epistolei. Ioan, care Il cunoscuse personal pe Hristos, doreste sa imparta cu cititorii sai ceea ce cunostea el, pentru ca ei sa se bucure, ca si el, de partasia cu Tatal si cu Fiul. Exprimandu-si aceasta dorinta draga, el afirma divinitatea, vesnicia si intruparea – deci si natura umana – a Fiului. El transmite aceasta stiinta minunata printr-un limbaj simplu, dar accentuat, asa incat crestinii din timpul sau si de astazi sa nu aiba nici o indoiala cu privire la temeiul credintei crestine, nici cu privire la natura si lucrarea lui Isus Hristos. In felul acesta, chiar nementionand erezia gnostica, el ii raspunde totusi eficient. 1:5 Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric. Am auzit-o de la El. [,,Am auzit de El”, KJV]. Mai degraba ,,am auzit-o de la El”, adica de la Dumnezeu sau, posibil, de la Hristos. Ioan doreste sa explice ca nu el a inventat sau a descoperit solia pe care era gata sa le-o impartaseasca cititorilor, ci ca o primise de la Domnul, fie direct de la Hristos, fie prin revelatie. Propovaduim. [,,Declaram”, KJV]. Gr. anaggello, ,,a vesti”, ,,a face cunoscut”, ,,a da la iveala”, un cuvant diferit de cel folosit in v. 2 si 3 (apaggello) pentru ,,a vesti”. Anaggello sugereaza aducerea vietii pana la sau inapoi la cel care o primeste, in timp ce apaggello scoate in evidenta sursa informatiei, adica de la cine vine. Dumnezeu este lumina. Faptul ca in versiunea greaca substantivul ,,lumina” este nearticulat sugereaza ca ,,lumina” este un aspect, sau o calitate, a naturii lui Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 4,8). Compara cu Ioan 1,7–9, unde se sugereaza ca lumina este un atribut al lui Hristos. In Biblie lumina este strans asociata cu Dumnezeu. La Creatiune lumina a fost primul element adus la existenta (Genesa 1,3). Manifestarile divine sunt de obicei insotite de o slava de nedescris (Exodul 19,16–18; Deuteronom 33,2; Isaia 33,14; Habacuc 3,3–5; Evrei 12,29 etc.). Dumnezeu este descris ca ,,lumina … pe vecie” (Isaia 60,19.20) si se spune ca locuieste ,,intr-o lumina de care nu te poti apropia” (1 Timotei 6,16). Aceste manifestari fizice sunt simbolice pentru curatia morala si sfintenia desavarsita a caracterului Sau (vezi comentariu de la ,,slava”, [doxa], Ioan 1,14; Romani 3,23; 1 Corinteni 11,7). Una dintre calitatile cele mai de seama ale luminii este puterea de a imprastia intunericul. Pe plan spiritual Dumnezeu da pe fata calitatea aceasta la gradul superlativ – intunericul pacatului nu poate sa reziste in prezenta Lui (Habacuc 1,13). In El nu este intuneric. Literal, ,,intuneric in El nu este, [intuneric] de nici un fel”. Dubla negatie accentueaza absenta oricarei urme de intuneric in natura lui Dumnezeu. Ii este specific lui Ioan sa faca o afirmatie categorica, ca de exemplu, ,,Dumnezeu este lumina”, pentru ca apoi sa o intareasca printr-o negare a opusului (compara cu v. 6, 8; cap. 2,4; Ioan 1,3.20; 10,28). Declaratia accentuata a lui Ioan se baza pe un motiv cat se poate de actual. Gnosticismul sustinea ca binele si raul erau elemente necesare unul altuia si ca ambele isi aveau aceeasi sursa divina – Dumnezeu. Dar daca Dumnezeu este numai ,,lumina”, fara nici cea mai slaba urma de intuneric, atunci gnosticismul (vezi Vol. VI, p. 55) invata ceva contrar naturii lui Dumnezeu si trebuia sa fie respins de cei care acceptau cuvintele apostolului. In scrierile lui Ioan, ,,intuneric” (skotos sau skotia) este in antiteza cu ,,lumina”, la fel cum in epistolele lui Pavel ,,pacatul” este opusul ,,neprihanirii” (vezi Romani 6,18.19), iar ,,firea” este opusul ,,Duhului” (cap. 8,1). Vezi Ioan 12,35.46; vezi Ioan 1,5; 8,12. 