9:6 Ori numai eu si Barnaba n-avem dreptul sa nu lucram?
Barnaba. Barnaba fusese un proprietar de teren in insula Cipru, care s-a unit cu biserica din Ierusalim, impartindu-si averea la credinciosii saraci (Fapte 4:36, 37). Mai tarziu fusese trimis sa se ingrijeasca de interesul in crestere din Antiohia (Fapte 11:22). Simtind nevoia de ajutor in plus, a folosit serviciile lui Pavel (Fapte 11:25, 26). Mai tarziu s-a atasat lui Pavel in intaia calatorie misionara a acestuia (Fapte 13:1-4)). Dupa calatoria aceea, partasia lor in lucrare a fost suspendata cand nu s-au inteles asupra lui Ioan Marcu cu ei in a doua calatorie (vezi Fapte 15:36-39). Aceasta este cea dintai mentionare a lui Barnaba de catre Pavel dupa separarea lor cu cativa ani mai inainte ca scrisoarea aceasta sa fi fost scrisa.
N-avem dreptul sa nu lucram. [,,Putere de a se abtine de a lucra”, KJV]. Forma intrebarii in textul grec sugereaza o puternica afirmatie ca Pavel si Barnaba aveau o astfel de putere, sau un astfel de drept, de a se abtine de a lucra pentru propria lor intretinere daca alegeau sa faca asa. Dupa convertirea sa Pavel avea o singura dorinta in viata, sa marturiseasca pentru Hristos si sa convinga pe oameni sa-L primeasca pe El ca Mantuitor personal (vezi 1Cor 9:16; 2Cor 5:11; Filp 3:13, 14). El era totdeauna atent de a evita orice ar putea servi sa impiedice pe oameni de a crede solia lui (vezi Rom 9:1-3; 10:1; 14:16, 19-21; 1Cor 8:13; 9:22, 23). Paganii erau banuitori fata de oamenii care veneau printre ei, asa ca apostolul s-a hotarat sa nu le dea motiv sa-l acuze ca a venit printre ei ca invatator religios ca sa obtina intretinerea de la ei. Activitatea misionara a lui Pavel pare sa fi fost urmarita pas cu pas de unele persoane care incercau sa-i produca necaz, sa-i distruga autoritatea, si sa-i impiedice lucrarea (vezi Fapte 13:45, 50; 14:2, 19; 17:5; Gal 2:4; 3:1; 5:12). Aceste persoane erau, in parte, invatatori crestini iudei care credeau ca legea lui Moise era obligatorie pentru crestini, si care incercau sa impuna doctrina lor bisericilor infiintate de Pavel si de Barnaba, in felul aceasta trezind banuieli cu privire la Pavel. Pe cat se pare, nefiind in stare sa gaseasca un temei adevarat de plangere impotriva lui, ei prezentau refuzul lui de a accepta intretinerea din partea corintenilor ca o dovada ca el nu era un adevarat apostol al lui Hristos. Vezi 2Cor 11:22.
Slujitorul Evangheliei, oriunde lucreaza, trebuie sa fie atent totdeauna la primejdia de a face sau de a spune ceva ce s-ar putea dovedi o cauza de poticnire pentru cei pentru care lucreaza. Aceasta cere o dispozitie de a renunta la drepturile si la privilegiile sale, la nevoie, pentru binele altora.