1:6 Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam in intuneric, mintim, si nu traim adevarul. Daca zicem. Pentru a castiga atentia celor care au nevoie de sfatul sau, apostolul isi indulceste mustrarile subintelese, facandu-le ipotetice (compara cu v. 8, 10; etc.) si incluzandu-se si pe sine in ele. Fara indoiala ca isi dadea seama ca multi pretindeau ca au partasie cu Tatal, dar nu traiau potrivit cu voia Sa. Totusi Ioan foloseste un limbaj delicat, in speranta de a nu da nastere la opozitie in inima cititorilor. Avem partasie. Vezi v. 3. Pretentia cuiva ca are partasie cu Dumnezeu trebuie demonstrata prin rezultatele ei practice. Va fi o viata cu doua aspecte – gand si fapta, rugaciune si lucrare (MH 512). A pune in practica prezenta lui Dumnezeu inseamna a fi intotdeauna constient de faptul ca, prin Duhul Sau cel Sfant, El este aproape de noi. Fiecare gand, fiecare cuvant, fiecare fapta reflecta constienta prezentei Sale si a ochiului Sau, care vede totul. Ajungem sa-L iubim. Stim ca El ne-a iubit dintotdeauna si suntem recunoscatori pentru purtarea Lui de grija (Psalmi 139,1–12; Ieremia 31,3). Tot atat de natural cum, in timp de primejdie, un copil se increde in tatal sau si isi pune mana in a lui, tinand-o acolo chiar si dupa ce pericolul a trecut, tot asa copilul lui Dumnezeu umbla cu Tatal sau ceresc. Asa este ,,partasia cu El”. Umblam. Gr. peripateo (vezi comentariul de la Efeseni 2,2; Filipeni 3,17). Intuneric. Gr. skotos (vezi comentariul de la v. 5). La intuneric nu poate creste nimic, cu exceptia unor forme inferioare de viata, care tind sa faca intunericul si mai respingator. In absenta luminii datatoare de viata lucrurile putrezesc repede. Ochii care se obisnuiesc cu intunericul pierd treptat capacitatea de a raspunde la lumina. La fel se intampla si cu sufletul. Intunericul pacatului impiedica dezvoltarea spirituala, iar pacatul nutrit distruge discernamantul spiritual. Totusi oamenii sunt atat de lipiti de pacat incat cauta intunericul pentru ca sa poata pacatui mai mult (Ioan 3,19.20). Mintim. Ioan scoate in evidenta fatarnicia celor care marturisesc ca urmeaza calea luminii, dar de bunavoie merg in intuneric. Intrucat Dumnezeu este lumina (v. 5), toti cei care au partasie cu El trebuie de asemenea sa umble in lumina. Prin urmare, este clar ca toti cei care pretind ca sunt au partasie cu Tatal si totusi umbla in intuneric, mint. Pretentiile lor de a avea partasie cu Dumnezeu dovedesc ca, cel putin in parte, cunosc lumina, dar intunericul care-i inconjoara demonstreaza ca sunt tinuti la distanta din cauza ignorantei sau ca in mod deliberat s-au indepartat si s-au ascuns de ea. Nu traim adevarul. Aceste cuvinte sunt inca o ilustratie a obiceiului lui Ioan de a aseza dupa a. o afirmatie, ,,mintim”, opusul ei negativ, ,,nu traim adevarul” (vezi v. 5). Ideea de a ,,trai adevarul” ii este specifica lui Ioan (vezi comentariul de la Ioan 3,21; vezi si comentariul de la cap. 8,32). In ce priveste ,,adevarul” (aletheia), vezi comentariul de la Ioan 1,14. Pe langa faptul ca mint, cei care umbla in intuneric dau gres si in a trai adevarul. Pacatul isi gaseste intai loc in gand, in minte, iar de obicei gandul se traduce in fapte. Cand activitatile zilnice incep sa tagaduiasca marturisirea facuta prin participarea la biserica, lipsa partasiei cu Dumnezeu este evidenta. Cand religia inceteaza sa fie b. o chestiune de sapte zile, Dumnezeu este exclus din viata, iar intunericul coboara. 1:7 Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. Dar daca umblam. Propozitia poate fi parafrazata: ,,Daca, pe de alta parte, in loc sa umblam in intuneric, umblam ... ” Ioan nu lasa turma in disperare, ci se indreapta spre aspectele pozitive ale vietii de crestin, pentru a-i incuraja si pentru a-si exprima increderea in ei. El Insusi este in lumina. Dumnezeu este neincetat inconjurat de lumina care radiaza de la Sine. Cel mai bun lucru pe care il poate face crestinul este sa umble in razele luminii care vine de la Dumnezeu. Dupa cum pe un drum intunecos si necunoscut calatorul este calauzit de lumina, tot asa pe calea vietii copilul lui Dumnezeu va urma lumina care vine de sus (2 Corinteni 4,6; Efeseni 5,8; vezi comentariul de la Proverbe 4,18). Unii cu altii. [,,Unul cu altul”, KJV]. Daca umblam in lumina, umblam cu Dumnezeu, de la care straluceste lumina, si avem partasie nu numai cu El, dar si cu toti ceilalti care merg pe urmele Domnului. Slujind aceluiasi Dumnezeu, crezand aceleasi adevaruri, urmand aceleasi porunci pe cararea vietii, nu se poate sa nu fim uniti. Cel mai mic semn de rautate manifestat intre noi si fratii nostri ar trebui sa ne faca sa ne cercetam comportamentul, pentru a fi sigur ca nu ne abatem de la calea luminii (vezi comentariul de la cap. 4,20). Si sangele. Ultima parte a versetului nu e nicidecum un gand care i-a venit lui Ioan mai la urma, deoarece experienta descrisa aici este strans legata de umblarea ,,in lumina”. Recunoscand ca si cei care au partasie cu Dumnezeu vor continua sa aiba nevoie de curatire de pacat, Ioan il asigura pe crestin ca Dumnezeu a anticipat deja nevoia aceasta si a luat masuri pentru a-i face fata. In ce priveste rolul ,,sangelui” in cadrul curatirii de pacat, vezi comentariul de la Romani 3,25; 5,9, vezi comentariul de la Ioan 6,53. Isus Hristos. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. pag. 10) pentru omiterea cuvantului ,,Hristos”. Dar deoarece in epistolele sale Ioan foloseste adesea expresia ,,Isus Hristos” sau vorbeste despre Isus ca ,,Hristosul” sau ,,Fiul lui Dumnezeu” (cap. 4,15; 5,1.5), multi prefera sa pastreze cuvantul ,,Hristos”. In Evanghelia sa apostolul vorbeste adesea despre Isus, Cuvantul intrupat, dar aici el se gandeste mai ales la Mantuitorul divin-uman, Isus Hristos. In ce priveste titlul ,,Isus Hristos”, vezi comentariul de la Matei 1,1. Fiul Sau. Aceasta identificare aditionala a lui Isus accentueaza maretia sacrificiului prin care am primit sangele curatitor; el a venit de la Fiul lui Dumnezeu. In ce priveste statul Sau de Fiu, vezi Luca 1,35. Curateste. Gr. katharizo, ,,a face curat”, ,,a curati”, folosit in Evanghelii pentru ,,curatirea” unui lepros (Matei 8,2; Luca 4,27 etc.) si in alte parti pentru curatirea de pacat sau de vinovatia pacatului (2 Corinteni 7,1; Efeseni 5,26; Evrei 9,14 etc.). Curatirea despre care se vorbeste aici nu este cea care se realizeaza cu ocazia primei pocainte si a primei marturisiri, la inceputul vietii de crestin, si care precede partasia. Curatirea la care se face referire aici se realizeaza pe tot parcursul vietii pamantesti si este o parte a lucrarii de sfintire (vezi comentariul de la Romani 6,19, 1 Tesaloniceni 4,3). Numai Hristos a trait o viata fara pacat (vezi comentariul de la Ioan 8,46; 1 Petru 2,22); astfel oamenii au mereu nevoie de sangele Sau pentru a fi curatiti de pacate (vezi comentariul de la 1 Ioan 2,1.2). Scriitorul se include si pe sine in randul celor care au nevoie de aceasta curatire. Cei care umbla cel mai aproape de Dumnezeu, in slava luminii Lui, vor fi cei mai constienti de propria lor pacatosenie (cap. 1,8.10; AA 561, 562; GC 469–473). Orice pacat. [,,Toate pacatele”, KJV]. Mai degraba ,,orice pacat”, adica orice fel de pacat. In ce priveste termenul ,,pacat”, vezi comentariul de la cap. 3,4. 1:8 Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi. Daca zicem. Vezi comentariul de la v. 6. N-avem pacat. Ioan nu declara ca ar fi fost unii care pretindeau in public ca erau desavarsiti sau ca aceste cuvinte erau pastrate in inima, dar isi da seama de existenta acestei pretentii si-i arata primejdia. Folosirea verbului la timpul prezent arata ca aceste persoane care se incredeau in propriile lor merite pretindeau ca au o neprihanire prezenta si continua, la care de fapt nu ajunsesera. Ei nu negau ca pacatuisera in trecut, dar acum. literal, ei spuneau: ,,Pacat noi nu avem”. In privinta aceasta, ei sunt in contrast cu adevaratii neprihaniti, care-si recunosc pacatosenia si nevoia de a fi curatiti (v. 7). Numai Hristos putea pretinde ca nu are pacat (vezi v. 7). In ce priveste cuvantul ,,pacat”, vezi comentariul de la cap. 3, 4. Ne inselam singuri. Vezi comentariul de la Matei 18,22. Deoarece ne inselam singuri, nu putem arunca vina asupra nimanui altcuiva. Intrucat pretentia de a fi fara pacat este inaltare de sine, o inviere a omului vechi, prin ea cei care se insela singuri se contrazic pe ei insisi. Nevoind sa-si recunoasca propria pacatosenie, inima omului, inselatoare, inventeaza metode nenumarate pentru a-si apara nevinovatia. Numai puterea Cuvantului lui Dumnezeu poate da la iveala adevarata stare a inimii, si asta doar atunci cand mintea este dispusa sa primeasca revelatia (Ieremia 17,9; Evrei 4,12). Adevarul nu este in noi. Vezi comentariul de la v. 6. Scriitorul asaza din nou dupa o afirmatie opusul ei negativ (compara cu v. 5, 6). Cel care respinge intentionat ceea ce este drept si accepta un neadevar, mai ales un neadevar care-l face sa se simta superior altora si independent de Mantuitorul, nu poate fi niciodata sigur ca va mai fi vreodata dispus sau in stare sa discearna intre bine si rau (vezi comentariul de la Matei 12,31). Daca nu are loc o pocainta imediata, smerita, in urma descoperirii luminii adevarului, un astfel de suflet va porni curand pe un drum gresit, pe o carare care poate sa se sfarseasca numai in osanda si moarte. Oricat de profunda poate fi cunoasterea altor aspecte ale adevarului, o greseala comisa in aceasta privinta va face fara folos orice alta cunostinta. 1:9 Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire. Marturisim. Gr. homologeo, ,,a spune acelasi lucru [ca altul]”, ,,a admite adevarul unei acuzatii” (vezi comentariul de la Romani 10,9), de la homos, ,,unul si acelasi” si lego, ,,a spune”. Pacatele. Gr. hamartiai (vezi comentariul de la cap. 3,4). Cuvintele lui Ioan sugereaza ca uneori chiar si crestini sinceri cad in pacat (vezi comentariul de la cap. 2,1). Este de asemenea evident ca este vorba despre pacate accidentale, nu despre o viata de pacat. De aceea, crestinul trebuie sa-si marturiseasca pe nume pacatul, nu doar sa-si admita pacatosenia. Spunerea pe nume a pacatului si intelegerea factorilor care au dus la comiterea lui sunt esentiale pentru marturisire si pentru a primi puterea de a rezista la o ispita similara (5T 639). Lipsa dispozitiei de a spune pacatului pe nume poate dovedi ca persoana respectiva nu este convertita cu adevarat si nu doreste sa aiba de-a face cu tot ceea ce implica iertarea (SC 41). In ce priveste legatura stransa dintre marturisire si pocainta, vezi comentariul de la Ezechiel 18,39; vezi 5T 640. Contextul arata ca autorul asteapta ca marturisirea sa-I fie facuta lui Dumnezeu, deoarece numai El ,,este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire”. De aici reiese ca pentru a primi iertarea de pacate nu este necesar vreun intermediar omenesc, vreun preot. Noi venim la Dumnezeu nu numai pentru ca El singur poate sa ,,curateasca”, dar si pentru ca El este cel impotriva Caruia am pacatuit. Lucrul acesta este adevarat cu privire la orice pacat. Daca pacatul este comis si impotriva unei persoane, atunci acesta ar trebui marturisit atat acelei persoane cat si lui Dumnezeu (5T 645; 646; DA 811). Marturisirea ar trebui facuta conform cu daunele cauzate de fapta rea comisa (vezi comentariul de la Proverbe 28,13). El este credincios. Singurul element de incertitudine in procesul marturisirii si al iertarii se gaseste la pacatos. Daca el isi marturiseste sincer nelegiuirea, Domnul il va ierta cu siguranta. Credinciosia este una din insusirile distincte ale lui Dumnezeu (1 Corinteni 1,9; 10,13; 1 Tesaloniceni 5,24; 2 Timotei 2,13; Evrei 10,23). Aici Ioan subliniaza credinciosia lui Dumnezeu in privinta iertarii (vezi comentariul de la Exodul 34,6.7; Mica 7,19). Cat de adesea cei care pun la indoiala credinciosia lui Dumnezeu pierd din inima pacea! Satana face tot ce ii sta in putinta pentru a ne zdrobi credinta in grija Domnului pentru noi (MB 115). Cel rau se multumeste sa ne faca sa credem ca Dumnezeu Se ingrijeste de multi sau de cei mai multi din copiii Sai, dar nu si de noi personal. Trebuie sa ne aducem neincetat aminte de puterea divina, care ne va feri sa cadem (Iuda 24) si cand cadem, ca urmare a faptului ca am neglijat sa folosim acea putere, ar trebui sa venim, in pocainta, la scaunul indurarii, ca sa primim har si iertare (compara cu Evrei 4,16; 1 Ioan 2,1). Drept. Gr. dikaios, ,,drept” sau ,,neprihanit” (vezi comentariul de la Matei 1,19). Dumnezeu este un judecator drept, iar dreptatea Lui este cat se poate de vizibila in contrast cu ,,toata nelegiuirea [adikia] noastra”. Din fericire pentru noi, dreptatea Lui este indulcita cu indurare. Ierte. Gr. aphiemi, folosit in Noul Testament cu diferite intelesuri: ,,a trimite”, ,,a lasa sa plece”, ,,a parasi”, ,,a ierta”. Cand verbul acesta este folosit alaturi de cuvantul ,,pacat”, e tradus de obicei ,,a ierta” (vezi comentariul de la Matei 6,12; 26,28). Tocmai in privinta iertarii isi gasesc expresia credinciosia si dreptatea lui Dumnezeu. In ce priveste subiectul iertarii, vezi comentariul de la 2 Cronici 7,14; Psalm 32,1; Faptele Apostolilor 3,19. Pacatele. Adica acele pacate care au fost marturisite. Domnul este gata sa-l ierte pe pacatosul care se pocaieste, desi nu poate sa-i ierte pacatele in sensul de a le trece cu vederea. Pacatele marturisite sunt purtate de Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1,29). Iubirea plina de mila a lui Dumnezeu il primeste pe pacatosul care se pocaieste, pacatul marturisit este luat de la el, iar pacatosul sta inaintea Domnului acoperit cu viata desavarsita a lui Hristos (Coloseni 3,3.9.10; COL 311, 312). Pacatul este sters, iar pacatosul sta ca un om nou in Hristos Isus. Si sa ne curateasca. Sau ,,si chiar sa curateasca”. Propozitia ,,sa ne curateasca de orice nelegiuire” poate fi inteleasa fie in apozitie cu propozitia ,,ca sa ne ierte pacatele”, deci este explicativa, fie ca prezentand un proces distinct fata de cel al iertarii, pe care il succede. Ambele idei sunt valabile daca sunt aplicate la viata de crestin. Orice pacat intineaza, iar cand pacatosul este iertat, el e curatit de pacatele pentru care a fost iertat. Cand si-a marturisit marele sau pacatul, David s-a rugat: ,,Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule” (Psalmi 51,10). Totusi, Domnul vrea sa-l curete pe pacatosul care se pocaieste de orice nelegiuire. El cere de la copiii Sai desavarsire morala (vezi comentariul de la Matei 5,48) si a luat masuri prin care ei sa poata rezista cu succes si sa poata birui orice pacat (vezi comentariul de la Romani 8,1–4). Atata vreme cat traieste, crestinul va avea mereu noi biruinte de castigat si noi culmi de atins. Procesul acesta de curatire de pacat si de crestere zilnica in har este numit sfintire (vezi comentariul de la Romani 6,19). Primul pas, prin care pacatosul se intoarce de la pacatele sale si Il primeste pe Hristos, se numeste indreptatire (vezi comentariul de la Romani 5,1). Se pot observa in cuvintele lui Ioan doua procese, dar e de discutat daca apostolul a intentionat o astfel de analiza amanuntita a acestor pasi ai procesului de mantuire. Este mai probabil ca se gandea la curatirea care insoteste iertarea, desi cuvintele lui pot fi aplicate si intr-un sens mai larg. De orice nelegiuire. Aceasta expresie cuprinzatoare arata ca Dumnezeu e dispus sa inlature complet nelegiuirile celor care si-au marturisit pacatele si au fost iertati. Dar pacatosul trebuie sa conlucreze cu Dumnezeu, parasind pacatul. Daca va urma solutia oferita de Scriptura, va fi curatit pe deplin. Se cere veghere atenta si rugaciune continua pentru ca vechile obiceiuri in gandire si purtare sa nu revina la viata (Romani 6,11–13; 1 Corinteni 9,27). Vointa are un rol decisiv, dar ea este slaba si nestatornica daca nu e curatita si intarita de Hristos. Inima inselatoare nutreste adesea dorinta ascunsa de a urma vechiul stil de viata si gaseste multe scuze pentru a justifica satisfacerea in continuare a unei dorinte. Pentru a trai o viata lipsita de pacat sunt necesare o vigilenta constanta si o reinnoire zilnica a intentiilor (SC 52), deoarece Cerul nu poate face nimic pentru un om pana cand el nu accepta harul si puterea lui Hristos in vederea renuntarii la orice dorinta si tendinta pacatoasa din viata sa. Vezi comentariul de la 1 Ioan 3,6–10; Iuda 24. 1:10 Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos, si Cuvantul Lui nu este in noi. N-am pacatuit. Aceasta este a treia si cea mai specifica pretentie falsa la sfintenie (vezi v. 6, 8). Versetul 6 vorbeste despre pretentia falsa a unora de a avea partasie cu Dumnezeu, desi umbla in intuneric. Aceasta este o pretentie usoara, dar adesea greu de combatut. Versetul 8 vorbeste de pretentia de a nu avea nici un pacat, care e la fel de greu de dovedit sau de combatut. Aici insa Ioan da de inteles ca unii pretind ca nu au savarsit nici un pacat. Dar o astfel de pretentie este neadevarata, deoarece toti au pacatuit (Romani 3,23). Intrucat epistola aceasta se adreseaza crestinilor care probabil si-au dat seama de pacatele lor, este evident ca Ioan se refera la comportamentul de dupa convertire. Il facem mincinos. Consecinta pretentiei de a nu fi pacatuit niciodata este scoasa in evidenta dupa tiparul din v. 6, 8, unde rezultatele sunt exprimat atat pozitiv cat si negativ, dar aici sunt folosite cuvinte mult mai dure. Pretentia nefondata de a avea partasie cu Dumnezeu ne face mincinosi (v. 6), pretentia ca nu avem pacat ne duce in ratacire (v. 8), dar pretentia de a nu fi pacatuit niciodata Il face pe Dumnezeu mincinos. Nu inseamna ca aceasta pretentie poate sa afecteze perfectiunea divina, ci ca daca ea ar fi adevarata, ar contrazice declaratiile clare ale Cuvantului lui Dumnezeu. Cuvantul Lui. Nu este vorba de Hristos, Cuvantul viu, ci de cuvantul lui Dumnezeu, scris sau oral, ca mijloc prin care este transmis adevarul Sau (v. 8). Acest cuvant este adevarul (Ioan 17,17) si nu poate locui in aceia care contrazic afirmatiile lui atat de clare. Daca oamenii nu accepta marturia lui Dumnezeu, daca tagaduiesc starea lor, asa cum o descrie El, atunci ei pun piedici Cuvantului Sau si acesta nu mai poate sa locuiasca in inima lor. Cuvantul inspirat este mijlocul prin care Dumnezeu ii descopera omului adevarata lui stare si il fereste de la a se considera fara pacat. De aceea, fiecare crestin ar trebui sa cerceteze cu sarguinta Cuvantul. Adevarurile Bibliei ar trebui sa fie memorate, si in felul acesta mintea ar fi fortificata prin Cuvantul datator de viata. Fagaduintele lui pretioase vor oferi sprijin in vremurile de incercare si de necaz, iar invatatura lui cu privire la neprihanire ne va conduce la Mantuitorul si ne va pregati sa primim caracterul Sau sfant (2 Timotei 3,16.17). Avand in inimile noastre Cuvantul lui Dumnezeu, nu vom mai pacatui de bunavoie impotriva Lui (Psalmi 119,11), si, cu toate acestea, nu vom putea pretinde ca suntem sfinti (compara cu GC 618, 619). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 AA 555; DA 340; PK 223; SL 70; 6T 90 1–3AA 568; MH 461; 8T 321 1–77T 286 2 AA 544; COL 43; CT 435; DA 250; Ed 84 3 AA 555; DA 340; PK 223; SL 70; 6T 90 5 Ev 284; GC 476; 1T 405; WM 79 5–73T 528 6–8SL 69 7 AH 207; CT 156; GC 74; GW 161; MB 115; MH 90; PK 320; TM 211, 517; 1T 409; 3T 361, 436, 464, 476; 4T 625; 5T 254; 8T 193; 9T 24 8 LS 84; SL 7, 51 8–10AA 562 9 9AA 552, 566; COL 158; DA 266, 806; MB 116; MH 123, 182, 229; SC 41; TM 147; 5T 641; WM 152 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: